NU TE MAI CHEM...

Ca o straina-n patul de nesomn si chin,

Pe cind disperata plingeam si noaptea,

Iar lantul greu ma stringea ca un venin.

Si te asteptam si eu cu toata fermitatea.

Visul clocotea in mine ca o cascada,

Ca marea-n spume tulburata...

Ca o leoaica ce-si vineaza prada,

De ura si iubire plina eram toata.

Pe pieptul chinuit de sete al pamantului,

Stateam in tihna, far ca sa strig ceva, 

Stringeam in pumn nisip din calea vintului

Si un ecou mai vechi amarnic ma insela.

Acum tristetea, nu-ncape-n visul meu,

Si viata-mi troneaza luminata.

Imi indrept fruntea spre cerul etern

Si nu te mai chem niciodata!