DUMNEZEU A CREAT CERURILE (poem)

La început Dumnezeu a creat  cerurile și pământul,
Pământul era fără formă, o beznă, un pustiu,
Iar pe ape era întuneric și pe suprafata adîncului
Se mișca încolo și încoace Stapînul Dumnezeu!

Și Stăpînul a zis: "Să fie lumină!"
Și acea lumină a fost numită zi,
Iar întunericul - noapte și pe vecie,
Aceste două nu se vor despărți.

Și a fost seară din nou, iar apoi a fost dimineată,
Și Dumnezeu a separat apele, numindu-le Mări.
Dumnezeu a numit întinderea Cer și-a dat viată
Pământului, plantelor cu sămînță, pomilor fructiferi!

Tot așa Creatorul a creat cu dragoste luminători,
Să servească drept semne, să arate anotimpurile:
Zilele și anii, să lumineze și să fie îndrumători
Și suflete vii după specia lor pe toate ținuturile.

Atunci Dumnezeu fericit, le-a binecuvîntat zicînd:
-Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți apele mărilor!
Și pe animale sălbatice, domestice - pe toate creînd,
Le-a dat zile senine și bune întru ajutorul omului.

Dumnezeu din țărîna pământului l-a creat și pe om,
I-a suflat în nări suflare vie de viață.
Era după chipul și asemănarea Înaltului Domn,
Devenind un suflet viu, cu zîmbet pe fată!

Facînd o grădină, nu departe în Eden, spre Răsărit,
Dumnezeu a facut să crească tot felul de pomi buni,
Plăcuți la vedere, în curînd de mîncat pe pământ -
Și pomul vieții, și al cunoașterii binelui și răului.

Dumnezeu l-a pus în grădina Edenului pe om,
Ca să o cultive, să-i guste roadele, să o îngrijească.
Și i-a piermis să mănînce din orișice pom,
Dar din pomul binelui și răului să nu îndrăznească!

S-a gîndit Domnul ca "nu e bine ca omul să fie singur!"
Și îndată a făcut să cadă un somn greu, adînc peste el,
Și-n timp ce dormea a luat coasta din el și-n mod sigur,
A închis carnea la loc cu blîndețe, îndeplinind încă un țel.

Atunci Domnul a zis: - Aceasta e os din oasele tale,
Și carne din carnea ta, e a ta, deaceea ea,
Pentru că a fost luată din tine, se cheamă femeie.
Și au devenit ca un singur trup ei de atuncea.

De aceea, va lăsa omul pe tatăl și mama sa,
Se va uni cu femeia și-or fi un singur trup.
Bărbatul numit Adam și femeia sa era Eva,
Erau dezbrăcati, umblau goi, nu se rușinau deloc.

Iar șarpele, cel mai viclean dintre toate fiarele
Pe care le facuse Dumnezeu, femeii i-a zis:
-Chiar nu este voie să mîncați din roadele
Pomului binelui și răului, chiar este interzis?

-Roade din pomi, putem să mîncăm -
Din cel din mijlocul raiului nicidecum,
Nici să ne atingem, caci ne împovărăm
Și-n veci vom muri, de gustăm acum!

Și șarpele zise șiret: - Cu siguranță, nu ve-ți muri,
Doar Dumnezeu știe că vi se vor deschide ochii.
De îndată ce veți mînca ca și Dumnezeu veți fi
Și bine, și rău veți cunoaște, de pom de te-apropii!

Vazînd că pomul era plăcut de bun și iată,
Femeia a mîncat și-i dădu și bărbatului...
Și-au dat seama, înțelegînd că-s goi și deodată,
Le era teamă, c-au căzut în groaza păcatului.

Și Dumnezeu a înțeles că ei au încălcat,
Porunca lui dreaptă și-ndată le-a zis;
- De ce din pomul înterzis Adam ai mîncat?
Femeia ce mi-ai dat-o fructul mi-a întins!

Femeia a răspuns: "Șarpele m-a amăgit de-am mîncat!"
Și Dumnezeu, dintre animale, pe șarpe l-a blestemat:
- Pe pîntece te vei tîrî și țărînă toată viața ta vei mînca,
Dușmănie între tine și sămînța femeii pun totdeauna!

Ea îți va zdrobi capul și tu ei călcîiul,
Iar ție, femeie,  - îți voi mări mult chinul,
În mari dureri vei naște ai tăi copii,
Și soțul tău te va stapîni, tu să știi!

Pe tine, Adam, fiindcă ai ascultat de soția ta
Și ai mîncat de unde nu trebuia să te atingi,
Te voi blestema, iar pământul
Spini și mărăcini îți va da ca să mănînci!

În sudoarea feții tale pâinea-ți vei face,
Căci din țărînă ești și-n ea te vei întoarce!
Și-ndată Dumnezeu afara din Eden I-a dat,
Și heruvimii păzeau pomul vieții neîncetat!

Dumnezeu le-a făcut veșminte din piele
Și pe Adam și Eva cu ele i-a îmbrăcat...
I-a alungat din divina gradină a Edenului,
Să nu manînce din pomul vieții niciodat!

Izgoniți din Rai, blestemul s-a împlinit,
Adam și Eva pe Cain - primul fiu l-au zămislit.
După care pe Abel- ce devenise păstor,
Iar Cain cultiva pământul, era agricultor.

Dumnezeu a privit cu drag spre a lui Abel ofrandă,
Și nu a privit deloc spre a lui Cain prinos amărît.
Acestuia i s-a aprins fața de-o mînie și deodată,
Gelos, în cîmp l-a tîrît și prin vicleșug l-a omorît.

Și Dumnezeu l-a pedepsit și l-a trimis,
Pe Cain departe, departe de familia sa...
Cu timpul el și soția sa au avut copii și precis,
Așa au făcut și alți fii ai lui Adam și Eva.

Peste măsură oamenii se înmulțeau pe pământ,
Majoritatea acestora lucruri rele făceau,
Însă unul dintre ei era bărbat bun, deosebit,
Enoh se numea, dar oamenii nu-l ascultau.

Enoh, umblînd în adevărul Lui Dumnezeu,
A trait 365 de ani după care Metusala,
Al său fiu - 969 de ani și din rău în rău,
S-a umplut pământul, făr să-și dea seama.

Iar Metusala, la rîndul său, l-a avut,
La 87 de ani, pe Lameh, dîndu-i viață,
Iar Lameh, la 182, pe Noe - un fiu iubit,
Ce mîngîiere aducea prin truda-i vastă!

Și oamenii s-au înmulțit pe fața pământului,
Iar fii adevăratului Dumnezeu au greșit.
Iar fiicele oamenilor erau frumoase, cu gîndul
Și fapta acestea de ele s-au îndrăgostit.

Așa au avut îngerii copii cu femei pământene.
Căci în acest scop ei au coborît pe pământ.
Creați pentru Cer, ei vroiau să trăiască cu ele
Și Dumnezeu din cer tare mult s-a mîhnit!

-Am să-i șterg de pe pământ pe cei ce ia-m creat;
Pe om, pasăre, fiară sau animal domestic,
Orice altă creatură Eu am s-o nimicesc,
Îmi pare rău ca i-am făcut, iar ei nu m-au ascultat!

Și doar Noe a găsit favoare la Dumnezeu,
Domnul i-a zis: - Fă-ți o arcă din lemn de copac.
Și dîndu-i dimensiunile și instrucțiunile, el.
A îndeplinit întocmai ce Domnul i-a dat.

-Intră în arcă tu, cu toată casa ta - i-a zis El lui Noe,
Căci am văzut că ești credincios bun înaintea Mea.
Dintre animale să iai cîte șapte perechi cu tine,
Mascul și femelă din toate ființele create de Mine!

Căci peste șapte zile am să fac să plouă
Pe pământ șaptezeci de nopți.
Și Noe a intrat în arcă cu familia sa nouă,
Iar cei de afară se înecaseră toți!

După aceea, Dumnezeu și-a retras apele,
Și timp de patruzeci de zile, apele s-au închis.
Treptat au scăzut și peste o suta cinzeci de zile,
Pământul deveni uscat și curat, cum Domnul a promis!

Și Noe a ieșit cu fii și soția lui afară fericit,
Împreună cu toate creaturile vii, nevătămate.
A construit un altar și Domnului i-a mulțumit,
Aducînd o mireazmă odihnitoare, vie și curată.

Dumnezeu a zis în inima Sa:
- Pământul nu-l voi blestema!
Cît va fi lumea și pământul,
Se vor schimba căldura și frigul.

Tot ce este viu, nicicînd nu voi lovi,
Niciodată iarna și vara nu se vor sfiîși!
Și să vă încredeți în al Meu viu cuvînt,
Vă arăt un semn sfînt, un viu legământ,

Curcubeul Meu Sfînt, pe care îl asez în nori,
Căci am ales să fiu în vecii vecilor cu voi!

VIAȚA LUI IISUS ( poem)

Nașterea Domnului Iisus Hristos a fost așa:
Fecioara Maria a născut pe Mesia,
Deși logodită cu Iosif, bărbat n-a cunoscut,
Adevărat, prin Duhul Sfînt din Cer El s-a născut.

Dar Iosif, fiind bărbat neprihănit,
Să-i facă rău fecioarei n-a gîndit
Și-îndată îngerul de sus coboară pe pămînt:
-Iosif, pruncu-i zămislit prin Duhul Sfînt!

Ea va naște un Fiu și-l vei numi Isus,
El va mîntui poporul Tatălui de Sus.
Aceste lucruri s-au întîmpat că se vestise,
Că-s de la Domnul prin prorocul care zise:
-Fecioara va fi însărcinată și va naște Fiu.

Bucură-te Betleeme, din Iudeea,
Că au venit mulți magi din răsărit
Să se închine și ei măritului Mesia,
Cu daruri multe, prețioase au venit!

Și toți se închinară, afară de doar unul -
Irod, împarat pe atuncea în Ierusalim.
În loc de daruri: smirnă, tămiie și aur
El a urzit îndată un plan mîrșav și meschin.

-Duceți-vă și cercetați totul despre prunc,
De nu, pe toți cei mici am să-i străpung
Pe toți băieții mai mici decît doi ani,
Fără milă să-i tăiați că mi-s dușmani!

Și țipete, și jale, plîns și bocet,
Rahela, iși jelea copilașii în Rama.
Irod, criminalul fără de suflet,
Ucidea prunci, fără să-și dea seama!

Dar pruncul Iisus fusese salvat!
Deoarece un înger venise zicînd:
- Iosif, ia-ți soția și copilul Împărat
Și pleacă-n Egipt, viața-I salvînd!

După împlinirea prorociei - legea Domnului,
Maria, Iosif și cu Iisus sa-u întors în Nazaret.
Creștea și se-ntarea în har Sfînt, Fiul Omului,
Fiind desăvîrșit și înțelept, cum scrie în verset.

La timpul cuvenit, Iisus din Nazaretul Galileei,
A fost botezat în apa rîului de Botezătorul Ioan,
El e Fiul Lui Dumnezeu, zămislit în trupul Mariei.
Și Duhul Sfînt se cobori peste apele rîului Iordan.

Din ceruri s-a auzit un glas puternic care zicea:
-Esti Fiul Meu Iubit, în Tine-mi găsesc plăcerea Mea!
Și-n dată Duhul a condus pe Iisus în pustie,
Unde a postit și s-a rugat patruzeci de zile.

Ispititorul s-apropiat de Iisus cînd Domnul a flămînzit:
-De ești Fiul Lui Dumnezeu, fă din pietre pîini, nu sta flămînd!
-Omul nu trăiește doar cu pîine, ci cu cuvînt Lui Dumnezeu!
Atunci diavolul s-a dus în templu supărat rău...

Diavolul s-a dus pe un munte departe, foarte înalt,
I-a aratat Lui Iisus împărațiile lumii, strălucirea lor.
Acestea Ție-Ți voi da, doar să fiu al Tău împărat,
Aruncă-Te la pămînt, închinămi-Te, mie, te implor!

-Pleacă, Satano, i-a răspuns fără teamă Iisus,
Dumnezeului tău să te închini, celui de Sus
Și Lui Unuia să-i slujești cu adevărat,
Atunci diavolul s-a speriat și l-a lăsat...

Prin puterea Duhului, Iisus s-a-ntors în Galileia,
Și I s-a dus vestea bună în tot ținutul dimprejur,
El învăța pe oameni în sinagogi Evanghelia,
Propăvaduia-n Nazaret cuvîntul Lui Dumnezeu.

Duhul Domnului e peste Mine, săracilor să vestesc,
M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită,
M-a uns, sufletele robilor de război să le-ncalzesc
Cu slobozirea, căci legea sfîntă trebuie împlinită!

Iisus învață și tămăduiește bolnavi fără refuz,
Invie morți și curăță leproși cu har nespus -
Orbilor le daruie vedere, surzilor auz,
Vindecă îndraciți cu puterea Tatălui de Sus.

Făcîndu-și ucenici, le zise-n felul urmator:
- Voi sunteți lumina și sarea pămîntului,
Vegheați deci, să nu vi se piardă gustul,
Să nu vi se stingă flacăra-n bătaia vîntului.

Și cînd la-u văzut pe Iisus noroadele,
S-au apropiat tot mai mult de El.
- Ferice de săraci, al lor sunt podoabele
Și Împărăția Cerurilor mereu!

Ferice de cei ce plîng, căci vor fi mîngiiați,
Ferice de cei blînzi, vor moșteni pămîntul,
Ferice de flămînzi și după neprihănire insetati,
Ferice de milostivi, că-s iubiți de Blîndul,

Ferice de inima curată, ea va vedea pe Dumnezeu,
Ferice de împăciuitori și prigoniți, căci Tatal Meu,
Va răsplati din plin povara dreptații pentru El,
Bucurați-vă și vă veseliți în Dumnezeu mereu!

Iisus nu-ntîmplător venise pe pămînt,
Învăța poruncile Domnului cel Sfînt:
- Să nu ucideți, să nu furați sau strîmb să jurați,
Nu fiți fățarnici, lenosi, iubiți pe frați.

Nu judecați, ca să nu fiți judecați,
Stăruiți în rugăciune și fiți curați,
Întrați pe poarta cea strîmtă, căci acolo-i bine,
Zidiți-vă casa pe stîncă și-ți birui pe orișicine!

Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea,
Cine nu strînge cu Mine, risipește înc-odată,
De aceea, orice păcat sau hulă voi ierta,
Dar hula împotriva Duhului Sfînt - niciodată!

De asemenea, să vegheați la cele sfinte,
Rugați-vă Tatălui din ceruri neîncetat,
Ce semănați, aceea veți secera, nu minte,
Că-i Sfîntă legea Domnului cu adevărat!

Dar ce vestea Hristos, nu le plăcea
Cărturarilor, preoților mari și fariseilor,
Acestea se sfătuiră si-ndată unul, Iuda,
L-a vîndut și l-a adus în fața căpeteniilor.

Preoții de seamă și bătrînii soborului,
Mărturii mincinoase au zis de Iisus,
L-au hulit și scuipat în fața poporului,
L-au batjocorit, l-au bătut pe Cel de Sus.

Iisus este dus la Pilat, iar Iuda,
Regretînd că-l vîndu-se, a strigat:
-Luați 30 de arginți, căci eu, sluga,
Am vîndut sînge nevinovat!

Aceasta, insă, nu i-a oprit pe nemernici
Să-și urzească planul de Iisus nemeritat.
Iuda se duce în templu și aruncă arginții -
Se sinucide, căci pe Iisus josnic l-a trădat!

Negăsindu-i nici o vină, Pilat le-a spus;
-Eu nu vreau să încalc legea divină...
"Răstigniți-l, răstigniți-l, drept răspuns,
Srtigau cărturarii cu voce meschină!"

Iar cînd au ajuns la locul numit Căpățina,
Iisus zicea:"Tată, iartă-i  că nustiu ce fac!"
L-au răstignit între tîlhari de-a dreapta și stînga,
Și hainele și le-au împărțit și la sorț le trag.

Norodul stătea acolo și privea.
Fruntașii-și băteau joc de Iisus;
-Pe alții i-a mîntuit, iar acuma -
Hristoase, mîntuiește-te însuți!

Și-n ceasul al șaselea se facu întuneric deodată,
Soarele s-a întunecat, perdeaua tempului s-a rupt,
- În mîinile Tale îmi încredințez Duhul,Meu, Tată!
A strigat cu glas tare spre cer Iisus, neîntrerupt.

Și un sfetnic bun, numit Iosif, era pe atunci,
Ce nu luase parte la sfaturile și hotăîrea lor.
El trupul Lui Iisus l-a dat jos de pe Cruce,
L-a-nfășurat în in, punîndu-l în mormînt nou.

Iar femeile ce veniseră din Galileia cu Iisus
Au văzut piatra răsturnată de pe mormînt:
-Nu căutați pe Cel Viu între morți - le-au spus,
Doi bărbați în haine strălucitoare zîmbind.

Da, Fiul Omului a fost dat în mîina păcătoșilor,
Ca să fie răstignit și a treia zi să învie -
Aceștea au vestit apostolilor și credincioșilor
Că așa a fost voia Tatălui de Sus să fie!

Arătîndu-se celor doi ucenici ce nu la-u cunoscut,
Mai apoi celor unsprezece și tot asa celorlalți,
Atunci li s-au deschis ochii, cu adevarat l-au văzut,
Dar Iisus i-a întrebat: - De ce sunteți tulburați?

Uitați-vă la Maînile Mele și picioarele ce le am,
Pipăiți-mă și vedeți din lege ce s-a vestit,
S-au adeverit prorociile despre Mine din psalmi,
Un Duh n-are nici carne, nici oase, Eu sunt!

Și li s-a deschis mintea, ca să înțeleagă scripturile,
Așa este scris, așa trebuia să patimească Hristos...
Ca să propovăduiască în numele Lui învățaturile,
Să ierte păcate, să facă minuni, să-nvie din morți!

"Și voi sunteți martori ai acestor lucruri,
Și făgăduința Tatălui o trimit-ndeajuns,
Rămîneți în cetate și de-a pururi
Veți fi îmbracați cu putere se Sus!"

A ridicat mîinile și i-a binecuvîntat Mîntuitorul,
Apoi, s-a despărțit de ei și lin s-a înălțat la Cer,
Iar ei, s-au închinat și ia-u mulțumit Salvatorului.
Și-n templu lăudau și se închinau Lui Dumnezeu!

UNIVERS ETERN, FEMEIA

UNIVERS ETERN, FEMEIA

https://drive.google.com/file/d/0B2hDX8ui3-XcdmZtSDV6OWR1UkU/view?usp=sharing

DE ZIUA TA FEMEIE!

In aceasta zi senina, Tot ce-i bun eu iti doresc! Sa ai zile cu lumina, Pace-n spirit omenesc! Fii stapina peste toate Sa pasesti cu demnitate. Fii regina intotdeauna, Caci tu esti in lume una! Bunicuta esti ori mama, Esti femeie tu de seama. Domnisoara, tot asa Esti femeie-n viata ta! De esti mare, de esti mica, De esti slaba, ori voinica. De esti mare, de esti tare, Esti o doamna de onoare! La multi ani, fii fericita! De copii si sot iubita, De prieteni si de frati, De surori, nepoti si dragi... Si de toate si de toti Fii in viata cum socoti. Caci esti dulce si pura, Cea mai blinda creatura! Fii iubita, fii dorita Si de Dumnezeu pazita! Fii o Zina, o regina, Fii aroma cea divina Esti cea mai minunata ideee: Pasare, floare, stea - FEMEIE!

AM FACUT CARARI PRIN CIMITIR

Din nou la voi vin, In loc de suspin... Din nou la voi vin, Si voua ma inchin. La casele "din lut" Din tarina facut. Voi dormiti cuminti Iubitii mei parinti... O eterna tacere, Inclestata-n durere, O liniste pura, La morminte m-aduna. Doar voua ma pling, Doar voua va cint, Voi blajini ascultati Nici nu ma certati... Cu voi vreau sa fiu, Dar crudul destin Si dusmanul moarte, De voi ma desparte. Picioarele ma aduc in cimitir, Am batatorit cu ele toate drumurile, Rapusa de-al necunoscutului "azil" Linga morminte imi alin durerile... Am facut carari prin cimitir, Mi-am cusut sufletul cu sirma ghimpata, V-am spalat mormintele cu elixir Din ochii mei din ciocolata...

IN CERURI ASEZATA

Maicuta mea cea sfinta, Eterna-n vesnicie, Copilul tau iti cinta O oda vesnic vie! Maicuta mea divina, Plecata-n nemurire Privirea ta blajina, Mi-aprinde doru-n mine! Maicuta mea - comoara, In ceruri asezata Privirea ta ma cheama Si ma alina indata. Maicuta mea iubita, De toate si de toti Cu dragoste asteptata De mine si nepoti... Maicuta, dulce, pura, In amintiri pastram Faptura-ti de iubire Si blindul chipul tau!

DE ZIUA TA, MAICUTA!

De ziua ta, maicuta,

In dar iti aduc eu

O inima ce bate

In pieptul meu mereu!

De ziua ta, maicuta,

Eu tie, ma inchin

Sterg lacrima ce curge

Pe obrazul tau senin.

De ziua ta, iubito,

In dar iti daruiesc

Intreaga mea faptura

Ce-ti spune: Te iubesc!!!

FEMEIE - UNIVERS ETERN

Femeie - cale de vis,

Femeie - drum spre paradis.

Femeie - lacrima de strea,

Femeie - toata averea mea!

Femeie esti Luna si Soare,

Gradina cu flori si petale,

Diamant, aur, purpura,

Imi zgudui intreaga faptura!

Femeie esti zimbet si plins,

Iubire, cintec si vis.

Femeie, patima si dor,

Femeie dulce amor!

Femeie, Eden in verdeata,

Femeie, datatoare de viata.

Femeie, dulce faptura,

Lumina, foc si caldura!

Femeie, Vulcan aprins,

Femeie, ocean de vis...

Femeie, Univers Etern,

Femeie, nesecat mister!

ZECE-N UNA!

Vreau femeie excelenta,
Si frumoasa, si cocheta.
Zece-n una iubitoare,
Gingasa ca o floare.

Vreau femeie edevarata,
Si-o sotie minunata.
Sa fie si gospodina
Sa faca-n viata lumina.

Vreau femeie bisnessmana,
Soferita buna, mama,
Si la mama buna nora,
La cumnata ca o sora.

Vreau femeie inteleapta,
Si-n afaceri, si acasa.
Vreau femeie grijulie,
Sa ma alinte pe mine.

Vreau femeie optimista,
Sa n-o vad cu fata trista.
Sa-mi zimbeasca intotdeauna
Si sa fie - zece-n una!

NOI DOI...

Vreau să împart nopți albe de dragoste,

Să am discuții cu tine pe toate temele.

Să-mi potolești setea nesecată de patimi,

Să-mi săruți și mîngîi toate emisferele...

Vreau să vibrez în mâinile tale,

Să mă cutremur încinsă în joc.

Să ne scăldăm în lacurile corpurilor

Să mă frîngi încleștată-n-tr-un șoc.

Vreau să leșin în brațele tale,

Să străbat fiecare undă a ta...

Cu al tău stimul cu răbdare,

Să-mi arăți ce înseamnă dragostea.

Vreau să mă îndrăgostesc pătimaș de tine,

Să ne iubim nu doar noi doi,

Dar și sufletele să se sărute

Dezlănțuind sălbătăciunea din noi.

Vreau să aprinzi lumînări pentru mine,

Să inundăm în petale și flori.

Să ne lipim conștient energiile-

Mintea, corpul și spiritul - noi doi!

SUNT NĂSCUTĂ DIN IUBIRE

Sunt inspirată din pasiune,
Și plamadită din dorintă,
Apoi dospită din armonie
Și adusă-n lume cu credință!

Vin din aluatul mult crescut,
Din plina tavă a nemuririi...
Mă trag din rădacini de neștiut
Ascunse pe pămant din vii decenii.

Sunt revărsată pe un picior,
Pe unul nu prea ideal,
Sunt adusă pe Pămant din zbor
Din fiica bunicei și-al bunicului fecior.

Sunt născută din iubirea
A unor mari pe veci indragostiți
Și-s sigură în a mea credintă
Că au fost ei, cei mai buni părinți!

SUNT FEMEIA FARA PLINGERI

Eu nu-s femeia cu renume
Si nnici nu am in frrunte stea,
Imi port si eu pasii prin lume
De cind ma stiu in viata mea.

Eu nu-s femeia cea cu faima,
Nici titluri multe nu prea am,
Nici grade mari nu port pe umeri
Si nici in buzunare bani.

Eu nu-s femeia cu chip de inger,
Nici chip de demon eu nu port,
Eu sunt femeia fara plingeri,
Eu sunt femeia ce rabda tot.

Eu nu-s femeia ideala,
Si nici sotia plingacioasa,
Ce face scene de gelozie
Barbatului lipsit de acasa.

Eu nu-s nici mama plictisitoare,
Ce toarna-n capuri la copii
Spirite educative si nici la sezatoare,
Nu prea ma duc, nici la vecini...

Nici macar nu arat ca o diva,
Nici cu lumea nu ma cert...
Nu sunt deja demult la moda
In lumea asta de pamflet...

Nu port coafura ideala,
Si nici manichiura nu am.
Nu-mi pun siraguri de margele
Si nici pe altii nu-i condamn.

Nu port pantofi de lux,
Nici haine stralucite,
Nici masti pe-al fetii flux
De lume necitite...

Eu sunt atit de diferita,
Eu nu-s asa ca toate,
In suflet imi ascund a mea ispita
Pazind-o ca pe o sfinta carte.

MASCA FEMEIEI

Curajoasă, curioasă...
Porți o mască prea frumoasă.
Tu ești mare, tu ești tare
Dar în suflet dor și jale...

La serviciu tu ești prima
Conduci firma și mașina,
Te descurci și cu copii,
Semnezi documente mii...

Gospodină ești în casă,
Totul bine vreai să-ți iasă.
Bucataria ți-e perfectă
Dulce ești și chiar cochetă!

Iar pe stradă cînd pășești,
Ai magnet la tot ce vezi...
Atragi spiritele mii,
Ești superbă, tu o știi...

În suferință-învingătoare,
Ești puternică și tare!
Visele ți le realizezi,
Tot ce-ți place, tu creiezi.

Să educi sufletele care,
Îți cad ție la picioare.
Le zdrobești și inima
Tu învingi și patima.

Toate-ai învățat să faci
Pentru acei ce-ți sunt dragi.
Riști cu tot ce ai și chiar
Tu nimic nu ceri în dar.

Ai o mască excelentă,
Sinceră și chiar perfectă.
Ești mereu o visătoare,
Suflet tînăr, vie floare!

Ai o mască perfectă,
O pastrezi cît te arată.
Să o scoți îți e rușine
Cu ea te ascunzi de tine...

ESTI NADEJDEA

Ma gindesc la tine ades,
Cit esti femeie de pret!
Ca poti multe tu sa faci,
Esti puternica si-mi placi!

Rezistenta la orice,
Calmezi multe suflete,
Impaci copilasii dragi,
Te jertvesti si toate faci.

Te dedici si sotului,
Tu alungi si crivatul.
Emani parfum de fericire,
Daruiesti la toti iubire.

Gospodina buna esti,
Minunata ca-n povesti,
Gratioasa, intelegatoare
Si o demna educatoare.

La serviciu intotdeauna
Esti exemplu, tu doar una,
Straduitoare esti in toate
Si bogata-n bune fapte!

Stii pe toate sa le faci,
Pentru acei ce-ti sunt dragi.
Esti nadejdea si puterea
Potolesti si alini durerea.
Esti scinteia de iubire,
Flacara de fericire! 

O FEMEIE EXCELENTA!

Cine poate gasi o femeie excelenta?
Ea poate fi mai dulce decit mierea...
Cine poate fi o gospodina eminenta
Gatind pe zece cu toata puterea?

Cine poate gasi azi o mama minunata?
Ea poate fi ca Maica Domnului,
Umila, inteleapta, iubitoare si curata,
Sprijin blajin in viata copilului.

Cine poate gasi azi o sotie iubitoare?
Ea e mai de pret decit margaritarele...
O cauti pe undeva si tu cu fata trista?
Gaseste-o pe Pamant, ea totusi exista!

PENTRU IUBIRE SI SPERANTA

Intr-o societate obosita,
Domneste-o ura afurisita,
Triumfa lenea si lacomia,
Care omoara toata omenia.

O alta sora e prostia,
 Geamana cu nebunia.
Si stapineste prin complot
Un veac ranit, aproape mort!

Ba are si-o elita dura,
Ce pareaza orice lovitura,
Un veac se va stinge in curind,
Cu mii de vieti duse-n mormint!

Din tot ce-a fost si ce-a ramas,
E viata mea fara de glas,
Pe jumatate vestejita,
De-o lume-ntreaga umilita.

Din cer priveste Dumnezeu,
Iar pe pamant furnica-s eu,
Sper la o lume mai buna,
Plina de dragoste, nu ura.

Adorm in vese cu suspin
Si Tatalui de Sus ma-nchin.
Pentru un spirit si o viata,
Pentru iubire si speranta-
Sa nu adorm in somn de gheata!

N-AM TEAMA!

Inima-mi zdrobita,

Viata inzapezita,

Suflet ravasit,

Ttrist si ispitit.

Corp neimplinit,

Zimbet obosit, 

Ginduri blestemate,

Esecuri is toate!

Pasi neajutorati,

Rude n-amm, nici frati,

Sunt mereu straina,

De nemurele plina.

Vin din nicaieri

Si ma duc oriunde.

N-am teama de misei

N-am de ce m-ascunde!

NU MAI AM NIMIC A PIERDE...

Ce folos mai este in lume
Cind traiesti si nu poti spune,
Ce gindesti si ce doresti,
Ce iubesti si ce urasti?

Care-i rostul vietii mele,
Petrecut doar in durere?
Regret nopti neadormite
Si abstracte vise risipite.

Intrebari mai am o mie,
Cui sa i le adresez eu, tie?
Nu, nici tu, nu-mi raspunde,
Iesi din umbra, nu te ascunde!


Toti in jur tac ca si racii,
Veseli, monotoni si haini.
Lumea le-au furat-o dracii,
Dar la ei, eu nu ma-nchin!

Chiar si ingerii n-asculta,
In tacere sumbra, devin muta
Si nici moartea nu ma vede,
Deci, nu am nimic a pierde!

AM SA CINT CIT AM SA FIU

Nu-i dreptate pe pamant!
Obosesc sa lupt sperind,
Se va face, vreo zi odata,
Sa-mi vad viata luminata?!

Nu-i in asta lume fericire,
Nu-i in lume numai bine.
Nu-i si n-a fost niociodata
Viata-mi e iarasi ruinata.

Norocul care la-m avut,
Intr-o zi mi la-m pierdut,
Cine oare l-a gasit
Si de el s-a folosit?

De atunci eu pling intr-una
Insa viata-i numai una.
Una-s si eu pe pamant,
Si-mi ramane doar sa cint.

Si-am sa cint, cit o sa fiu,
Despre viata ce-o mentin,
Despre aier  si putere,
Sa mai uit eu de durere.

Si ma-s duce in padure,
Sa pling la copaci si mure,
Sa le strig in gura mare,
Sa le cer lor indurare!

SA SE BUCURE AMURGUL!

Jos cu jalea si tristetea,

Birfe, lacrimi, vorbe goale,

Sa-nfloreasca tineretea

Si-ale dragostei petale!

Piara chinul si necazul,

Vrajba, ura si minciuna.

Sa nu-mi sopteasca crezul,

Ca ne-apasa lavitura.

Jos cu cearta si buclugul,

Disperarea si tradarea,

Sa se bucure si- amurgul

Cind ne vede veseli seara.

Jos si tu singuratate,

Dispari, hirca, nepoftita,

Sa prospere toti si toate

Sa avem viata fericita!

De sus un "adeneu" mi-ai aratat

Pe o perdea albastra, caramizie,
De in subtire rasucit si purpurie
Lucrata cu atita maiestrie si chin.
Iti vad chipul Sfint de heruvim.

Pe altarul Sfint din lemn de salcim,
Ca un gratar sub stresina iar
Iti vad chipul sacru, blind si divin
Si pe-o tava-mi intinzi al vietii dar...

Imbracat intr-un vesmint de nedescris,
Tu faci minuni si semne mari...
Si-n mana ai o Carte Sfinta, esti in Paradis,
O tii cu atita dragoste si har...

Sunt, Doamne, fiica Ta, zic eu,
De sus un "adeneu" mi-ai aratat...
Si-ti multumesc, o, Dumnezeu,
Caci Tu cu drag, deja ma-i infiat!

NU TE MAI CHEM...

Ca o straina-n patul de nesomn si chin,

Pe cind disperata plingeam si noaptea,

Iar lantul greu ma stringea ca un venin.

Si te asteptam si eu cu toata fermitatea.

Visul clocotea in mine ca o cascada,

Ca marea-n spume tulburata...

Ca o leoaica ce-si vineaza prada,

De ura si iubire plina eram toata.

Pe pieptul chinuit de sete al pamantului,

Stateam in tihna, far ca sa strig ceva, 

Stringeam in pumn nisip din calea vintului

Si un ecou mai vechi amarnic ma insela.

Acum tristetea, nu-ncape-n visul meu,

Si viata-mi troneaza luminata.

Imi indrept fruntea spre cerul etern

Si nu te mai chem niciodata!

PREFACATORUL

Prefacatorule miniaturist,

Lucid in toate mi te-ai aratat,

Prin demagogie multe mi-ai promis,

Si eu zadarnic te-am ascultat,

Prefacator miniaturist!

Prefacatorule ambitios,

Antropoid pornit in stricaciuni.

Ramasa-i tu un ipocrit capricios,

Cu vorbele-ti ticsite de minciuni.

Prefacator ambitios!

Prefacatorule neastimparat,

Mizantrop venit din alta lume,

In soarta mea ce ai cautat,

La ce bun sa afli al meu nume?

Prefacator neastimparat!

Ah, vorbe dulci...

Ah, vorbe dulci, nu va dau crezare,
Mi-i sufletul pustiu si otravit de voi,
Oglinzi denaturate si tradatoare,
Dar vorbe dulci scuipate in gunoi!

Ah, vorbe dulci, mai dulci ca mierea,
Ce mai doriti si voi din spiritul ranit!
Nu cautati deloc la mine mingiierea,
Eu necajita sunt de voi si-am obosit!

Ah, vorbe dulci, pline de cruzime,
Cum prin vazduh la mine cautati
Asa cum infloresc flori in gradina,
Sa mi le rupeti si sa mi le aruncati!

Ah, vorbe dulci, pline de minciuna,
Ati incurcat adresa, aici cautind,
In lumea asta asa de subreda, nebuna,
Doar o placere patimasa...si atit!

Ah, vorbe dulci, guri de desfriu,
Ce provocati voi veacul disperat?
Sa ma feresc de voi, cit nu-i tirziu,
Sa nu v-ascult, caci este un pacat!

Ah, vorbe dulci, sunteti o gluma,
Si viata e un spectacol aicea ratacit.
S-aprind o lumanare ca pe urma,
Sa nu am remuscari ca v-am iubit!