суббота, 19 марта 2016 г.

DUMNEZEU A CREAT CERURILE (poem)

La inceput Dumnezeu a creat  cerurile si pamantul,
Pamantul era fara forma, o bezna, un pustiu,
Iar pe ape era intuneric si pe suprafata adincului
Se misca incolo si incoace Stapinul Dumnezeu!

Si Stapinul a zis: "Sa fie lumina!"
Si acea lumina a fost numita zi,
Iar intunericul - noapte si pe vecie,
Aceste doua nu se vor desparti.

Si a fost seara din nou, iar apoi a fost dimineata,
Si Dumnezeu a separat apele, numindu-le Mari.
Dumnezeu a numit intinderea Cer si-a dat viata
Pamantului, plantelor cu saminta, pomilor fructiferi!

Tot asa Creatorul a creat cu dragoste luminatori,
Sa serveasca drept semne, sa arate anotimpurile:
Zilele si anii, sa lumineze si sa fie indrumatori
Si suflete vii dupa specia lor pe toate tinuturile.

Atunci Dumnezeu fericit, le-a binecuvintat zicind:
-Fiti roditori, inmultiti-va si umpleti apele marilor!
Si pe animale salbatice, domestice - pe toate creind,
Le-a dat zile senine si bune intru ajutorul omului.

Dumnezeu din tarina pamantului l-a creat si pe om,
I-a suflat in nari suflare vie de viata.
Era dupa chipul si asemanarea Inaltului Domn,
Devenind un suflet viu, cu zimbet pe fata!

Facind o gradina, nu departe in Eden, spre Rasarit,
Dumnezeu a facut sa creasca tot felul de pomi buni,
Placuti la vedere, in curind de mincat pe pamant -
Si pomul vietii, si al cunoasterii binelui si raului.

Dumnezeu l-a pus in gradina Edenului pe om,
Ca sa o cultive, sa-i guste roadele, sa o ingrijeasca.
Si i-a piermis sa manince din orisice pom,
Dar din pomul binelui si raului sa nu indrazneasca!

S-a gindit Domnul ca "nu e bine ca omul sa fie singur!"
Si indata a facut sa cada un somn greu, adinc peste el,
Si-n timp ce dormea a luat coasta din el si-n mod sigur,
A inchis carnea la loc cu blindete, indeplinind inca un tel.

Atunci Domnul a zis: - Aceasta e os din oasele tale,
Si carne din carnea ta, e a ta, deaceea ea,
Pentru ca a fost luata din tine, se cheama femeie.
Si au devenit ca un singur trup ei de atuncea.

De aceea, va lasa omul pe tatal si mama sa,
Se va uni cu femeia si-or fi un singur trup.
Barbatul numit Adam si femeia sa era Eva,
Erau dezbracati, umblau goi, nu se rusinau deloc.

Iar sarpele, cel mai viclean dintre toate fiarele
Pe care le facuse Dumnezeu, femeii i-a zis:
-Chiar nu este voie sa mincati din roadele
Pomului binelui si raului, chiar este interzis?

-Roade din pomi, putem sa mincam -
Din cel din mijlocul raiului nicidecum,
Nici sa nea atingem, caci ne impovaram
Si-n veci vom muri, de gustam acum!

Si sarpele zise siret: - Cu siguranta, nu ve-ti muri,
Doar Dumnezeu stie ca vi se vor deschide ochii.
De indata ce veti minca ca si Dumnezeu veti fi
Si bine, si rau veti cunoaste, de pom de te-apropii!

Vazind ca pomul era placut de bun si iata,
Femeia a mincat si-i dadu si barbatului...
Si-au dat seama, intelegind ca-s goi si deodata,
Le era teama, c-au cazut in groaza pacatului.

Si Dumnezeu a inteles ca ei au incalcat,
Porunca lui dreapta si-ndata le-a zis;
- De ce din pomul interzis Adam ai mincat?
Femeia ce mi-ai dat-o fructul mi-a intins!

Femeia a raspuns: "Sarpele m-a amagit de-am mincat!"
Si Dumnezeu, dintre animale, pe sarpe l-a blestemat:
- Pe pintece te vei tiri si tarina toata viata ta vei minca,
Dusmanie intre tine si saminta femeii pun totdeauna!

Ea iti va zdrobi capul si tu ei calciiul,
Iar tie, femeie,  - iti voi mari mult chinul,
In mari dureri vei naste ai tai copii,
Si sotul tau te va stapini, tu sa stii!

Pe tine, Adam, fiindca ai ascultat de sotia ta
Si ai mincat de unde nu trebuia sa te atingi,
Te voi blestema, iar pamantul
Spini si maracini iti va da ca sa maninci!

In sudoarea fetii tale painea-ti vei face,
Caci din tarina esti si-n ea te vei intoarce!
Si-ndata Dumnezeu afara din Eden l-a dat,
Si heruvimii pazeau pomul vietii neincetat!

Dumnezeu le-a facut vesminte din piele
Si pe Adam si Eva cu ele i-a imbracat...
I-a alungat din divina gradina a Edenului,
Sa nu manince din pomul vietii niciodata!

Izgoniti din Rai, blestemul s-a implinit,
Adam si Eva pe Cain - primul fiu l-au zamislit.
Dupa care pe Abel- ce devenise pastor,
Iar Cain cultiva pamantul, era agricultor.

Dumnezeu a privit cu drag spre a lui Abel ofranda,
Si nu a privit deloc spre a lui Cain prinos amarit.
Acestuia i s-a aprins fata de-o minie si deodata,
Gelos, in cimp l-a tirit si prin viclesug l-a omorit.

Si Dumnezeu l-a pedepsit si l-a trimis,
Pe Cain departe, departe de familia sa...
Cu timpul el si sotia sa au avut copii si precis,
Asa au facut si alti fii ai lui Adam si Eva.

Peste masura oamenii se inmulteau pe pamant,
Majoritatea acestora lucruri rele faceau,
Insa unul dintre ei era barbat bun, deosebit,
Enoh se numea, dar oamenii nu-l ascultau.

Enoh, umblind in adevarul Lui Dumnezeu,
A trait 365 de ani dupa care Metusala,
Al sau fiu - 969 de ani si din rau in rau,
S-a umplut pamantul, far sa-si dea seama.

Iar Metusala, la rindul sau, l-a avut,
La 87 de ani, pe Lameh, dindu-i viata,
Iar Lameh, la 182, pe Noe - un fiu iubit,
Ce mingiiere aducea prin truda-i vasta!

Si oamenii s-au inmultit pe fata pamantului,
Iar fii adevaratului Dumnezeu au gresit.
Iar fiicele oamenilor erau frumoase, cu gindul
Si fapta acestea de ele s-au indragostit.

Asa au avut ingerii copii cu femei pamantene.
Caci in acest scop ei au coborit pe pamint.
Creati pentru Cer, ei vroiau sa traiasca cu ele
Si Dumnezeu din cer tare mult s-a mihnit!

-Am sa-i sterg de pe pamant pe cei ce ia-m creat;
Pe om, pasare, fiara sau animal domestic,
Orice alta creatura Eu am s-o nimicesc,
Imi pare rau ca i-am facut, iar ei nu m-au ascultat!

Si doar Noe a gasit favoare la Dumnezeu,
Domnul i-a zis: - Fa-ti o arca din lemn de copac.
Si dindu-i dimensiunile si instructiunile, el.
A indeplinit intocmai ce Domnul i-a poruncit.

-Intra in arca tu, cu toata casa ta - i-a zis El lui Noe,
Caci am vazut ca esti credincios bun inaintea Mea.
Dintre animale sa iai cite sapte perechi cu tine,
Mascul si femela din toate fiintele create de Mine!

Caci peste sapte zile am sa fac sa ploua
Pe pamant saptezeci de nopti.
Si Noe a intrat in arca cu familia sa noua,
Iar cei de afara se inecasera toti!

Dupa aceea, Dumnezeu si-a retras apele,
Si timp de patruzeci de zile, apele s-au inchis.
Treptat au scazut si peste o suta cinzeci de zile,
Pamantul deveni uscat si curat, cum Domnul a promis!

Si Noe a iesit cu fii si sotia lui afara fericit,
Impreuna cu toate creaturile vii, nevatamate.
A construit un altar si Domnului i-a multumit,
Aducind o mireazma odihnitoare, vie si curata.

Dumnezeu a zis in inima Sa:
- Pamantul nu-l voi blestema!
Cit va fi lumea si pamantul,
Se vor schimba caldura si frigul.

Tot ce este viu, nicicind nu voi lovi,
Niciodata iarna si vara nu se vor sfirsi!
Si sa va incredeti in al Meu viu cuvint,
Va arat un semn sfint, un viu legamant,

Curcubeul Meu Sfint, pe care il asez in nori,
Caci am ales sa fiu in vecii vecilor cu voi!

VIATA LUI IISUS ( poem)

Nasterea Domnului Iisus Hristos a fost asa:
Fecioara Maria a nascut pe Mesia,
Desi logodita cu Iosif, barbat n-a cunoscut,
Adevarat, prin Duhul Sfint din Cer El s-a nascut.

Dar iosif, fiind barbat neprihanit,
Sa-i faca rau fecioarei n-a gindit
Si-indata ingerul de sus coboara pe pamant:
-Iosif, pruncu-i zamislit prin Duhul Sfint!

Ea va naste un Fiu si-l vei numi Isus,
El va mintui poporul Tatalui de Sus.
Aceste lucruri s-au intimpat ca se vestise,
Ca-s de la Domnul prin prorocul care zise:
-Fecioara va fi insarcinata si va naste Fiu.

Bucura-te Betleeme, din Iudeea,
Ca au venit multi magi din rasarit
Sa se inchine si ei maritului Mesia,
Cu daruri multe, pretioase au venit!

Si toti se inchinara, afara de doar unul -
Irod, imparat pe atuncea in Ierusalim.
In loc de daruri: smirna, tamiie si aur
El a urzit indata un plan mirsav si meschin.

-Duceti-va si cercetati totul despre prunc,
De nu, pe toti cei mici am sa-i strspung
Pe toti baietii mai mici decit doi ani,
Fara mila sa-i taiati ca mni-s dusmani!

Si tipete, si jale, plins si bocet,
Rahela, isi jelea copilasii in Rama.
Irod, criminalul fara de suflet,
Ucidea prunci, fara sa-si dea seama!

Dar pruncul Iisus fusese salvat!
Deoarece un inger venise zicind:
- Iosif, ia-ti sotia si copilul Imparat
Si pleaca-n Egipt, viata-I salvind!

Dupa implinirea prorociei - legea Domnului,
Maria, Iosif si cu Iisus sa-u intors in Nazaret.
Crestea si se-ntarea in har Sfint, Fiul Omului,
Fiind desavirsit si intelept, cum scrie in verset.

La timpul cuvenit, Iisus din Nazaretul Galileei,
A fost botezat in apa riului de Botezatorul Ioan,
El e Fiul Lui Dumnezeu, zamislit in trupul Mariei.
Si Duhul Sfint se cobori peste apele riului Iordan.

Din ceruri s-a auzit un glas puternic care zicea:
-Esti Fiul Meu Iubit, in Tine-mi gasesc placerea Mea!
Si-n data Duhul a condus pe Iisus in pustie,
Unde a postit si s-a rugat patruzeci de zile.

Ispititorul s-apropiat de Iisus cind Domnul a flaminzit:
-De esti Fiul Lui Dumnezeu, fa din pietre paini, nu sta flamind!
-Omul nu traieste doar cu paine, ci cu cuvint Lui Dumnezeu!
Atunci diavolul s-a dus in templu suparat rau...

Diavolul s-a dus pe un munte departe, foarte inalt,
I-a aratat Lui Iisus imparatiile lumii, stralucirea lor.
Acestea Tie-Ti voi da, doar sa fiu al Tau imparat,
Arunca-Te la pamant, inchinami-Te, mie, te implor!

-Pleaca, Satano, i-a raspuns fara teama Iisus,
Dumnezeului tau sa te inchini, celui de Sus
Si Lui Unuia sa-i slujesti cu adevarat,
Atunci diavolul s-a speriat si l-a lasat...

Prin puterea Duhului, Iisus s-a-ntors in Galileia,
Si I s-a dus vestea buna in tot tinutul dimprejur,
El invata pe oameni in sinagogi Evanghelia,
Propavaduia-n Nazaret cuvintul Lui Dumnezeu.

Duhul Domnului e peste Mine, saracilor sa vestesc,
M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita,
M-a uns, sufletele robilor de razboi sa le-ncalzesc
Cu slobozirea, caci legea sfinta trebuie implinita!

Iisus invata si tamaduieste bolnavi fara refuz,
Invie morti si curata leprosi cu har nespus -
Orbilor le daruie vedere, surzilor auz,
Vindeca indraciti cu puterea Tatalui de Sus.

Facindu-si ucenici, le zise-n felul urmator:
- Voi sunteti lumina si sarea pamantului,
Vegheati deci, sa nu vi se piarda gustul,
Sa nu vi se stinga flacara-n bataia vintului.

Si cind la-u vazut pe Iisus noroadele,
S-au apropiat tot mai mult de El.
- Ferice de saraci, al lor sunt podoabele
Si Imparatia Cerurilor mereu!

Ferice de cei ce pling, caci vor fi mingiiati,
Ferice de cei blinzi, vor mosteni pamantul,
Ferice de flaminzi si dupa neprihanire insetati,
Ferice de milostivi, ca-s iubiti de Blindul,

Ferice de inima curata, ea va vedea pe Dumnezeu,
Ferice de impaciuitori si prigoniti, caci Tatal Meu,
Va rasplati din plin povara dreptatii pentru El,
Bucurati-va si va veseliti in Dumnezeu mereu!

Iisus nu-ntimplator venise pe pamant,
Invata poruncile Domnului cel Sfint:
- Sa nu ucideti, sa nu furati sau strimb sa jurati,
Nu fiti fatarnici, lenosi, iubiti pe frati.

Nu judecati, ca sa nu fiti judecati,
Staruiti in rugaciune si fiti curati,
Intrati pe poarta cea strimta, caci acolo-i bine,
Ziditi-va casa pe stinca si-ti birui pe orisicine!

Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea,
Cine nu stringe cu Mine, risipeste inc-odata,
De aceea, orice pacat sau hula voi ierta,
Dar hula impotriva Duhului Sfint - niciodata!

De asemenea, sa vegheati la cele sfinte,
Rugati-va Tatalui sin ceruri neincetat,
Ce semanati, aceea veti secera, nu minte,
Ca-i Sfinta legea Domnului cu adevarat!

Dar ce vestea Hristos, nu le placea
Carturarilor, preotilor mari si fariseilor,
Acestea se sfatuira si-ndata unul, Iuda,
L-a vindut si l-a adus in fata capeteniilor.

Preotii de seama si batrinii soborului,
Marturii mincinoase au zis de Iisus,
L-au hulit si scuipat in fata poporului,
L-au batjocorit, l-au batut pe Cel de Sus.

Iisus este dus la Pilat, iar iuda,
Regretind ca-l vindu-se, a strigat:
-Luati 30 de arginti, caci eu, sluga,
Am vindut singe nevinovat!

Aceasta, insa, nu i-a oprit pe nemernici
Sa-si urzeasca planul de Iisus nemeritat.
Iuda se duce in templu si arunca argintii -
Se sinucide, caci pe Iisus josnic l-a tradat!

Negasindu-i nici o vina, Pilat le-a spus;
-Eu nu vreau sa incalc legea divina...
"Rastigniti-l, rastigniti-l, drept raspuns,
Srtigau carturarii cu voce meschina!"

Iar cind au ajuns la locul numit Capatina,
Iisus zicea:"Tata, iarta-i  ca nustiu ce fac!"
L-au rastignit intre tilhari de-a dreapta si stinga,
Si hainele si le-au impartit si la sort le trag.

Norodul statea acolo si privea.
Fruntasii-si bateau joc de Iisus;
-Pe altii i-a mintuit, iar acuma -
Hristoase, mintuieste-te insuti!

Si-n ceasul al saselea se facu intuneric deodata,
Soarele s-a intunecat, perdeaua tempului s-a rupt,
- In mainile Tale imi incredintez Duhul ,Meu, Tata!
A strigat cu glas tare spre cer Iisus, neintrerupt.

Si un sfetnic bun, numit Iosif, era pe atunci,
Ce nu luase parte la sfaturile si hotarirea lor.
El trupul Lui Iisus l-a dat jos de pe Cruce,
L-a-nfasurat in in, punindu-l in mormint nou.

Iar femeile ce venisera din Galileia cu Iisus
Au vazut piatra rasturnata de pe mormant:
-Nu cautati pe Cel Viu intre morti - le-au spus,
Doi barbati in haine stralucitoare zimbind.

Da, Fiul Omului a fost dat in mana pacatosilor,
Ca sa fie rastignit si a treia zi sa invie -
Acestea au vestit apostolilor si credinciosilor
Ca asa a fost voia Tatalui se Sus sa fie!

Aratindu-se celor doin ucenici ce nu la-u cunoscut,
Mai apoi celor unsprezece si tot asa celorlalti,
Atunci li s-au deschis ochii, cu adevarat l-au vazut,
Dar Iisus i-a intrebat: - De ce sunteti tulburati?

Uitati-va la Mainile Mele si picioarele ce le am,
Pipaiti-ma si vedeti din lege ce s-a vestit,
S-au adeverit prorociile despre Mine din psalmi,
Un Duh n-are nici carne, nici oase, Eu sunt!

Si li s-a deschis mintea, ca sa inteleaga scripturile,
Asa este scris, asa trebuia sa patimeasca Hristos...
Ca sa propovaduiasca in numele Lui invataturile,
Sa ierte pacate, sa faca minuni, sa-nvie din morti!

"Si voi sunteti martori ai acestor lucruri,
Si fagaduinta Tatalui o trimit-ndeajuns,
Ramineti in cetate si de-a pururi
Veti fi imbracati cu putere se Sus!"

A ridicat mainile si i-a binecuvintat Mintuitorul,
Apoi, s-a despartit de ei si lin s-a inaltat la Cer,
Iar ei, s-au inchinat si ia-u multumit Salvatorului.
Si-n templu laudau si se inchinau Lui Dumnezeu!




вторник, 8 марта 2016 г.

DE ZIUA TA FEMEIE!

In aceasta zi senina, Tot ce-i bun eu iti doresc! Sa ai zile cu lumina, Pace-n spirit omenesc! Fii stapina peste toate Sa pasesti cu demnitate. Fii regina intotdeauna, Caci tu esti in lume una! Bunicuta esti ori mama, Esti femeie tu de seama. Domnisoara, tot asa Esti femeie-n viata ta! De esti mare, de esti mica, De esti slaba, ori voinica. De esti mare, de esti tare, Esti o doamna de onoare! La multi ani, fii fericita! De copii si sot iubita, De prieteni si de frati, De surori, nepoti si dragi... Si de toate si de toti Fii in viata cum socoti. Caci esti dulce si pura, Cea mai blinda creatura! Fii iubita, fii dorita Si de Dumnezeu pazita! Fii o Zina, o regina, Fii aroma cea divina Esti cea mai minunata ideee: Pasare, floare, stea - FEMEIE!

понедельник, 7 марта 2016 г.

AM FACUT CARARI PRIN CIMITIR

Din nou la voi vin, In loc de suspin... Din nou la voi vin, Si voua ma inchin. La casele "din lut" Din tarina facut. Voi dormiti cuminti Iubitii mei parinti... O eterna tacere, Inclestata-n durere, O liniste pura, La morminte m-aduna. Doar voua ma pling, Doar voua va cint, Voi blajini ascultati Nici nu ma certati... Cu voi vreau sa fiu, Dar crudul destin Si dusmanul moarte, De voi ma desparte. Picioarele ma aduc in cimitir, Am batatorit cu ele toate drumurile, Rapusa de-al necunoscutului "azil" Linga morminte imi alin durerile... Am facut carari prin cimitir, Mi-am cusut sufletul cu sirma ghimpata, V-am spalat mormintele cu elixir Din ochii mei din ciocolata...

IN CERURI ASEZATA

Maicuta mea cea sfinta, Eterna-n vesnicie, Copilul tau iti cinta O oda vesnic vie! Maicuta mea divina, Plecata-n nemurire Privirea ta blajina, Mi-aprinde doru-n mine! Maicuta mea - comoara, In ceruri asezata Privirea ta ma cheama Si ma alina indata. Maicuta mea iubita, De toate si de toti Cu dragoste asteptata De mine si nepoti... Maicuta, dulce, pura, In amintiri pastram Faptura-ti de iubire Si blindul chipul tau!

DE ZIUA TA, MAICUTA!


De ziua ta, maicuta,
In dar iti aduc eu
O inima ce bate
In pieptul meu mereu!

De ziua ta, maicuta,
Eu tie, ma inchin
Sterg lacrima ce curge
Pe obrazul tau senin.

De ziua ta, iubito,
In dar iti daruiesc
Intreaga mea faptura
Ce-ti spune: Te iubesc!!!

FEMEIE - UNIVERS ETERN


Femeie - cale de vis,
Femeie - drum spre paradis.
Femeie - lacrima de strea,
Femeie - toata averea mea!

Femeie esti Luna si Soare,
Gradina cu flori si petale,
Diamant, aur, purpura,
Imi zgudui intreaga faptura!

Femeie esti zimbet si plins,
Iubire, cintec si vis.
Femeie, patima si dor,
Femeie dulce amor!

Femeie, Eden in verdeata,
Femeie, datatoare de viata.
Femeie, dulce faptura,
Lumina, foc si caldura!

Femeie, Vulcan aprins,
Femeie, ocean de vis...
Femeie, Univers Etern,
Femeie, nesecat mister!

ZECE-N UNA!

Vreau femeie excelenta,
Si frumoasa, si cocheta.
Zece-n una iubitoare,
Gingasa ca o floare.

Vreau femeie edevarata,
Si-o sotie minunata.
Sa fie si gospodina
Sa faca-n viata lumina.

Vreau femeie bisnessmana,
Soferita buna, mama,
Si la mama buna nora,
La cumnata ca o sora.

Vreau femeie inteleapta,
Si-n afaceri, si acasa.
Vreau femeie grijulie,
Sa ma alinte pe mine.

Vreau femeie optimista,
Sa n-o vad cu fata trista.
Sa-mi zimbeasca intotdeauna
Si sa fie - zece-n una!


NOI DOI...

Vreau sa impart nopti albe de dragoste,
Sa am discutii cu tine pe toate temele.
Sa-mi potolesti setea nesecata de patimi,
Sa-mi saruti si mingii toate emisferele...

Vreau sa vibrez in manile tale,
Sa ma cutremur incinsa in joc.
Sa ne scaldam in lacurile corpurilor
Sa ma fringi inclestata-n-tr-un soc.

Vreau sa lesin in bratele tale,
Sa strabat fiecare unda a ta...
Cu al tau stimul cu rabdare,
Sa-mi arati ce inseamna dragostea.

Vreau sa ma indragostesc patimas de tine,
Sa ne iubim nu doar noi doi,
Dar si sufletele sa se sarute
Dezlantuind salbataciunea din noi.

Vreau sa aprinzi luminari pentru mine,
Sa inundam in petale si flori.
Sa ne lipim constient energiile-
Mintea, corpul si spiritul - noi doi!


SUNT NASCUTA DIN IUBIRE

Sunt inspirata din pasiune,
Si plamadita din dorinta,
Apoi dospita din armonie
Si adusa-n lume cu credinta!

Vin diin aluatul mult crescut,
Din plina tava a nemuririi...
Ma trag din radacini de nestiut
Ascunse pe pamant din vii decenii.

Sunt revarsata pe un picior,
Pe unul nu prea ideal,
Sunt adusa pe Pamant din zbor
Din fiica bunicei si-al bunicului fecior.

Sunt nascuta din iubirea
A unor mari pe veci indragostiti
Si-s sigura in a mea credinta
Ca au fost ei, cei mai buni parinti!

SUNT FEMEIA FARA PLINGERI

Eu nu-s femeia cu renume
Si nnici nu am in frrunte stea,
Imi port si eu pasii prin lume
De cind ma stiu in viata mea.

Eu nu-s femeia cea cu faima,
Nici titluri multe nu prea am,
Nici grade mari nu port pe umeri
Si nici in buzunare bani.

Eu nu-s femeia cu chip de inger,
Nici chip de demon eu nu port,
Eu sunt femeia fara plingeri,
Eu sunt femeia ce rabda tot.

Eu nu-s femeia ideala,
Si nici sotia plingacioasa,
Ce face scene de gelozie
Barbatului lipsit de acasa.

Eu nu-s nici mama plictisitoare,
Ce toarna-n capuri la copii
Spirite educative si nici la sezatoare,
Nu prea ma duc, nici la vecini...

Nici macar nu arat ca o diva,
Nici cu lumea nu ma cert...
Nu sunt deja demult la moda
In lumea asta de pamflet...

Nu port coafura ideala,
Si nici manichiura nu am.
Nu-mi pun siraguri de margele
Si nici pe altii nu-i condamn.

Nu port pantofi de lux,
Nici haine stralucite,
Nici masti pe-al fetii flux
De lume necitite...

Eu sunt atit de diferita,
Eu nu-s asa ca toate,
In suflet imi ascund a mea ispita
Pazind-o ca pe o sfinta carte.

MASCA FEMEIEI

Curajoasa, curioasa...
Potri o masca prea frumoasa.
Tu esti mare, tu esti tare
Dar in suflet dor si jale...

La serviciu tu esti prima
Conduci firma si masina,
Te descurci si cu copii,
Semnezi documente mii...

Gospodina esti in casa,
Totul bine vreai sa-ti iasa.
Bucataria ti-e perfecta
Dulce esti si chiar cocheta!

Iar pe strada cind pasesti,
Ai magnet la tot ce vezi...
Atragi spiritele mii,
Esti superba, tu o stii...

In suferinta-invingatoare,
Esti puternica si tare!
Visele ti le realizezi,
Tot ce-ti place, tu creiezi.

Sa educi sufletele care,
Iti cad tie la picioare.
Le zdrobesti si inima
Tu invingi si patima.

Toate-ai invatat sa faci
Pentru acei ce-ti sunt dragi.
Risti cu tot ce ai si chiar
Tu nimic nu ceri in dar.

Ai o masca excelenta,
Sincera si chiar perfecta.
Esti mereu o visatoare,
Suflet tinar, vie floare!

Ai o masca perfecta,
O pastrezi cit te arata.
Sa o scoti iti e rusine
Cu ea te ascunzi de tine...

ESTI NADEJDEA

Ma gindesc la tine ades,
Cit esti femeie de pret!
Ca poti multe tu sa faci,
Esti puternica si-mi placi!

Rezistenta la orice,
Calmezi multe suflete,
Impaci copilasii dragi,
Te jertvesti si toate faci.

Te dedici si sotului,
Tu alungi si crivatul.
Emani parfum de fericire,
Daruiesti la toti iubire.

Gospodina buna esti,
Minunata ca-n povesti,
Gratioasa, intelegatoare
Si o demna educatoare.

La serviciu intotdeauna
Esti exemplu, tu doar una,
Straduitoare esti in toate
Si bogata-n bune fapte!

Stii pe toate sa le faci,
Pentru acei ce-ti sunt dragi.
Esti nadejdea si puterea
Potolesti si alini durerea.
Esti scinteia de iubire,
Flacara de fericire! 

O FEMEIE EXCELENTA!

Cine poate gasi o femeie excelenta?
Ea poate fi mai dulce decit mierea...
Cine poate fi o gospodina eminenta
Gatind pe zece cu toata puterea?

Cine poate gasi azi o mama minunata?
Ea poate fi ca Maica Domnului,
Umila, inteleapta, iubitoare si curata,
Sprijin blajin in viata copilului.

Cine poate gasi azi o sotie iubitoare?
Ea e mai de pret decit margaritarele...
O cauti pe undeva si tu cu fata trista?
Gaseste-o pe Pamant, ea totusi exista!

пятница, 4 марта 2016 г.

PENTRU IUBIRE SI SPERANTA

Intr-o societate obosita,
Domneste-o ura afurisita,
Triumfa lenea si lacomia,
Care omoara toata omenia.

O alta sora e prostia,
 Geamana cu nebunia.
Si stapineste prin complot
Un veac ranit, aproape mort!

Ba are si-o elita dura,
Ce pareaza orice lovitura,
Un veac se va stinge in curind,
Cu mii de vieti duse-n mormint!

Din tot ce-a fost si ce-a ramas,
E viata mea fara de glas,
Pe jumatate vestejita,
De-o lume-ntreaga umilita.

Din cer priveste Dumnezeu,
Iar pe pamant furnica-s eu,
Sper la o lume mai buna,
Plina de dragoste, nu ura.

Adorm in vese cu suspin
Si Tatalui de Sus ma-nchin.
Pentru un spirit si o viata,
Pentru iubire si speranta-
Sa nu adorm in somn de gheata!


четверг, 3 марта 2016 г.

N-AM TEAMA!


Inima-mi zdrobita,
Viata inzapezita,
Suflet ravasit,
Ttrist si ispitit.

Corp neimplinit,
Zimbet obosit, 
Ginduri blestemate,
Esecuri is toate!

Pasi neajutorati,
Rude n-amm, nici frati,
Sunt mereu straina,
De nemurele plina.

Vin din nicaieri
Si ma duc oriunde.
N-am teama de misei
N-am de ce m-ascunde!

NU MAI AM NIMIC A PIERDE...

Ce folos mai este in lume
Cind traiesti si nu poti spune,
Ce gindesti si ce doresti,
Ce iubesti si ce urasti?

Care-i rostul vietii mele,
Petrecut doar in durere?
Regret nopti neadormite
Si abstracte vise risipite.

Intrebari mai am o mie,
Cui sa i le adresez eu, tie?
Nu, nici tu, nu-mi raspunde,
Iesi din umbra, nu te ascunde!


Toti in jur tac ca si racii,
Veseli, monotoni si haini.
Lumea le-au furat-o dracii,
Dar la ei, eu nu ma-nchin!

Chiar si ingerii n-asculta,
In tacere sumbra, devin muta
Si nici moartea nu ma vede,
Deci, nu am nimic a pierde!

AM SA CINT CIT AM SA FIU

Nu-i dreptate pe pamant!
Obosesc sa lupt sperind,
Se va face, vreo zi odata,
Sa-mi vad viata luminata?!

Nu-i in asta lume fericire,
Nu-i in lume numai bine.
Nu-i si n-a fost niociodata
Viata-mi e iarasi ruinata.

Norocul care la-m avut,
Intr-o zi mi la-m pierdut,
Cine oare l-a gasit
Si de el s-a folosit?

De atunci eu pling intr-una
Insa viata-i numai una.
Una-s si eu pe pamant,
Si-mi ramane doar sa cint.

Si-am sa cint, cit o sa fiu,
Despre viata ce-o mentin,
Despre aier  si putere,
Sa mai uit eu de durere.

Si ma-s duce in padure,
Sa pling la copaci si mure,
Sa le strig in gura mare,
Sa le cer lor indurare!

SA SE BUCURE AMURGUL!


Jos cu jalea si tristetea,
Birfe, lacrimi, vorbe goale,
Sa-nfloreasca tineretea
Si-ale dragostei petale!

Piara chinul si necazul,
Vrajba, ura si minciuna.
Sa nu-mi sopteasca crezul,
Ca ne-apasa lavitura.

Jos cu cearta si buclugul,
Disperarea si tradarea,
Sa se bucure si- amurgul
Cind ne vede veseli seara.

Jos si tu singuratate,
Dispari, hirca, nepoftita,
Sa prospere toti si toate
Sa avem viata fericita!

De sus un "adeneu" mi-ai aratat

Pe o perdea albastra, caramizie,
De in subtire rasucit si purpurie
Lucrata cu atita maiestrie si chin.
Iti vad chipul Sfint de heruvim.

Pe altarul Sfint din lemn de salcim,
Ca un gratar sub stresina iar
Iti vad chipul sacru, blind si divin
Si pe-o tava-mi intinzi al vietii dar...

Imbracat intr-un vesmint de nedescris,
Tu faci minuni si semne mari...
Si-n mana ai o Carte Sfinta, esti in Paradis,
O tii cu atita dragoste si har...

Sunt, Doamne, fiica Ta, zic eu,
De sus un "adeneu" mi-ai aratat...
Si-ti multumesc, o, Dumnezeu,
Caci Tu cu drag, deja ma-i infiat!

NU TE MAI CHEM...


Ca o straina-n patul de nesomn si chin,
Pe cind disperata plingeam si noaptea,
Iar lantul greu ma stringea ca un venin.
Si te asteptam si eu cu toata fermitatea.

Visul clocotea in mine ca o cascada,
Ca marea-n spume tulburata...
Ca o leoaica ce-si vineaza prada,
De ura si iubire plina eram toata.

Pe pieptul chinuit de sete al pamantului,
Stateam in tihna, far ca sa strig ceva, 
Stringeam in pumn nisip din calea vintului
Si un ecou mai vechi amarnic ma insela.

Acum tristetea, nu-ncape-n visul meu,
Si viata-mi troneaza luminata.
Imi indrept fruntea spre cerul etern
Si nu te mai chem niciodata!

PREFACATORUL


Prefacatorule miniaturist,
Lucid in toate mi te-ai aratat,
Prin demagogie multe mi-ai promis,
Si eu zadarnic te-am ascultat,
Prefacator miniaturist!

Prefacatorule ambitios,
Antropoid pornit in stricaciuni.
Ramasa-i tu un ipocrit capricios,
Cu vorbele-ti ticsite de minciuni.
Prefacator ambitios!

Prefacatorule neastimparat,
Mizantrop venit din alta lume,
In soarta mea ce ai cautat,
La ce bun sa afli al meu nume?
Prefacator neastimparat!

Ah, vorbe dulci...

Ah, vorbe dulci, nu va dau crezare,
Mi-i sufletul pustiu si otravit de voi,
Oglinzi denaturate si tradatoare,
Dar vorbe dulci scuipate in gunoi!

Ah, vorbe dulci, mai dulci ca mierea,
Ce mai doriti si voi din spiritul ranit!
Nu cautati deloc la mine mingiierea,
Eu necajita sunt de voi si-am obosit!

Ah, vorbe dulci, pline de cruzime,
Cum prin vazduh la mine cautati
Asa cum infloresc flori in gradina,
Sa mi le rupeti si sa mi le aruncati!

Ah, vorbe dulci, pline de minciuna,
Ati incurcat adresa, aici cautind,
In lumea asta asa de subreda, nebuna,
Doar o placere patimasa...si atit!

Ah, vorbe dulci, guri de desfriu,
Ce provocati voi veacul disperat?
Sa ma feresc de voi, cit nu-i tirziu,
Sa nu v-ascult, caci este un pacat!

Ah, vorbe dulci, sunteti o gluma,
Si viata e un spectacol aicea ratacit.
S-aprind o lumanare ca pe urma,
Sa nu am remuscari ca v-am iubit!