A fost cindva un lup si o lupoaica, care
aveau trei lupsori superbi. Iata ca
intr-o zi bate cineva la usa:
-Ie-si lupule, afara, daca nu iti ard casa
cu voi toti din ea, sotie si copii!
Lupul a iesit afara si a fost impuscat…
Peste citva timp, iar bate la usa cineva cu
aceeasi voce:
-Iesi lupoaico, afara, de nu iti dau foc la
casa si la copilasi!
Lupoaica nu dorea sa moara, dar s-a
sacrificat salvindu-si lupsorii, iesind afara. La fel si lupoaica fusese
impuscata…
Astfel cei trei lupusori au ramas orfani…
Intr-o zi prin padure se auzi un zgomot
puternic. Lupsorii au alergat intr-un suflet pina intr-acolo. Au dat de un
barbat peste care cazuse un stejar mare si inalt. Acestea au ros cu coltii
coaja de pe copac, au dat cu labutele si picioarele copacul la o parte, dupa
care au adus omul fara cunostinta acasa la ei, in vizuina din padure. L-au
asezat pe un covoras de frunze, ia-u dat sa bea apa, i-au adus sa manince mure
si ciuperci.
Ingrijit cu dragoste si blindete, omul s-a insanatosit si a privit in
jurul sau cu uimire:
-Voi…sunteti niste finite minunate. Va
multumesc pentru tot ce-ati facut pentru mine…
Apoi ii privi cu recunostinta, intrebindu-i:
-Dar unde sunt parintii vostri?
Lupusorii se privira toti trei in ochi unii
pe altii, din care izbuhneau siroaie de lacrimi si suspine innabusite din
adincul pieptului…
Atunci cel mai mic lupusor rupse tacerea:
-Mama si tata au fost impuscati!
Omul, si-a dat seama, cine defapt l-a salvat de la moarte. A inteles cit
de mult a gresit si ce mare pacat si-a luat pe suflet… cine putea sa se
gindeasca vreodata la asa ceva… doar facind bine mai poti miza ca binele il vei gasi, dar el a facut rau…si a fost rasplatit cu bine…. Acest om, fara suflet a
fost salvat de lupi, el insusi fiind nimeni altcineva decit ucigasul parintilor
lor.
Acesta indata cazu in genunchi in fata
lupusorilor si-si ceru iertare pentru toate suferintele si necazurile ce le-au
suportat ei, din pricina fardelegii comise de el.
-Acum, pe drept merit sa fiu pedepsit cu
moartea…Deci faceti ce doriti cu mine, eu sunt in maniile voastre!
Lupii la-u privit in ochi si unul dintre ei i-au spus:
-Merji acasa, caci te asteapta copilasii…
noi stim cum e cind pierzi pe cei mai dragi.
Apoi acel mai mic adauga:
-Nu ne piermitem sa lipsim pe cineva de
viata, mai cu seam ape un parinte, care este asteptat acasa de copiii sai…
Lupul mijlociu:
-Noi te-am iertat!
Du-te si sa nu mai faci ce-ai facut
niciodata!!!
Комментариев нет:
Отправить комментарий