воскресенье, 6 ноября 2016 г.

TOATE-S LA TIMPUL LOR!

Mi-ati omorit pentu-n moment sufletul...
Mi-ati injunghiat pe-un timp inima,
Mi-ati spars cu usurinta cugetul
Zdrobindu-mi indiferent faptura...

Ma-ti ucis, ma-ti furat,
Ma-ti cotropit, ruinat.
Mi-ati luat toul, totul;
Mama, tata, fratele,
Mi-ati impovarat pacatele
Si mi-ati intors spatele.

Mi-ati rapit linistea,
M-ati inecat in singe.
Cu ochii in lacrimi
Stiu a invinge!

Ma-ti distrus, ma-ti sfarmat in bucati
Voi, cei  meschini,plini de prejudecati!
Grabindu-va sa triumfati
Dar Domnul ii vede pe toti...

Iuda, ba mai rau sunteti,
Bestii de foc, cu multe sageti!!!
Satana sunteti -satana-i in voi
Stiti sa creati necazuri, nevoi.

Glod, puzderie, putoare
Inhibati in iadul cel mare
Acolo vi-i locul, cornoratilor,
Vinzatori de trup si suflet, turbatilor!

Ruinata pina la ultimul apageu,
Zdrobita pina la cea mai inferioara durere
Inclestata-n disperare, deznadejde, in greu
Va-ti vindut lui satan pentru avere...

Mi-ati mincat ficatii,
Mi-ati umilit sufletul,
M-ati copt in cazanul urei,
Ma-ti stropit cu pucioasa,
M-ati inecat in imperiul mizeriilor
Aici, la mine acasa!

Ma-ti rupt, ma-ti ars,
Mi-ati japuiat pielea -
Pentru bani, o, nebunilor,
Pentru titluri si nume
O, blestematilor, ve-ti raspunde pe bune!!!

Toate-s la timpul lor...
Si timpul curind se va scurge
Sunteti in aier si-n groapa cu un picior
Caci raul din voi va ajunge!

TOATE-S LA TIMPUL LOR!

Mi-ati omorit pentu-n moment sufletul...
Mi-ati injunghiat pe-un timp inima,
Mi-ati spars cu usurinta cugetul
Zdrobindu-mi indiferent faptura...

Ma-ti ucis, ma-ti furat,
Ma-ti cotropit, ruinat.
Mi-ati luat toul, totul;
Mama, tata, fratele,
Mi-ati impovarat pacatele
Si mi-ati intors spatele.

Mi-ati rapit linistea,
M-ati inecat in singe.
Cu ochii in lacrimi
Stiu a invinge!

Ma-ti distrus, ma-ti sfarmat in bucati
Voi, cei  meschini,plini de prejudecati!
Grabindu-va sa triumfati
Dar Domnul ii vede pe toti...

Iuda, ba mai rau sunteti,
Bestii de foc, cu multe sageti!!!
Satana sunteti -satana-i in voi
Stiti sa creati necazuri, nevoi.

Glod, puzderie, putoare
Inhibati in iadul cel mare
Acolo vi-i locul, cornoratilor,
Vinzatori de trup si suflet, turbatilor!

Ruinata pina la ultimul apageu,
Zdrobita pina la cea mai inferioara durere
Inclestata-n disperare, deznadejde, in greu
Va-ti vindut lui satan pentru avere...

Mi-ati mincat ficatii,
Mi-ati umilit sufletul,
M-ati copt in cazanul urei,
Ma-ti stropit cu pucioasa,
M-ati inecat in imperiul mizeriilor
Aici, la mine acasa!

Ma-ti rupt, ma-ti ars,
Mi-ati japuiat pielea -
Pentru bani, o, nebunilor,
Pentru titluri si nume
O, blestematilor, ve-ti raspunde pe bune!!!

Toate-s la timpul lor...
Si timpul curind se va scurge
Sunteti in aier si-n groapa cu un picior
Caci raul din voi va ajunge!

суббота, 13 августа 2016 г.

CUM TI-E SOARTA, FEMEIE?

O viata plina de durere,
O soarta harazita de chin -
Aceasta-i viata ta, femeie,
Acesta-ti este al tau destin.

Vreai sa-ti aperi demnitatea,
Iti amintesti ca esti femeie,
Dar pentru el in lumea asta,
Nu esti nimic si n-ai putere.

De dai vreun sfat cuiva,
Iti amintesti ca esti femeie
Si nimaeni nu ti-ar asculta,
Nicicind dorita ta parere.

De-ai vrea sa plingi, sa cinti,
Sa-ti amintesti ca esti femeie,
Iar daca uiti, nu vreai sa-l strigi
Pe cel ce te-a-ntristat o vreme.

вторник, 9 августа 2016 г.

CARAVANA CULTURALA 2016

CULEGE O FLOARE PENTRU MINE!

Alege o noapte pentru mine,
Cu-n cer senin si plin de stele,
Alege o noapte mult divina
Scaldata-n lacrimi de mistere...

Culege un fruct pentru mine,
Unul nici mare, dar nici mic.
Sa fie copt fructul iubirii
Sa fie dulce, gustos, unic.

Striveste o floare pentru mine,
Si petalele ei toate
Asternele-n patul iubirii,
Pentru amindoi, daca se poate.

Daruie-mi o noapte de amor,
Stropita-n lacrimi de iubire,
Sa ne infruptam cu mare dor,
Culege o floare pentru mine!

пятница, 5 августа 2016 г.

PESTE MINE...


Peste chipul meu de femeie,
Miroase-a iubire ce geme -
Dupa un zimbet plin de mister,
Dupa ochii divini de giuvaier.

Peste surisul meu de femeie,
Adie a primavara, mai am o idee,
Si tramdafiri mi-ai adus in casa,
Ei rosii aprinsi stau pe masa.

Peste intreaga-mi faptura,
De femeie ce sunt iubita,
Mai semeni cite o aventura
In gindu-mi bine plamadita.

Peste mine si peste tot ce mai am...
Rasare infinitul intregului neam.
Geneza fericirii nu pare o avengura,
Culoarea dragostei - stabila si matura!

AI DESTIN NEMĂRGINIT!

Femeie, ești o crizantemă-n mîina Lui,
O floare imanentă-n Mîina Domnului!
Fragedă, gingasă și pură,
Frumoasă, sinceră, deja matură!

Femeie, ești un pescăruș,
Nu te mai prinde în arcuș!
Ești ințepată mereu de iubire
Rănita-n vis de fericire!

Femeie, ești o jucărică,
Pe un ton al vieții rătăcit,
Ești o albină, o rîndunică
Și ai destin nemărginit!

România Altruistă: Liliana Vieru - M-am născut ca să trăiesc.

România Altruistă: Liliana Vieru - M-am născut ca să trăiesc.: Recunosc că mi-e greu să scriu despre acest roman autobiografic. De ce ? Pentru că în viaţa acestei persoane a fost, sper că nu mai ...

четверг, 28 июля 2016 г.

M-AM NASCUT CA SA TRAIESC - noua mea carte!

Aceasta carte imi veni in gind demult, dar nu ma-m grabit s-o astern pe hirtie. Viata imi mai pregatea niste incercari, de parca cele prin care trecusem nu erau suficiente. Cind impartaseam ideea cartii unor apropiati de-ai mei, acestea mi-au zis promt: "Cit te-a cernut si te-a secerat destinul, n-o sa-ti ajunga hirtie sa le insiri pe toate..." Si aveau dreptate. Atitea au trecut prin sufletul si inima mea ca asi aduna citeva volume, iar ghemul intimplarilor nu s-ar micsora. Dar pornesc la drum cu aceasta...
   "M-am nascut ca sa traiesc", este titlul cartii mele. Mi s-a parut potrivit, deoarece am venit pe lumea asta, pe acest pamant pentru Viata. Dar circumstantele, chiar de la inceputul existentei mele, nu au fost intotdeauna prielnice. Gindul neadormit a  "celui rau" a uneltit mereu impotriva mea si a urzit nopti intunecoase ca umbra lor sa ma doboare, vrind sa-mi ia de nenumarate ori zilele daruite de Dumnezeu.

   Dar, spre regret, viata nu ne ofera doar bucurii, ci si suferinte. Se pare ca acestea sunt mai multe si-s de durata. Or, pe pamant exista si binele, si raul care mereu e impotriva noastra.
Am incercat sa ma pun "in poara cu viata", sa-i cer sa fie mai indulgenta cu mine, ca sa nu zic, "Doamne, nu-mi da atit cit pot sa rabd!" Sau: "Tu, Doamne, stii cit sa pui pe umerii mei - ca sa-mi pot duce crucea!" Poate, ca si fiecare om, am vrut sa-mi demonstrez mie insami sau si celor din jur, ca merit si eu un strop de fericire si am sa lupt pentru ea!
   E demonstrat atit de psihologi, cit si de diversi oameni de stiinta ca viata este ca o balanta si cumpana ei mereu balanseaza intre "bine" si "rau", inclinindu-se ba intr-o parte, ba in alta... Sunt mereu in asteptarea binelui. Sper ca pe cer, dupa ploaie, sa apara Curcubeul, iar Soarele sa-mi lumineze calea...
   Stau uneori si ma gingesc: toti viseaza binele, dar de unde sa iei atita bine, daca tot mai putini dintre noi il fac? Raul parca izvoraste din nicaieri, parca rasare ca o buruiana otravitoare de sub orice piatra. Iar alteori, parindu-ne ca in viata calcam pe partea " neagra", ne abatem de la drum si alegem/acceptam cealalta parte, care se dovedeste a fi tocmai cea nepotrivita, de care ne-am temut...
   Asa suntem noi, oamenii, deseori dam "vrabia din mana pe cea de pe gard".
   Dar vreau eu sau nu vreau viata este asa cum este, si trecutul, desi il regreti, oricum nu-l poti schimba. Si chiar de incerc sa-l uit, nu pot, atit ca il privesc cu alti ochi, mai resemnata. Ma linistesc si-mi zic: "probabil asa mi-a fost scris..." Caci si Bunul meu Parinte din Cer a patimit pentru noi. El ne-a binecuvintat cu intelepciunea Lui Sacra si ne-a spalat de toate pacatele, prin singele Lui Sfint ce a curs pe Cruce la Golgota...Si ma resemnez si-Ti zic, "Iarta-ma, Doamne, pe mine, pacatoasa si nevrednica de dragostea Ta... Dar Tu, Doamne, cind toti aruncau cu pietre in mine, cind gurile lor spurcate si limbile veninoase ma blestemau, ma urau si ma judecau, m-ai mingiiat si m-ai sprijinit, cind devenisem orfana si parasita de toti, Tu mi-ai dat puteri sa ma ridic din patul mortii...
   Deja nu mai sint singura pe lume...Am un Tata Milostiv si plin de iubire Care ma protejeaza, caci El m-a izbavit de intunericul si chinul groaznic al mortii. El mi-a adus izbavirea visata! Ceea ce-i cu neputinta omului e in puterea Domnului si toate se fac cu voia si binecuvintarea Lui. Sunt fericitan ca Dumnezeu m-a acceptat asa cum sunt si m-a smuls din intuneric si din ghearele mortii.
   Sunt fericita, caci El mi-a daruit trei comori nepretuite - copii mei pe care ii iubesc cu tot sufletul si cu toata inima mea. Ei sunt viata mea - Nelu, Nicu si Marcel - prin ei voi ramine aici, pe pamant, si atunci cind nu voi mai fi calator al acestei lumi.
   Cinstesc numele parintilor mei Pavel si Elena, din venele carora a izvorit si viata mea. Il iubesc si pe fratele meu Iulian si sper sa-l regasesc intr-o noua lume, intr-o "alta viata..."
   Ma simt fericita si implinita, in pofida tuturar incercarilor, greutatilor si nenorocirilor prin care mi-a fost dat sa trec. Suferinta mi-a dat curaj sa inaintez si am inteles un lucru important si util: fara suferinta, nu e posibila biruinta! Mai cu seama ca: "M-am nascut ca sa traiesc!


(File din
ARGUMENT, Cartea "M-am nascut ca sa traiesc")

ANALIZA

Viata-i scurta...
ca si fericirea
si ambele ne sunt daruite
de Dumnezeu!
Tineretea si frumusetea
sunt trecatoare, dar:
Sufletul,
(Gindul, Mintea si Fapta)
aproba Invesnicia,
prin care alegerea iti apartine
de-a fi Etern!

воскресенье, 24 июля 2016 г.

UNIVERS ETERN: CA MINE NU-I NICI UNA!

UNIVERS ETERN: CA MINE NU-I NICI UNA!: Miroase a fericire, Adie a mister... Si ploua cu iubire Pe chipul tau de zeu. Esti plin de intelepciune Si priceput in toate. Inima ...

CA MINE NU-I NICI UNA!

Miroase a fericire,
Adie a mister...
Si ploua cu iubire
Pe chipul tau de zeu.

Esti plin de intelepciune
Si priceput in toate.
Inima mea pura -
Te vrea cu fermitate.

Suna rupta struna
Feericului dor...
Patruns in mine acuma
Poftesti al meu amor.

Alina-mi tu, durerea
Si satura-mi faptura
Increde-te in mine,
Ca mine nu-i nici una!

суббота, 16 июля 2016 г.

MI-I RAU FARA DE "RAU"...

Mi-i bine fara rau,
Mi-i rau fara de "rau"...
Mi-i greu fara de el
Banal e visul meu.

Mi-i dor de el acum
De asta n-o sa-i spun.
In mine am sa tac
Si bine am sa fac...

E spornic visul meu,
Din ce in ce mai greu
Din mine il alung
Desi-l doresc mai mult...

Paradoxal de tot
Dar ce sa fac, cind pot,
Doar sa-l imaginez
Nu sa-l indeplinesc...?

Mi-i rau fara de "rau",
Din ce in ce mai greu...
De dor rapusa rau
La el visez mereu...

вторник, 12 июля 2016 г.

EL SI EA (Doinei si lui Ion Aldea- Teodorovici)

Au cintat o limba dulce
Ea, printesa, el - un duce.
Pe Eminescu l-au cintat
In cintari de neuitat,
Intr-un imn frumos de stat!
Iar pe cei ce ne-au tradat
Si-n picioare ne-au calcat,
Jugu-n git ni l-au bagat,
Ei prin cint i-au blestemat
Si tari multe au colindat.
Doinind Doine tu, Doinita,
Ai ajuns sa fii zeita.
El - Luceafar romanesc,
Pe plaiul nostru stramosesc.
Bunul nostru Dumnezeu
S-a indurat de dinsii, zau!
I-a luat in Carul Mare
Cu a Lui mana salvatoare,
I-a-naltat mai sus de soare,
Ca sa arda mult mai tare,
Sa topeasca acea tradare,
Din noaptea nemuritoare!
Prin voi Doina si Ion,
Dainui-va acest popor,
Iar limba ne va fi cintata,
Si painea preacurata!

                                                            1994

CUNUNA DREPTĂȚII

Va veni o zi mai bună
Să împletim Sfînta cunună?
Va veni clipa în care
Să avem dreptate oare?

Cu speranta - înainte!
Cît și inima presimte -
O cunună a dreptații
Și-o enigmă a libertații.

Va veni o zi mai pură
Să amuțească reaua gură?
Va veni momentu-n care
Să pășim pe dreapta cale?

Cu credința - înainte!
Către Cer, către Părinte!
Să ne dea El, sensul vieții
Drept cunună a dreptății!

понедельник, 4 июля 2016 г.

DRAGOSTE,...IUBIRE...

Dradoste, iubire,
Iubit si indragostit,
Prieten, despartire,
Tovaras indragit...

O, dracul sa le ieie,
Pe acele slove mari,
Ce acum, de la o vreme,
Imi prefac doar ele,
Inima-n frigar...

De ce pin la atita,
Atunci te indrageam?
De ce voiam a-ti spune,
Dar nu ma hotaram?

De ce sa-mi spui tu oare,
Cu vorba m-ai purtat...
Calcind totu-n picioare -
Azi greu e de uitat.

De ce atitea lucruri oribile-ai facut,
M-ai dus in intuneric, cu umbre de temut?
Probabil, ca raspunsul, acuma nu-l vei sti,
Cit inima ti-i neagra, iubit tu nu vei fi!

Dragoste, iubire,
Indragostit iubind,
Ce fara implinire
Ramai loial si blind.

Si nu vreau nimeni sa ieie,
Aceste slove mari...
Ce acum, de la o vreme,
Mi-au prefacut doar ele,
Inima-n frigar.

TE-AM INDRAGIT CINDVA...

Te-am indragit ca pe un zeu,
Inima la tine-mi era mereu,
De nimeni si nimic nu ascultam
Si viata-mi tie eu ti-o daruiam.

Sunt vinovata de acest efect,
Sper ca-mi va fi de invatatura,
Credeam ca totu-i sincer si perfect,
Dar am primit o mare lovitura.

Sunt vinovata, dar nu in toate,
Sa spun aceasta, asi fi om injosit.
Vinovatie-ti las si tie jumatate,
Nu-ti mai aminti ca te-am iubit!

Ma simt jignita, de ce asa ar trebui sa fie,
Simt, ar trebui, deacum sa tac...
Nu e taina, esti obsedat de propria-ti iubire,
Si nu-mi voi pune masca, ca sa-ti fiu pe plac!

NU E ARSITA...

Nu e arsita afara
Si nu-i colbul atit de des,
Nu mai vreau ca altadata,
Sa cuceresc ce am ales.

Ma intorc incet spre casa
Si alte ginduri ma framanta,
De ce-a fost, putin imi pasa,
Nu stiu ce va fi curind...

INEACA TOT AMARUL...

Ca soarele ti-i parul,
Ca marea-s ochii tai,
Ca singele ti-i gura,
Iar inima-i de fier.

Cu lacrimi mi-e iubirea,
Destinu-i destramat,
Mi-e-n vise fericirea,
Dar sufletu-i curat.

Enigma suferinda
Imi este inima,
Vad soarta-n oglinda,
La fel si patima.

Rostesc in taina ruga,
Incerc sa mai visez,
Trec anii toti la fuga,
Iar eu te mai distrez.

Si sesizez prea bine,
Vorba veche ce suna:
 - Lupu paru-si schimba...
Deprinderea-i tot dura!

Ca soarele ti-i parul,
Ca marea-s ochii tai,
Ce ineaca tot amarul
In fum sau in scntei.

MI-I SETE DE VIATĂ!

Mi-i sete de-o viată -
Curată, liberă, senină...
Să sorb din prefata
Blîndă, bună, blajină.

Mi-i sete de viată,
În care tu să fii
Pur ca și fata
Unui prunc, copil.

Mi-i sete de viată
În care să am -
Curaj de-a trăi
Pe orișice ram!

Mi-i dor de infinit...
Cu lungitudini nesfîrșite
De-al Cărții Sfinte Cuvînt
De omenire necitite...

Mi-e sete de tine,
Mi-i dor de-al "tău dor"
Și inima-n mine
Visează usor...

четверг, 30 июня 2016 г.

FERICITI IN PATIMI PIERIM

Inveliti in flori pin la git,
Stam pe proaspatul pamant,
Noi, cei de Domnul modelati:
Copii, batrini, femei, barbati.

Sus e Tatal din Cer,
Cel ce-i plin de adevar.
El indreapta spre noi,
Iubirea dintre nori...

Cuminti vrem sa fim,
Insa nu izbutim,
Fara sa ne gindim,
Noi in patimi pierim.

SOARELE - DIAMANTUL PAMANTULUI

Soarele lumineaza si daruieste cladura,
Aprinde dragostea in noi, nu ura.
Soarele rotund - marul pamantului,
Al cerului, universului si al gindului.
Margaritarule cu culori fierbinti,
Spirite rele si mai bune cuprinzi...
Respiratia, suflarea si zimbetul tau,
E deosebirea dintre ce-i bine si rau.

Chihlimbar straveziu, esti tot ce avem,
Esti tot ce-am avut, tot ce suntem.
Esti ziua de astazi si ziua de maine,
Esti viata ce trece si ce ne ramane...

Soare rotund, diamantul pamantului,
Al cerului, universului si al gindului...

IN BARCA CERULUI

Pe cerul blind si adormit,
Stele sculptate-n cuart ma privesc,
O nostalgie m-a orbit...
Si noaptea intreaga ratacesc
Si-n barca cerului plutesc.

Pe cerul melancolic, drag,
Diamante - mii zimbesc.
Armonioase, cum si-mi plac,
Descurcarete ma privesc,
Din barca cerului sclipesc.

Pe cerul mare, atragator,
Nourasii indata ma gasesc.
Cu aripile vesnice de dor,
La infinit ei tot plutesc.
Eu barca cerului privesc.

Pe cerul straveziu si sfint,
Craiasa luna, uite a rasarit.
Maniera ei chiar m-a vrajit.
Intreaga noapte ratacesc
Si barca cerului pazesc.

CINE ESTI?

Cine esti, omule,
Esti un caine de garda?
Unde mergi, domnule,
Scuipind ceva pe strada?

Omule, esti patruped?
O maimuta dresata,
Sau gorila giganta?
De tine insuti absent?

Unde mergi, om bun?
Lumea ta e bolnava,
Las-o balta de-acum,
Cu ea sa n-ai treaba!

Cine-ai ajuns, omule?
Cind de tine ti-e sila,
Tinzi c-ai ajuns domn,
Dar de tine mi-i mila!

Si totusi, omule, cine esti,
De unde vii si incotro pornesti?
Pe unde-ti zace cugetul rivnit,
Pe unde-ti vei gasi al tau sfirsit?

среда, 29 июня 2016 г.

MA-M SATURAT...

M-am saturat de risete si plinsete,
M-am saturat de iluzii si mari vise.
Mi-e sila de barbatii mincinosi,
Betivi, nebuni, tare zgomotosi.

Nu vreau deloc, nici macar sa-i aud
Ei sunt initiatori ai pacatului durut...
Ce-n viata la femei ei intra nepoftiti,
Prefacindu-se de ele indragostiti.

Si unde prind a-ti spune vorbe dulci,
Ca doar sa accepti cu ei sa te duci,
Iar cind se vad respinsi si rusinati,
Iti spun cu indrazneala, ca o sa-i cati.

Ah, de unde atita supra-apreciere,
Doar pentru o pacatoasa placere.
Ce injosire si ce mare decadere,
Sa-ajungi ca sa seduci tu o femeie,
Doar pentru o stupida placere...

Ce sa va spun, barbatilor inselatori,
Ce spini ghimposi aduceti la femei, ori
Vi se pare ca sunteti  in toate perfecti.
Pe femei le umiliti, doar c-asa vreti,
Far' sa va ginditi la voi, cine sunteti.

Ce pacat ca multi din voi sunteti,
Naivi, periculosi, prea indrazneti!       (multi, dar nu toti!)

MIRACOLUL NEDEZLEGAT...

Ma-nvaluie o tristete usoara,
Cu insomnie, slabiciuni si chin.
Cuprinsa de-o melancolie ce zboara,
Visez neordinarul meu destin.

Plins navalnic ma potopeste.
Iti aud hula, iti simt acea raceala,
De gelozie mare inima-ti zvicneste,
Predominata de o banuiala.

Eterna tacere-mi cuprinde odaia,
Primavara lasa petalele in ploaie.
Cearsaful meu ramana cum o vrea,
Si sufletul blind in straie usoare.

вторник, 28 июня 2016 г.

S-A DUS COPILARIA

S-a dus copilaria mea,
Cu tot cu vise far de margini.
S-au dus grabite si cu ea,
Cele mai sincere imagini.

S-a dus copilaria mea
Ca sa-si gaseasca in alta parte,
Un alt copil, care pe ea
Sa o traiasca mai departe...

S-a dus a mea copilarie,
S-a dus unde nici ea nu stie...
Caci legea vietii pe pamant,
Vom intelege-o de curind.

MESAJUL TRIST

Mesajul meu e trist de tot...
E-n lume sumbru, nu vreau ce pot.
Un strigat neauzit ma cheama des,
E monoton peisajul ce mi la-m ales.

Si-n Paradis frumos mai este dar,
Si aicea tihna totuna nu mai am.
E trist mesajul ce-l port, stiu bine,
Caci viata e stapina peste mine.

Mesajul meu, absent de mine insusi,
E unul fara voce, fara gest si totusi...
E un haios, subtul si-ncaruntit,
E o fantezie vie, sincera si atit!

Si de m-as frige-n rug, n-am crezare,
Mesajul ros de vremuri, teama nu are.
Nici secole, nici veacuri de vor trece
Mesajul ros de vremi nu-l vor sterge.

PIN' MA VEI CHEMA

Iubesc si eu pe acel ce poate,
Sa ploua cu iubire de departe.
Iubesc, desi urasc si ma topesc,
Cu maroniu simbol ma-ncalzesc.

Iubesc pe cel ce-n lume n-are
Nici macar o farima de crutare.
Il chem si il alung, si il bocesc,
In nopti neadormite il pazesc.

Iubesc pe cel ce n-o sa poata
Nicicind iubire sa-mi arate...
Suspin si-l cint, si il ador,
Ranita-n lacrimi de amor!

Eu il resping pe cel ce ma iubeste.
Si il iubesc pe cel ce ma uraste
Si m-as preface pentru el in stea,
Sa licaresc, pin el ma va chema!

NU E FAPTA FARA PLATA!

Orice fapat-i cu rasplata.
Da, s-o crezi, c-asa si este,
Tu nu ai crezut niciodata
Vorbele-ti pareau poveste.

Orice fapta rea sau buna,
Mai devreme ori mai tirziu,
Se intoarce, te razbuna
Si te duce intr-un pustiu!

Orice vorba, orice birfa,
Care ai spus-o tu cuiva,
Iti va face viata sluta
Si tu mult vei regreta.

Orice palma, orice bici,
Cu care ai lovit cindva,
Te va face sa te frigi,
Toate-s impotriva ta!

Nu e fapta fara plata,
Nu-i si n-a fost niciodata.
De aceea, te rog, ia aminte
Si de azi sa fii cuminte!

понедельник, 27 июня 2016 г.

CINE STIE?...

Uite, un baiat si-o fata,
Se casatoresc.
La ce bun acestea toate,
Daca nu iubesc?

Ce-i uneste, ce-i indeamna,
Sa faca acest pas?
Pe el averea, pe ea puterea,
Dar vor da de necaz.

Din a lor casatorie,
Nu va fi nimic,
C-asteptata fericire,
E inlantuita-n zid.

Insa mai presus de toate
Sta Preabunul Dumnezeu!
Ei, cu spirite desatre,
Au uitat deja de El...

Ea-i ca ea, nu e crestina,
El e fiul credincios,
Ea cu inima-i meschina,
Il orbeste chip frumos...

Nici placere, nici iubire,
Nici o mica pasiune,
Nu e nici o armonie,
Vorba falsa-nselaciune.

O adevarata nebunie...
Cine stie, ce-o sa fie,
Din a lor casatorie?   ( dupa scurt timp, nu s-a ales nimic din a lor casatorie... ceea ce-am prezis eu....)

воскресенье, 26 июня 2016 г.

PREFACATORUL

Prefacatorule miniaturist,
Lucid in toate mi te-ai aratat,
Prin demagogie multe ai promis,
Si eu zadarnic te-am ascultat,
Prefacator miniaturist!

Prefacatorule ambitios,
Antropoid pornit in stricaciuni.
Ramas-ai tu un ipocrit capricios,
Cu vorbele-ti ticsite de minciuni.
Prefacator ambitios!

Prefacatorule neastimparat,
Mizantrop venit din alta lume,
In soarta mea ce ai cautat,
La ce bun sa afli al meu nume?
Prefacator neastimparat!

DE SUS UN "ADENEU" MI-AI ARĂTAT

Pe o perdea albastră, cărămizie,
De in subțire răsucit și purpurie
Lucrată cu atîta măiestrie și chin.
Îți văd chipul Sfînt de heruvim.

Pe altarul sfînt din lemn de salcîm,
Ca un grătar sub streșină iar
Îți văd chipul sacru, blînd și divin
Și pe-o tava-mi întinzi al vieții dar...

Îmbrăcat într-un veșmînt de nedescris,
Tu faci minuni și semne mari...
Și-n mană ai o Carte Sfîntă, ești în Paradis,
O ții cu atîta dragoste și har...

Sunt, Doamne, fiica Ta, zic eu,
De sus un "adeneu" mi-ai arătat...
Și-ți multumesc, o, Dumnezeu,
Căci Tu cu drag deja ma-i înfiat!

IISUS ESTE SPERANTA!!!

Iisus este speranta mea,
Intareste-te si imbarbateaza-te,
Nu te teme si nu te intrista
Iisus este speranta ta!

Iisus este ajutorul tau,
Increde-te in El si ve-i trai in veci
Iti ia povara de pe umerii tai.
Iisus este ajutorul tau!

Iisus e bucuria ta,
Caci s-a nascut Mesia,
El ne-a daruit linistea,
Speranta si bucuria!

Iisus este viata ta,
Cu iubire vesnica te iubeste,
Bunatatea Lui in veci traieste,
Iisus este viata ta!

Iisus e salvatorul tau,
E darul fara de plata a Lui Dumnezeu,
Este viata cea vesnica, acum si mereu,
Iisus e salvatorul tau!

Iisus este izbinda ta,
El zideste si purifica inima curata,
Curateste si spala de povara grea.
Iisus este izbinda ta!

Iisus este belsugul tau,
Belsug avem cuvintul Lui,
Caci a salvat viata oricui,
Iisus este belsugul tau!

Iisus e creatorul tau,
Si noi suntem lucrarea Lui,
Caci a creat viata oricui,
Iisus e creatorul tau!

Iisus este Domnul meu,
Si Lui ii multumim pentru tot,
Numele Lui e slavit de norod.
Iisus este Domnul meu!

Isus este pacea mea,
In El imi pun nadejdea mea,
Ma incred in El intotdeauna.
Iisus este pacea mea!

Iisus este puterea mea,
Harul meu si dragostea,
El e iubirea, desavirsirea,
Iisus este puterea mea!

Iisus e speranta mea!
Iisus e ajutorul meu,
Iisus e bucuria mea.
Iisus e salvatorul meu!

Iisus este viata mea!
Iisus e belsugul meu,
Iisus este izbinda mea.
Iisus e creatorul meu!

Iisus e Domnul meu!
Iisus este pacea mea,
Iisus este puterea mea,
Iisus este IUBIREA!


RISCUL INCALCARII, SAU VICTIMA PLACERII?

Nu vreau sa fiu o victima a placerii,
Dar totusi, uneori asa si sunt...
Nu vreau sa fiu o jertfa a durerii,
Ce ma ataca lent si foarte crud.

Nu vreau, dar sunt, is lucruri diferite,
Dar care au un singur sens comun.
Noi nu putem trai pe pamant fara ispite
Si viata-si croieste doar un drum.

Nu vreau sa fac ce nu-mi place,
Dar, totusi, uneori o fac.
Apoi ma zbucium si n-am pace
Si pentru fapte caut leac...

Nu vreau deloc, dar o pot face,
Sunt doua ginduri, dar diverse.
Si nu pot spune ca imi pace
Sa risc cu chinuri doar imense.

MI-I DOR, MI-I DOR DE VOI!

Mi-i dor de tine, mama,
Mi-i dor de tine, tata,
Mi-i dor atit de tare -
Mi-i dor ca niciodata!

Mi-i dor de tine, frate,
Veniti, va astept acasa!
Sa fim iar impreuna
In scumpa noastra casa!

Lumina e aprinsa
Si masa e intinsa.
Pustie este casa
Si-s singura pe prispa....

Mi-i dor de tine, mama,
Mi-i dor de tine, tata,
Mi-i dor te tine, frate,
Va astept, veniti odata!

Is singura in noapte
Si-n dimineata iara...
Va simt atit de aproape
Dar casa este goala...

Mi-i dor, mi-i dor de voi,
Veniti, va rog, inapoi!
Va chem si va astept
Cit bate inima in piept!

NU E TÎRZIU...

Nu e tîrziu nicicînd să vii la Domnul
Și nu-i nimic pe lumea asta în zadar!
El e perfect, dar schimbator e omul...
Și de viața lui nimeni n-are habar!

Ah, cum te înșeală iar vicleanul,
Că nu mai ai scapare și ca ești
Prea necurat și poate că la anul
Te vei trezi, mai bine dormi în veci!

Așa ne vrea nemernicul, amăgitorul,
Semanatorul de cele rele, răufăcătorul.
Căci el de la început a indus în eruare
O lume întreagă, călcînd orice hotare!

Eu mă încred în Dumnezeul Viu și Sfînt,
Căci doar El e stăpîn în cer și pe pământ.
Doar El e Bun, este plin de har și adevăr,
Facîndu-ne pace, prin sîngele  vărsat de El!!!

Căci El e Domn, e mai presus de toate,
El e mai pur, mai scump și mai măreț,
Căci mi-a purtat povara mea în spate,
Pe Cruce a murit și-a înviat din morți!

Nu e tîrziu să te încrezi în Domnul.
Doar El ne-a izbăvit pe noi de întuneric,
Prin sînge sfint, răscumpărat e omul,
Prin El toate s-au făcut, că-i cel mai puternic!

пятница, 24 июня 2016 г.

NEINTELEASA...

Voi pleca si eu odata
Din lumea asta zbuciumata,
Toti se nasc si supravietuiesc
Se bucura, se cearta, se scirbesc…

Voi pleca in singuratate,
Singura ca niciodata…
Cind imi va veni si mie rindul
Ma va linisti  poate…mormintul…

De voi fi, sau nu voi fi
Nimeni nu ma va boci
Si de nimeni mingiiata
Eu voi fi pe veci uitata!

Voi pleca in vesnicie,
Dusmanii vor uita de mine…
Dar de asta nici nu-mi pasa,

Caci eu mor neinteleasa…

SE STINGE TINERETEA...

 Se stinge-n fuga tineretea
Si ma cuprinde iar tristetea…
 Caci tinara asi vrea sa fiu
Cu dor si vise de copil.

Ah, timpule necrutator,
Nu fit e rog un tradator!
Mai zaboveste tu, putin
Cit pe pamint ma mai mentin!

Se trece-n fuga  floarea vietii
Si se preschimba-n caruntete…
Doar sufletul pe veci fidel
Ramine vesnic  tinerel!
  
Ah, cum fuge iute timpul grabit
Il fura cineva, il ascunde-n infinit.
Si te trezesti deja  batrin, carunt,
Zilele-ti par doar un minut…

Se topeste-n fuga mare tineretea,
Te i-a in primire dornic bartinetea!
Tinara doar inima-ti ramine

Sperind la ziua cea de mine!

NIMENI SI NIMIC!

Nimic nu ma mai sperie
Pe mine-n viata mea,
Nimic nu ma mai bucura
Decit venirea ta!

Nimic nu ma ingrozeste,
Nimic nu ma infioara.
Nimic nu ma ajunge
Nici vintul cel de afara.

Nimic nu ma opreste
Sa fac aceea ce vreau.
Dusmanul innebuneste
Pe tine cind te am…

Nimeni si nimic
Nu ma va dirija!
Caci viata “pic cu pic”
De toate m-a invata…

Nimeni, niciodata
Nu ma va ofensa:
Nici acel cu “sapa” , sau cu “cravata”
De mine nu sa-r mai lua!

Ajunge sa-mi dicteze
Baliverne, pleava si pusderii…
Nici sa ma “incurajeze”
Cu conceptii pline de mizerii!
  
Nimic nu ma mai sperie –
Deacum si niciodata
Nici soarta mea ce geme
Intr-o lume despuiata!

Nimeni si nimic
In mine nu o sa” improaste”
Ca nu-s asa de mica,

Nici chiar atit de proasta!

SLAVA IN VECI!

Ajuta-ma Doamne, ca ma ofilesc!
Mi se rod pina si oasele-n mine
Sufletul mii ingrozit si  te doresc
Vindeca-ma Doamne sa-mi fie bine!

Intoarce-te Doamne ca-mi tremura sufletul
Netezeste-mi calea si pasii mei
Potoleste-mi necazul, alina-mi chinul
Usureaza-mi pasii mei cei grei.

Priveste-ma Doamne si izbaveste-ma
Ca-mi scald patul in lacrimi
Mi se rupe fata de intristare, opreste-ma
Departeaza de la mine orisice patimi!

Auzi suspinul, glasul plingerii mele
Primeste ca jertva rugaciunea mea!
Cel ce-I mort nicicind nu aude,
Doar Tu ma ascuti, iar eu Te-oi chema!

Doar tu ma iubesti Dumnezeule,
Doar Tu ma binecuvintezi
Bunatatea Ta, e Mare Creatorule,

Slava Maria Ta in veci!!!

BALADA-I VIATA NOASTRA...

Greu e drumul
Pe care-l pasim...
Scurta-i tineretea
Pe care-o iubim...

Cu spini e cararea
Catre adevar -
In umbra e rabdarea
Si-al vietii mister.

In suflet e credinta
Ce-o avem de sus,
In inima-i dorinta
Ce-o avem indeajuns!

In ochi ne e lumina
Ce vine din cer.
Pe buze ni-i iubirea
Ce-o dorim mereu!

In vise e dorinta
Si izbinda noastra
Ce opreste neputinta
 Si tacerea vasta.

Reala este drama
Si-al vietii scenariu.
Superba-i primavara
Si-al lumii miracol.

Amara-i singuratatea
Si viata intre straini
Mai amara-i soarta
Strain intre ai tai...

Balada este viata
Un cintec a noastra doina
In senina dimineata
Si intr-o lume noua!


среда, 22 июня 2016 г.

CUM TI-E SOARTA, FEMEIE?

O viata plina de durere,
O soarta harazita de chin -
Aceasta-i viata ta, femeie,
Acesta-ti este al tau destin.

Vreai sa-ti aperi demnitatea,
Iti amintesti ca esti  femeie,
Dar pentru el in lumea asta,
Nu esti nimic si na-ai putere.

De dai vreun sfat cuiva,
Iti amintesti ca esti femeie,
Si nimeni nu ti-ar asculta,
Nicicind dorita ta parere.

De-ai vrea sa plingi, sa cinti,
Sa-ti amintesti ca esti femeie,
Iar daca uiti, nu vreai sa-l strigi
Pe cel ce te-a intristat o vreme.

вторник, 21 июня 2016 г.

DE-AR AVEA PAMANTUL GURA...

Exista pe lume un muzeu universal, uimitor si miraculos ce se afla chiar sub picioarele noastre. A patrunde in el, nu este greu, intrarea nu se deschide, ci se sapa adinc…
Si fiecare dintre noi devine cercetator si argeolog dupa nivelul lui personal de percepere si cunoastere a acestui dar de “ a sapa”. Acest muzeu este TERA, iar exponatele lui suntem noi, si lumea ce ne inconjoara….
   E bine ca anume omul este sortit sa fie “exponat “al  Terei. Dar asta nu inseamna ca omul, ce-I pus in “capul mesei” are dreptul de-al exploata, ori a-l distruge. Dimpotriva el, omul pamantului e dator sa-l ingrijeasca, sa-l cultive, sa-l pazeasca sfint de toate “bestiile” si “urgiile” ce vor sa-l nimiceasca. Desigur ca in masura posibilitatii sale omenesti… Odata venit pe pamant, omul are deja acest dar de Sus, din Universul Etern. Cel Ce-I daruise suflarea si existenta, deja ii crease si comoditatile si luxul aici pe pamant. Doar de om, depinde aproape totul, deoarece el este stapin pe pamant. De la prima aparitie a sa pe pamant Dumnezeu i-a dat o po runca sacra: “ Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul” (FacereaI 22). Stapiniti-l, asta a fost motoul, dar nici intr-un caz distrugeti-l! Intr-un alt verset din Biblie Domnul ne da clar de inteles ca va nimici pe acel de-si va bate joc, sau va distruge pamantul, cu tot ceea ce a creat El si a binecuvantat. Deoarece cine nimiceste creatia si munca Creatorului se distruge pe sine insusi, netinind cont ca el insusi este o particica din lucrarea Acelui ce i-a dat suflare vie de viata.
   Ma uit la noi,  la oamenii de azi, ma uit la situatia chiar si economica in care suntem, arunc o privire retrospectiva si in trecutul acestei lumi, privesc poate si mai visator in viitorul imaginat si inventat de insusi “glanda” mea de inchipuire… Da, ne e greu, avem multe griji, nevoi si necazuri nealinate si poate neimpartasite. Intr-adevar, exista la noi multi oameni necajiti si chiar foarte chinuiti…
Oameni, ce abia rasulfa aier, unicul dar gratis pe Tera, defapt…
Dar tare ma doare sufletul, tare ma frige inima ca un frigar, cind ii vad pe alti oameni, care avind de toate: case-palate, vile luxoase, limuzine, bani in conturi si de toate, si fura, distrug si-si bat joc de pamant… Ma uit chiar si la consatenii mei, poate si la vecinii mei…., parca au de toate, casa, masa si mai mult decit atit. Doamne, zic eu, oare ce-i mai trebuie omului acesta?
Oare nu-i de ajuns o masina, doua de lemne?( ca sa iasa din iarna) Nu desigur, el fura padurea, o taie, o distruge ca un barbar. Aici e vorba de omul ” de rind”. Dar sunt si oameni cu “inaltimi si latimi” mult mai “spatoase”, la nivel de guvernatori  si mari demnitari de stat. Acestea au o alta masura ( defapt nici nu o mai au…). Unde pasesc – totul “primenesc” ( forteaza si privatizeaza, aduna si fura, ca la ei viata e buna, cei din jur raman o gluma…).
Este strigator la cer ceea ce se intimpla in zilele de azi. Dar incepind de la furnica si terminind cu opinca, toti ( cu exeptia citorva), sunt lacomi si chiar meschini. Fura cit pot si de asta li-i “in cot”…Ca ei sunt stapinii pamantului.
   De-ar avea pamantul gura, multe ar putea sa-mi spuna. El, batrinul pamant, multe rabda si indura. Oare cit ne va mai putea suporta atita?
De-ar avea pamantul gura ar zice:
-Oameni buni, omeniti-va! Dati-va seam ace faceti!
Nu, pamantul de-ar avea gura nu ar zice, el ar striga din toate baierile inimii:
-AJUNGE!!!! Opritiva!!!
Si poate s-ar desface si i-ar inghiti pe loc. I-ar inghiti pe toti raufacatorii sau ia-r da hrana vulturilor nesatuli, sa le faca si lor aceea ce fac ei cu pamantul si cu tot si toate ce sunt pe el. Om pe om il nimiceste. Unul se crede mai superior celuilalt. Si de unde atita minte? Din cugetul bintuit de luxul si fotoliul acaparat sau cersit, ca mai apoi sa suga tot single celui sarman si nenorocit. Toate-s pina la un timp… Toti venim din acelasi loc, toti avem parinti, sau am avut, toti o viata si o soarta. Numai ca altii se mai considera si “ buricul pamantului”, necatind la simplul fapt, ca nu-i mai bun nici mai superior nici pe aproape decit ceilalti pamanteni. Ei, dar insusi gindul de “buric” ii da mare putere.
Dumnezeu ne-a dat la toti o viata, o mama si un tata. Si odata cu acestea o sansa reala de a ne bucura de toate bunatatile pamantului.  A fi stapini si buni gospodari de a semana , si cultiva, a munci din greu, ca mai apoi sa stingem roada bogata. Mereu am fost invatati de mici ca: “Munca este legea omului”, si ca: “Prin munca omul e slavit”, sau cum a zis si apostolul Pavel: “Cine nu lucreaza nici sa nu manince!”
Si toti copiii bunilor parinti asa si faceau, adica se straduiau sa munceasca cit mai mult si mai bine, pe cind altora lenosi “pina si in unchii”,  li se ofera totul pe tava. Si unde-i dreptatea, in care colt?
Da, si dreptatea e un mare deficit la noi… E o Zina buna, furata de cel rau, e rapita si maltratata de mai multe veacuri.  Ea sta nelinistita si ingrijorata  in “castelul bintuit” al Vicleanului nerusinat ce stapineste acest tinut, acest pamant. Sta inlantuita-n zidul minciunii si al tradarii, plinge cu lacrimi amare si –L roaga pe Dumnezeu sa o elibereze din chinul satanic. Varsa siroaie de lacrimi peste pamant, formand oceane si riuri infinite, susura prin vazduhul pamantului, murmura abia deslusit in reflectarea apei vii a lacului sperantei. Astepta narabdatoare timpul eliberarii de sub jug. Caci are muti dusmani: lacomia, prostia, fatarnicia, minciuna, tradarea, hotia, asuprirea, indiferenta, care toate la un loc lucreaza cot la cot  cu vrajmasul vrind s-o inmorminteze…
   Dar dupa cum am mai spus ca toate au un inceput si un sfirsit. Toate au o rasplata la timpul sau, toti avem, sau vom avea aceea ce meritam defapt. Unica flacara a sperantei este timpul. Sa avem rabdare caci el, va veni… Va veni timpul in momentul potrivit si va elibera Regina Dreptate din captivitate, si odata cu eliberarea ei vom fi liberi si noi, ceilalti sclavi ai pamantului.
Da, vom fi liberi pin la urma, vom savura din adevar si vom sta la masa cu dreptatea, vom manca  pe saturate din toate darurile ei sacre. Grabiti-va cu totii cit nu-i tirziu, sa rivniti spere calea ingusta a sperantei sfinte. Veniti acum, cit nu s-au inchis portile Sperantei si ale Credintei. Inca putin si ele se vor inchide.. Daca reusesti sa intri in regatul ei, devii cel mai fericit om de pe Tera, iar de nu, atunci ramii jerva a intunericului vesnic si al chinului fara de sfarsit. Ai grija ce alegi sa culegi.

De-ar avea pamantul gura, asta cred ar avea sa ne spuna!

TREI LUPI (povestioara)

 A fost cindva un lup si o lupoaica, care aveau trei lupsori superbi.  Iata ca intr-o zi bate cineva la usa:
-Ie-si lupule, afara, daca nu iti ard casa cu voi toti din ea, sotie si copii!
Lupul a iesit afara si a fost impuscat…
Peste citva timp, iar bate la usa cineva cu aceeasi voce:
-Iesi lupoaico, afara, de nu iti dau foc la casa si la copilasi!
Lupoaica nu dorea sa moara, dar s-a sacrificat salvindu-si lupsorii, iesind afara. La fel si lupoaica fusese impuscata…
Astfel cei trei lupusori au ramas orfani…
Intr-o zi prin padure se auzi un zgomot puternic. Lupsorii au alergat intr-un suflet pina intr-acolo. Au dat de un barbat peste care cazuse un stejar mare si inalt. Acestea au ros cu coltii coaja de pe copac, au dat cu labutele si picioarele copacul la o parte, dupa care au adus omul fara cunostinta acasa la ei, in vizuina din padure. L-au asezat pe un covoras de frunze, ia-u dat sa bea apa, i-au adus sa manince mure si ciuperci.
   Ingrijit cu dragoste si blindete, omul s-a insanatosit si a privit in jurul sau cu uimire:
-Voi…sunteti niste finite minunate. Va multumesc pentru tot ce-ati facut pentru mine…
Apoi ii privi cu recunostinta, intrebindu-i:
-Dar unde sunt parintii vostri?
Lupusorii se privira toti trei in ochi unii pe altii, din care izbuhneau siroaie de lacrimi si suspine innabusite din adincul pieptului…
Atunci cel mai mic lupusor rupse tacerea:
-Mama si tata au fost impuscati!
   Omul, si-a dat seama, cine defapt l-a salvat de la moarte. A inteles cit de mult a gresit si ce mare pacat si-a luat pe suflet… cine putea sa se gindeasca vreodata la asa ceva… doar facind bine mai poti miza ca binele il vei  gasi, dar el a facut rau…si a fost rasplatit cu bine…. Acest om, fara suflet a fost salvat de lupi, el insusi fiind nimeni altcineva decit ucigasul parintilor lor.
Acesta indata cazu in genunchi in fata lupusorilor si-si ceru iertare pentru toate suferintele si necazurile ce le-au suportat ei, din pricina fardelegii comise de el.
-Acum, pe drept merit sa fiu pedepsit cu moartea…Deci faceti ce doriti cu mine, eu sunt in maniile voastre!
   Lupii la-u privit in ochi si unul dintre ei i-au spus:
-Merji acasa, caci te asteapta copilasii… noi stim cum e cind pierzi pe cei mai dragi.
Apoi acel mai mic adauga:
-Nu ne piermitem sa lipsim pe cineva de viata, mai cu seam ape un parinte, care este asteptat acasa de copiii sai…
Lupul mijlociu:
-Noi te-am iertat!

Du-te si sa nu mai faci ce-ai facut niciodata!!!

воскресенье, 19 июня 2016 г.

ARTISTUL


Cit e rotund pamintu-n lung si-n lat,
Artistu-i tare ocupat, ca-i talentat.
Azi cinta pe la Nord, iar mine e la Sud, departe,
Azi se insoara, iar mine, chiar si se desparte…

Asa e viata de artist acum,
Azi te adora si mult te iubeste…
Iar mine te arunca-n drum
Caci alta-n viata-i se iveste.

Cinta, cinta lin un artist,
Cinta frumos cu vioara,
Iar pe undeva prea trist
Ii plinge copilasul seara…

Artistul nostru-i tare intrebat,
Pleaca-n turneie, concerteaza neincetat.
Nu vede, nici aude glasul nimanui,
Caci ca el in lume nimeni nu-i!
  
Uite asa viata vesel isi petrece
Nu mai stie cind e cald, ori rece.
Ocupat, fiind nu s-a dezmieticit,
Nici n-a observant ca a imbatrinit…

Feciorasii mari ca brazii au crescut
Artistul –“tata” si-a amintit de ei:
-Veniti la tata, caci eu va-m facut,
Eu sunt al vostru si voi ai mei!

Flacaii, il priveau ca pe un strain,
Sufletul lui se umplea de-un mare chin…
“-Toata viata a-i trait cum ti-a placut,
Nu ti-a pasat, cit ne-a durut..

Tu ai scupat pe tot ce-a fost mai sfint
Si ai calcat in picioare al tau juramint!
Nici olarul nu-si paraseste vasele de lut..
Nici cocorii  puii, cum tu ai facut!

Nici sarpele nu-si lasa puii lui in lume,
Dar “tatii” isi  adun comori si nume!
Tu ai cintat frumos, azi te felicitam,

Incepe a dansa, noi nu te deranjam!

POEMUL UNEI PISICUTE


A fost cindva pe pamant,
O pisicuta, ce miorlaind,
Aprinse-n toti iubirea lor
Si-o adorau ca mare dor.

Era mindra si frumusica,
Era alba-alba si pufosica,
Avea blanita de catifea
Si toata lumea o admira.

Era inteleapta si priceputa,
Superba-n toate si conceputa:
Labute albe si picioruse,
Plina de viata si jucausa.

Si multi motani din minti scotea,
Maniera ei chiar ii vrajea.
Ea-I neglija si le spunea:
-Nu ma privi, nu sunt a ta!

Avea tinuta de aristrocrata,
Ochi senzuali de ciocolata,
Avea gurita de “nu ma uita”,
Si unghisoare ca nimenea.
  
Ce sa va spun e minunata,
E tinara, stilata, talentata,
Cinta si cintece, danseaza,
E numai buna de mireasa.

Privind la ea, toti se opreau,
Din mersul lor si o priveau,
Un mare foc in inimi le izbucneau
Dar pisicuta miorlaia “Miau!”, “Miau!”

Dar intr-o zi un sur motan,
Se indragosti de ea si avan,
Inflacarat la ea spera,
Pisica-n mintea lui se infiltra…

El o privea cu” dor de Neptun,”
Si ochii lui i se roteau in jur,
Caci pisicuta nu-i raspundea
La priviri si la chemarea sa.

De la ea, motanul nu se mai dezlipea,
Pisoaica mindra –foc era…
In ochii lui de un verde impunator,
Se scufunda cu-al indiferentei dor.
  
Strapuns de pofta ei, de zi cu zi,
Din ceas in ceas, la ea, el se grabi.
E de neconceput  si e de nedescris,
Acel Vulcan ce-n el s-a aprins!

Porni sprea ea, pe inserat,
Spre Caramela, pasi prin sat,
Iar” motanica” cu pas cochet,
Ii zdrobi inima din piept…

-O seara buna, o moadmoaseli,
Rapus de-al tau superb mister,
Asi vrea sa facem cunostinta,
Dar cum s-o fac nu am stiinta…

-Ok, fie pe-a ta,
Caramela ma numesc!
Si-i intinse mina sa…
Drept semn prietenesc.

Motanul fascinat,
Ii saruta mina emotionat:
Apoi i-o intinde si pe-a lui:
-Cocos, imi zice, asa sa-mi spui!
  
-Cocos…ii.., am inteles,
Te crezi motanul plin de sens?
-Mda.. asa si mie mi se pare…
La dispozitia dumitale!

Caramela, de sus in jos il privea,
In sinea sa si ea-l placea…
Iar motanul cu-n suris,
Isi incepu al sau discurs:

-Duduie, cred ca a venit ceasul,
Sa-ti indrepti spre mine pasul:
Accepta tu, iubirea mea,
Si fii te rog mireasa mea!

Caci eu sunt un motan dotat
Si-n fapte bune manierat,
O sa te inalt mai sus de stele
Ve-i fi regina vietii mele!

O sa-ti cobor luna la picioare,
O sa te inalt mai sus de soare!
Nu ma respinge, scumpa mea,
Vreau sa primesti inima mea!
  
Si Caramela rusinata,
Surprinsa in sclipiri de noapte,
Ii tremura blanita toata,
De declarative frapata…

-Miau, miau, miau, ce sa-ti zic,
Tu vreai sa-mi fii fidel amic,
Sa-ti petreci viata ta cu mine,
Sa ma iubesti la rau si bine?

-O, da, o, da, iubita mea,
Eu inima din piept ti-asi da,
Caci fara tine nu mai pot,
Doar pentru mine tu esti tot!

Esti frageda si atit de draguta,
Esti inocenta si harnicuta.
Am sa te invat cum sa iubesti,
De dorul meu sa te topesti!

Si indata la piept a cuprins-o,
Cu-al sau farmec a convins-o
In ospetie la el sa se duca…
Si acolo convingator sa o seduca…

Ajunsi in a motanului camara,
Cocos, ii cinta un djas la chitara,
Mai apoii  ii consacra o serenada
Si-i preschimba viata toata…

O alinta si-o iubeste,
O incinda, o doreste…
Iar Caramela emotionata,
Ii tremura blanita toata…

Si-n amor virgin inuntind,
De toti si toate ei uitind…
Sa-u iubit cu mare dor,
Sa-u supus lui Cupidon…

Si din scinteiea dragostei,
Sa-u nascut trei motanei.
Sunt pufosi si scamosi,
Dintre motani-cei mai frumosi.

Unul e alb, altul e sur,
Si celalalt  este roscat,
Il privesc in ochi pe “Neptun”
Zimbindu-i neincetat.

Si motanul uite-a asa
Isi admira familia…
Era in sublimul fericirii,
Si in extazul implinirii.

-Ah, cit de incintat eu sunt,
Ma bucur de momentul sfint!
Da, sunt sot, si sunt tatic,
Altceva nu mai vreau nimic!

O, Caramela, scumpa mea,
Iti multumesc pentru amor,
Pentru acest dar din partea ta,
Pentru comorile din noi!

Si Caramela contopita,
De-a lui Cocos, dulce ispita,
La pieptul lui se alipeste,
El o saruta voiniceste…

Si motaneii fericiti,
Isi admirau ai  lor parinti…
Se ghemuiau, se intindeau,
Rideau, sareau, nu oboseau.
                    
Ei se invirtesc, se zbenguiesc,
Se joaca si se hirjonesc.
Sunt admirabili si dragalasi,
Trei motanei, trei ingerasi.

Caramela dulce-i alapteaza,
Motanul tata ii vecheaza,
Ii leagana, ii inveleste
Ii iubeste parinteste.

Dar intr-o zi, motanul tata,
Isi da seama dintr-o data,
Ca are multe responsabilitati,
Griji, nevoi ca sa vedeti…

Pus  pe-un val de ginduri grele,
Ii vorbeste Caramelei:
-Draga mea, eu vreau sa-ti spun,
Acest destin este cam dur…

E tare dificil traiul la noi,
Deja numai suntem doar doi,
De fapt, suntem noi doi, trei..
Adica cinci, eu, tu si ei…
  
Ai nostril gingasi motanei,
Da, ii iubesc nespus pe ei.
Si de aeea, draga mea,
Eu trebuie sa fac ceva…

Am luat o hotarire, deci,
Eu nu mai pot sa stau pe aici…
Da, eu ma duc in alta parte,
Sa-mi fac cariera, bani si carte.

Plec pe un timp in alta lume,
Sa va aduc o bucata de pane…
Motaneii sa-i crestem, sa-i ridicam
Si-un viitor mai bun sa le acordam.

Tu ramii te rog, cu ei,
Si ai grija de toti trei!
De indata ce ma intorc,
Eu de grija o sa va port.

Toate-n lume o sa aveti,
Si  va rog, sa ma credeti.
Iar acum, draga mea,
 Te sarut si pa pa pa!

Si asa motanul, tatal lor,
A plecat pe-un alt ogor.
Sa munceasca, sa adune,
Hrana, caci nu era gluma!

Peste-un timp alt motan discret,
Le aduse familiei un coliet:
-Poftim o telegrama cu cite un os,
Transmise pentru voi de la Cocos.

Si de atunci na-u mai vazut,
Na-u mai auzit, nici intilnit,
Pe-al lor tata minunat,
Ce de ei el a uitat…

 A uitat de indatoriri,
Si de-ai sai iubiti copii…
A uitat de pisicuta,
C-a iubit-o, ca-i draguta…

A uitat de juramint,
Si de sacrul legamint….
A uitat, tot ce-a promis,
Regasindu-si un alt vis…

Trece-o vara, trece un an
Si motanul Cocos, avan,
Isi gaseste o alta soarta,
Se insoara in alta parte.

Caramela, nu-si vede capul,
De necaz si ea ca racul,
Vrea sa sa intoarca inapoi,
Sa uite de griji, nevoi…

Dar, stop, bre, ce sa-i faci?
Caci motanu-i plin de draci!
Umbla in genunchi, cerseste,
Dragoste pin te cucereste!

-A plecat, plecat sa fie,
Gata, am uitat de tine!
Viata mea am s-o traiesc,
Motanasii sa mi-i cresc!

Hai cu mama, scumpii mei,
Cei mai splenditi motaneii,
Ca mama cu drag v-a legana,
De baut, mincat va da…

Toate voi le ve-ti afla,
Cite zile voi avea.
Nu o sa va lipseasca nimic,
Asta voua va promit.

Pisicuta, harnicuta,
Isi spala plozii la fuguta,
Cu labuta ii  “chiteste”,
Ii hraneste si ingrijeste.

Dar tot mindra a ramas,
Cu trei “crai”, pasind la brat!.
Ea ii creste si ingrijeste,
Viata laor le-o daruieste.

De motani, nici sa auda,
La chemarea lor e surda,
Nici sa-i vada, nici sa-i creada,
Nici cu ei sa nu aiba treaba!

Caci necazuri doar aduc,
Mincinosi, plini de naduf…
Profitori si schimbatori
Si de suflet vinzatori!

E sarac acel motan,
Schimbator din an, in an,
Stie doar sa se insoare,
Si sa toarne lacremioare -

Pe ale pisicilor obraji,
Parasindu-le-n necaz…
Dar lasindu-le comori,
Copilasi de mari valori!

Ei cresc mari si se mindresc,
Cu a sa mama ce-o iubesc.
Caci mama e mama, intotdeauna,

Nu degeaba-n in lume-i una!