Nașterea Domnului Iisus Hristos a fost așa:
Fecioara Maria a născut pe Mesia,
Deși logodită cu Iosif, bărbat n-a cunoscut,
Adevărat, prin Duhul Sfînt din Cer El s-a născut.
Dar Iosif, fiind bărbat neprihănit,
Să-i facă rău fecioarei n-a gîndit
Și-îndată îngerul de sus coboară pe pămînt:
-Iosif, pruncu-i zămislit prin Duhul Sfînt!
Ea va naște un Fiu și-l vei numi Isus,
El va mîntui poporul Tatălui de Sus.
Aceste lucruri s-au întîmpat că se vestise,
Că-s de la Domnul prin prorocul care zise:
-Fecioara va fi însărcinată și va naște Fiu.
Bucură-te Betleeme, din Iudeea,
Că au venit mulți magi din răsărit
Să se închine și ei măritului Mesia,
Cu daruri multe, prețioase au venit!
Și toți se închinară, afară de doar unul -
Irod, împarat pe atuncea în Ierusalim.
În loc de daruri: smirnă, tămiie și aur
El a urzit îndată un plan mîrșav și meschin.
-Duceți-vă și cercetați totul despre prunc,
De nu, pe toți cei mici am să-i străpung
Pe toți băieții mai mici decît doi ani,
Fără milă să-i tăiați că mi-s dușmani!
Și țipete, și jale, plîns și bocet,
Rahela, iși jelea copilașii în Rama.
Irod, criminalul fără de suflet,
Ucidea prunci, fără să-și dea seama!
Dar pruncul Iisus fusese salvat!
Deoarece un înger venise zicînd:
- Iosif, ia-ți soția și copilul Împărat
Și pleacă-n Egipt, viața-I salvînd!
După împlinirea prorociei - legea Domnului,
Maria, Iosif și cu Iisus sa-u întors în Nazaret.
Creștea și se-ntarea în har Sfînt, Fiul Omului,
Fiind desăvîrșit și înțelept, cum scrie în verset.
La timpul cuvenit, Iisus din Nazaretul Galileei,
A fost botezat în apa rîului de Botezătorul Ioan,
El e Fiul Lui Dumnezeu, zămislit în trupul Mariei.
Și Duhul Sfînt se cobori peste apele rîului Iordan.
Din ceruri s-a auzit un glas puternic care zicea:
-Esti Fiul Meu Iubit, în Tine-mi găsesc plăcerea Mea!
Și-n dată Duhul a condus pe Iisus în pustie,
Unde a postit și s-a rugat patruzeci de zile.
Ispititorul s-apropiat de Iisus cînd Domnul a flămînzit:
-De ești Fiul Lui Dumnezeu, fă din pietre pîini, nu sta flămînd!
-Omul nu trăiește doar cu pîine, ci cu cuvînt Lui Dumnezeu!
Atunci diavolul s-a dus în templu supărat rău...
Diavolul s-a dus pe un munte departe, foarte înalt,
I-a aratat Lui Iisus împărațiile lumii, strălucirea lor.
Acestea Ție-Ți voi da, doar să fiu al Tău împărat,
Aruncă-Te la pămînt, închinămi-Te, mie, te implor!
-Pleacă, Satano, i-a răspuns fără teamă Iisus,
Dumnezeului tău să te închini, celui de Sus
Și Lui Unuia să-i slujești cu adevărat,
Atunci diavolul s-a speriat și l-a lăsat...
Prin puterea Duhului, Iisus s-a-ntors în Galileia,
Și I s-a dus vestea bună în tot ținutul dimprejur,
El învăța pe oameni în sinagogi Evanghelia,
Propăvaduia-n Nazaret cuvîntul Lui Dumnezeu.
Duhul Domnului e peste Mine, săracilor să vestesc,
M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită,
M-a uns, sufletele robilor de război să le-ncalzesc
Cu slobozirea, căci legea sfîntă trebuie împlinită!
Iisus învață și tămăduiește bolnavi fără refuz,
Invie morți și curăță leproși cu har nespus -
Orbilor le daruie vedere, surzilor auz,
Vindecă îndraciți cu puterea Tatălui de Sus.
Făcîndu-și ucenici, le zise-n felul urmator:
- Voi sunteți lumina și sarea pămîntului,
Vegheați deci, să nu vi se piardă gustul,
Să nu vi se stingă flacăra-n bătaia vîntului.
Și cînd la-u văzut pe Iisus noroadele,
S-au apropiat tot mai mult de El.
- Ferice de săraci, al lor sunt podoabele
Și Împărăția Cerurilor mereu!
Ferice de cei ce plîng, căci vor fi mîngiiați,
Ferice de cei blînzi, vor moșteni pămîntul,
Ferice de flămînzi și după neprihănire insetati,
Ferice de milostivi, că-s iubiți de Blîndul,
Ferice de inima curată, ea va vedea pe Dumnezeu,
Ferice de împăciuitori și prigoniți, căci Tatal Meu,
Va răsplati din plin povara dreptații pentru El,
Bucurați-vă și vă veseliți în Dumnezeu mereu!
Iisus nu-ntîmplător venise pe pămînt,
Învăța poruncile Domnului cel Sfînt:
- Să nu ucideți, să nu furați sau strîmb să jurați,
Nu fiți fățarnici, lenosi, iubiți pe frați.
Nu judecați, ca să nu fiți judecați,
Stăruiți în rugăciune și fiți curați,
Întrați pe poarta cea strîmtă, căci acolo-i bine,
Zidiți-vă casa pe stîncă și-ți birui pe orișicine!
Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea,
Cine nu strînge cu Mine, risipește înc-odată,
De aceea, orice păcat sau hulă voi ierta,
Dar hula împotriva Duhului Sfînt - niciodată!
De asemenea, să vegheați la cele sfinte,
Rugați-vă Tatălui din ceruri neîncetat,
Ce semănați, aceea veți secera, nu minte,
Că-i Sfîntă legea Domnului cu adevărat!
Dar ce vestea Hristos, nu le plăcea
Cărturarilor, preoților mari și fariseilor,
Acestea se sfătuiră si-ndată unul, Iuda,
L-a vîndut și l-a adus în fața căpeteniilor.
Preoții de seamă și bătrînii soborului,
Mărturii mincinoase au zis de Iisus,
L-au hulit și scuipat în fața poporului,
L-au batjocorit, l-au bătut pe Cel de Sus.
Iisus este dus la Pilat, iar Iuda,
Regretînd că-l vîndu-se, a strigat:
-Luați 30 de arginți, căci eu, sluga,
Am vîndut sînge nevinovat!
Aceasta, insă, nu i-a oprit pe nemernici
Să-și urzească planul de Iisus nemeritat.
Iuda se duce în templu și aruncă arginții -
Se sinucide, căci pe Iisus josnic l-a trădat!
Negăsindu-i nici o vină, Pilat le-a spus;
-Eu nu vreau să încalc legea divină...
"Răstigniți-l, răstigniți-l, drept răspuns,
Srtigau cărturarii cu voce meschină!"
Iar cînd au ajuns la locul numit Căpățina,
Iisus zicea:"Tată, iartă-i că nustiu ce fac!"
L-au răstignit între tîlhari de-a dreapta și stînga,
Și hainele și le-au împărțit și la sorț le trag.
Norodul stătea acolo și privea.
Fruntașii-și băteau joc de Iisus;
-Pe alții i-a mîntuit, iar acuma -
Hristoase, mîntuiește-te însuți!
Și-n ceasul al șaselea se facu întuneric deodată,
Soarele s-a întunecat, perdeaua tempului s-a rupt,
- În mîinile Tale îmi încredințez Duhul,Meu, Tată!
A strigat cu glas tare spre cer Iisus, neîntrerupt.
Și un sfetnic bun, numit Iosif, era pe atunci,
Ce nu luase parte la sfaturile și hotăîrea lor.
El trupul Lui Iisus l-a dat jos de pe Cruce,
L-a-nfășurat în in, punîndu-l în mormînt nou.
Iar femeile ce veniseră din Galileia cu Iisus
Au văzut piatra răsturnată de pe mormînt:
-Nu căutați pe Cel Viu între morți - le-au spus,
Doi bărbați în haine strălucitoare zîmbind.
Da, Fiul Omului a fost dat în mîina păcătoșilor,
Ca să fie răstignit și a treia zi să învie -
Aceștea au vestit apostolilor și credincioșilor
Că așa a fost voia Tatălui de Sus să fie!
Arătîndu-se celor doi ucenici ce nu la-u cunoscut,
Mai apoi celor unsprezece și tot asa celorlalți,
Atunci li s-au deschis ochii, cu adevarat l-au văzut,
Dar Iisus i-a întrebat: - De ce sunteți tulburați?
Uitați-vă la Maînile Mele și picioarele ce le am,
Pipăiți-mă și vedeți din lege ce s-a vestit,
S-au adeverit prorociile despre Mine din psalmi,
Un Duh n-are nici carne, nici oase, Eu sunt!
Și li s-a deschis mintea, ca să înțeleagă scripturile,
Așa este scris, așa trebuia să patimească Hristos...
Ca să propovăduiască în numele Lui învățaturile,
Să ierte păcate, să facă minuni, să-nvie din morți!
"Și voi sunteți martori ai acestor lucruri,
Și făgăduința Tatălui o trimit-ndeajuns,
Rămîneți în cetate și de-a pururi
Veți fi îmbracați cu putere se Sus!"
A ridicat mîinile și i-a binecuvîntat Mîntuitorul,
Apoi, s-a despărțit de ei și lin s-a înălțat la Cer,
Iar ei, s-au închinat și ia-u mulțumit Salvatorului.
Și-n templu lăudau și se închinau Lui Dumnezeu!
Fecioara Maria a născut pe Mesia,
Deși logodită cu Iosif, bărbat n-a cunoscut,
Adevărat, prin Duhul Sfînt din Cer El s-a născut.
Dar Iosif, fiind bărbat neprihănit,
Să-i facă rău fecioarei n-a gîndit
Și-îndată îngerul de sus coboară pe pămînt:
-Iosif, pruncu-i zămislit prin Duhul Sfînt!
Ea va naște un Fiu și-l vei numi Isus,
El va mîntui poporul Tatălui de Sus.
Aceste lucruri s-au întîmpat că se vestise,
Că-s de la Domnul prin prorocul care zise:
-Fecioara va fi însărcinată și va naște Fiu.
Bucură-te Betleeme, din Iudeea,
Că au venit mulți magi din răsărit
Să se închine și ei măritului Mesia,
Cu daruri multe, prețioase au venit!
Și toți se închinară, afară de doar unul -
Irod, împarat pe atuncea în Ierusalim.
În loc de daruri: smirnă, tămiie și aur
El a urzit îndată un plan mîrșav și meschin.
-Duceți-vă și cercetați totul despre prunc,
De nu, pe toți cei mici am să-i străpung
Pe toți băieții mai mici decît doi ani,
Fără milă să-i tăiați că mi-s dușmani!
Și țipete, și jale, plîns și bocet,
Rahela, iși jelea copilașii în Rama.
Irod, criminalul fără de suflet,
Ucidea prunci, fără să-și dea seama!
Dar pruncul Iisus fusese salvat!
Deoarece un înger venise zicînd:
- Iosif, ia-ți soția și copilul Împărat
Și pleacă-n Egipt, viața-I salvînd!
După împlinirea prorociei - legea Domnului,
Maria, Iosif și cu Iisus sa-u întors în Nazaret.
Creștea și se-ntarea în har Sfînt, Fiul Omului,
Fiind desăvîrșit și înțelept, cum scrie în verset.
La timpul cuvenit, Iisus din Nazaretul Galileei,
A fost botezat în apa rîului de Botezătorul Ioan,
El e Fiul Lui Dumnezeu, zămislit în trupul Mariei.
Și Duhul Sfînt se cobori peste apele rîului Iordan.
Din ceruri s-a auzit un glas puternic care zicea:
-Esti Fiul Meu Iubit, în Tine-mi găsesc plăcerea Mea!
Și-n dată Duhul a condus pe Iisus în pustie,
Unde a postit și s-a rugat patruzeci de zile.
Ispititorul s-apropiat de Iisus cînd Domnul a flămînzit:
-De ești Fiul Lui Dumnezeu, fă din pietre pîini, nu sta flămînd!
-Omul nu trăiește doar cu pîine, ci cu cuvînt Lui Dumnezeu!
Atunci diavolul s-a dus în templu supărat rău...
Diavolul s-a dus pe un munte departe, foarte înalt,
I-a aratat Lui Iisus împărațiile lumii, strălucirea lor.
Acestea Ție-Ți voi da, doar să fiu al Tău împărat,
Aruncă-Te la pămînt, închinămi-Te, mie, te implor!
-Pleacă, Satano, i-a răspuns fără teamă Iisus,
Dumnezeului tău să te închini, celui de Sus
Și Lui Unuia să-i slujești cu adevărat,
Atunci diavolul s-a speriat și l-a lăsat...
Prin puterea Duhului, Iisus s-a-ntors în Galileia,
Și I s-a dus vestea bună în tot ținutul dimprejur,
El învăța pe oameni în sinagogi Evanghelia,
Propăvaduia-n Nazaret cuvîntul Lui Dumnezeu.
Duhul Domnului e peste Mine, săracilor să vestesc,
M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită,
M-a uns, sufletele robilor de război să le-ncalzesc
Cu slobozirea, căci legea sfîntă trebuie împlinită!
Iisus învață și tămăduiește bolnavi fără refuz,
Invie morți și curăță leproși cu har nespus -
Orbilor le daruie vedere, surzilor auz,
Vindecă îndraciți cu puterea Tatălui de Sus.
Făcîndu-și ucenici, le zise-n felul urmator:
- Voi sunteți lumina și sarea pămîntului,
Vegheați deci, să nu vi se piardă gustul,
Să nu vi se stingă flacăra-n bătaia vîntului.
Și cînd la-u văzut pe Iisus noroadele,
S-au apropiat tot mai mult de El.
- Ferice de săraci, al lor sunt podoabele
Și Împărăția Cerurilor mereu!
Ferice de cei ce plîng, căci vor fi mîngiiați,
Ferice de cei blînzi, vor moșteni pămîntul,
Ferice de flămînzi și după neprihănire insetati,
Ferice de milostivi, că-s iubiți de Blîndul,
Ferice de inima curată, ea va vedea pe Dumnezeu,
Ferice de împăciuitori și prigoniți, căci Tatal Meu,
Va răsplati din plin povara dreptații pentru El,
Bucurați-vă și vă veseliți în Dumnezeu mereu!
Iisus nu-ntîmplător venise pe pămînt,
Învăța poruncile Domnului cel Sfînt:
- Să nu ucideți, să nu furați sau strîmb să jurați,
Nu fiți fățarnici, lenosi, iubiți pe frați.
Nu judecați, ca să nu fiți judecați,
Stăruiți în rugăciune și fiți curați,
Întrați pe poarta cea strîmtă, căci acolo-i bine,
Zidiți-vă casa pe stîncă și-ți birui pe orișicine!
Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea,
Cine nu strînge cu Mine, risipește înc-odată,
De aceea, orice păcat sau hulă voi ierta,
Dar hula împotriva Duhului Sfînt - niciodată!
De asemenea, să vegheați la cele sfinte,
Rugați-vă Tatălui din ceruri neîncetat,
Ce semănați, aceea veți secera, nu minte,
Că-i Sfîntă legea Domnului cu adevărat!
Dar ce vestea Hristos, nu le plăcea
Cărturarilor, preoților mari și fariseilor,
Acestea se sfătuiră si-ndată unul, Iuda,
L-a vîndut și l-a adus în fața căpeteniilor.
Preoții de seamă și bătrînii soborului,
Mărturii mincinoase au zis de Iisus,
L-au hulit și scuipat în fața poporului,
L-au batjocorit, l-au bătut pe Cel de Sus.
Iisus este dus la Pilat, iar Iuda,
Regretînd că-l vîndu-se, a strigat:
-Luați 30 de arginți, căci eu, sluga,
Am vîndut sînge nevinovat!
Aceasta, insă, nu i-a oprit pe nemernici
Să-și urzească planul de Iisus nemeritat.
Iuda se duce în templu și aruncă arginții -
Se sinucide, căci pe Iisus josnic l-a trădat!
Negăsindu-i nici o vină, Pilat le-a spus;
-Eu nu vreau să încalc legea divină...
"Răstigniți-l, răstigniți-l, drept răspuns,
Srtigau cărturarii cu voce meschină!"
Iar cînd au ajuns la locul numit Căpățina,
Iisus zicea:"Tată, iartă-i că nustiu ce fac!"
L-au răstignit între tîlhari de-a dreapta și stînga,
Și hainele și le-au împărțit și la sorț le trag.
Norodul stătea acolo și privea.
Fruntașii-și băteau joc de Iisus;
-Pe alții i-a mîntuit, iar acuma -
Hristoase, mîntuiește-te însuți!
Și-n ceasul al șaselea se facu întuneric deodată,
Soarele s-a întunecat, perdeaua tempului s-a rupt,
- În mîinile Tale îmi încredințez Duhul,Meu, Tată!
A strigat cu glas tare spre cer Iisus, neîntrerupt.
Și un sfetnic bun, numit Iosif, era pe atunci,
Ce nu luase parte la sfaturile și hotăîrea lor.
El trupul Lui Iisus l-a dat jos de pe Cruce,
L-a-nfășurat în in, punîndu-l în mormînt nou.
Iar femeile ce veniseră din Galileia cu Iisus
Au văzut piatra răsturnată de pe mormînt:
-Nu căutați pe Cel Viu între morți - le-au spus,
Doi bărbați în haine strălucitoare zîmbind.
Da, Fiul Omului a fost dat în mîina păcătoșilor,
Ca să fie răstignit și a treia zi să învie -
Aceștea au vestit apostolilor și credincioșilor
Că așa a fost voia Tatălui de Sus să fie!
Arătîndu-se celor doi ucenici ce nu la-u cunoscut,
Mai apoi celor unsprezece și tot asa celorlalți,
Atunci li s-au deschis ochii, cu adevarat l-au văzut,
Dar Iisus i-a întrebat: - De ce sunteți tulburați?
Uitați-vă la Maînile Mele și picioarele ce le am,
Pipăiți-mă și vedeți din lege ce s-a vestit,
S-au adeverit prorociile despre Mine din psalmi,
Un Duh n-are nici carne, nici oase, Eu sunt!
Și li s-a deschis mintea, ca să înțeleagă scripturile,
Așa este scris, așa trebuia să patimească Hristos...
Ca să propovăduiască în numele Lui învățaturile,
Să ierte păcate, să facă minuni, să-nvie din morți!
"Și voi sunteți martori ai acestor lucruri,
Și făgăduința Tatălui o trimit-ndeajuns,
Rămîneți în cetate și de-a pururi
Veți fi îmbracați cu putere se Sus!"
A ridicat mîinile și i-a binecuvîntat Mîntuitorul,
Apoi, s-a despărțit de ei și lin s-a înălțat la Cer,
Iar ei, s-au închinat și ia-u mulțumit Salvatorului.
Și-n templu lăudau și se închinau Lui Dumnezeu!
Комментариев нет:
Отправить комментарий