суббота, 15 августа 2020 г.

Foc și Scînteie!



Dorul de tine,

Te-aduce la mine.

Mireazmă din stele-

Dulce Femeie!


 Freamat din glie,

O păpădie...

Coboară din Lună,

Ca o cunună.


Șoapte din stele

În visele mele-

Aceasta-i Femeie-

Foc și scînteie!


Foc și iubire,

Iese din tine.

Scumpa Femeie,

Dulce din miere!


Vulcan de iubire

Trece prin tine.

Cu pasiune-

Adusa în lume!


O, porumbiță,

Divină copiliță,

Cu ochii scîntei

Cere-mi ce vrei!

понедельник, 1 июня 2020 г.

Visul trist, realul adevar....

Am avut un vis în  noape
Cum ca moartea m-a furat,
Și-a-n-ceput ca-să-mi arate
Tot ce ea pofti deodat!

 Eu plîngeam cu lacrimi,
Lacrimi grele și gemeam,
Să mă rog de-a mele patimi,
Doar puțin îi mai ceream....

 Lasa-mă, te rog, măi Moarte,
Să-mi cresc copilașii mici,
Că și-asa viata-i cam sumbră
N-au nici rude, nici bunici!

Lasa-mă să ajung bunica,
Soacra mare, orice-o fi,
Că muncind ca o furnica
Eu cu tine-ai împarti!

 Mă poftesti, dar zăboveste,
Ș-i te-n-dură cîțiva ani,
Că cei dragi o să regrete
Mi-am trăit puținii ani.

Crezi că cineva te-o plînge,
Și ți-ar simți lipsa ta?
Cînd sicriul dur te-a stînge
Cui de tine  i-o păsa?

Cînd le lasi de toate-n lume
Ei în casă ți-or dansa,
Or mînca și chefui
Iar pe tine te-ar uita!

Și-n virtej cu lacomie,
Nici nu a cîrtit din loc,
Înt-o clipă mă desprinse
Și m-a desbracat pe loc.

Am rămas, tot eu, dar alta,
Caci mă dezbrăcai de trup,
Auzeam, vedeam, dar basta
Nu puteam nimic să spun...

Și-n tăcere doar cu mine,
Doar cu sufletul rămasă,
Ma repăd din cimitire,
Dau o fugă pîn acasă.

Și pășind nici pragul casei,
Veselie,  ard-o focu....
Iar bărbatul -n capul mesei
Altei-i mîngîia  moțocul....

Tot privind nedumerită
Nu puteam nimic să fac,
El pe brate cu o iubită
Cît de repede m-a uitat!


Uluită și în lacrimi,
În casă -n fugă am intrat,
Dar portreul pe perete
Nu era cum la-m lăsat...

În locul fotografiei mele,
Altă poză dîrz stătea,
Iar copii altei: mamă,
Cu mînuța-i arăta....

Munca ma de-o viată întreagă
În picioare e călcată,
Copilașii nu-mi duc dorul,
Au și altă mamă, au  tată...

Soacra toarnă la pahare,
Bucuroasă, și voioasă,
Măcar -  Dumnezeu s-o ierte!
Un cuvînt din ea să iasă....


Și vecinele duioase,
Invitate de noua stapîna
Tot plimbîndu-se prin casă
Lăudînd pe gospodină...

Am plecat în fuga mare,
La prieteni prin ogoare,
Ei beau și cîntau pe bune,
Chefuiau și faceau glume.

La cumatri mă retrasem,
Ei, precis, nu ma-u uitat,
Și vazui a mele daruri,
Ce pe masă stau deodat.

Dar nici unul, mai, nici una,
Nu m-a pomenit deloc,
Au ciocnit pahare multe,
Cu alți cumarti la un loc...

Atunci ma-m retras pe bune,
În al meu rece mormînt...
În zadar am fost pe lume,
Degeaba ma-m oropsit...

Uite, ici, nimic nu-mi trebu,
Nici aur, nici comodităti,
Patru scînduri, patru rînduri
Loc ajunge penru toti!




Ii