VREAU SA INTELEGI

Nu vreau ca tu sa fii cel mai frumos,
Nu vreau ca tu sa fii cel mai destept.
Nu vreau ca tu sa fii prea curajos,
Nu vreau ca tu sa fii un bun profet.

Prefer ca tu sa fii putin mai simplu.
Si-n chestiuni de-amor mai explicit...
Atunci cind imi propui sa fim un cuplu
Si sa o ducem impreuna fericit.

N-as vrea sa-ti fiu eu prea departe,
Dar nici aproape tare nu asi vrea,
Asi prefera sa intelegi si tu odata
De ce imi bate atit de tare inima!

"IN AJUN DE SESIE" (eseu)

Vai si amar de biatul student in aceasta perioada. Si in genere, iarna e cam grea pentru el, din toate punctele de vedere. Parale - ioc! De incaltat - ioc! De imbracat - ioc! De papat - ioc! Ce sa mai vorbim de culcusul de noapte (daca il mai au is cei mai fericiti studenti). Insa daca nu-l au atunci treaba e sluta de tot, deoarece trebuie sa-si vineze un loc la gara, sa se ghemuiasca si sa faca sfortari sa-si adune "averea" gramajoara si s-o incalzeasca. Dar sa nu adoarma cu totul ca e periculos se va trezi gol-golut cum s-a trezit si Nica, dar lui i-a mai convenit, ca era vara, insa studentului mai ca nu! Apoi trebuie sa-si caute un culcus unde sa se oploseasca pe un timp oarecare "in numele Domnului", ca nu are de unde plati nici gazda, nici camin. Daca se mai gaseste cite un crestin, noroc bun, insa cu parere de rau cam putini au ramas dintr-acestea, caci sporeste numarul celor lepadati de Hristos pe zi ce trece. Ce sa-i faci, fiecare cu ale lui. Fiecare cu gustul lui, iar cu gustul omului, ce a-i ma rog? Si se rupe studentul cu o viteza la seminare, zmulgind usa din tintini, sa-i descarce d-lui profesor cunostintele acumulate, ca is mari si grele, se revarsa inafara. Apoi fuga la biblioteca sa-si incarce iar "bagajul" de cunostinte. Umbla sarmanelul toata ziulica cit este de mare, fit-incolo, fit-incoace si cind se trezeste-i noapte de-a binelea. Simte ca-l stringe la lingurita si-si aminteste ca n-a mincat de citeva zile. Mare smechera mai e si foamea asta, vorba lui Creanga: "Da pe de-a dreptul". Vrei nu vrei ti se baga in suflet nepoftita si nedorita de nimeni. Ca pe cei de la conducere nu-i doare nicaieri, nu li-e frig, prin transport obstesc nu-si fac loc cu coatele, iar nasturii lor nu-s lustruiti de hotii de buzunare. Sa vedeti ce hoti prosti baga mana in buzunare si unde le baga, oameni buni? La bietul si nenorocitul de student care afara de carnet de note si biletul studentesc, citeva chaietele, un stilou nu mai are nimic. Poate gasi 4 lei, cel mult 10 lei, la altul poate gasi si la vreo 47 de lei, caci a dat Domnul si a mai primit si o bursa lunara, cu intirziere de vreo 3-4 luni, da vorba aceea: "Nemultumitului i se ia darul". Si hotul, blestematul ista de hot, ii haleste cei 4 lei, cei 10 lei, cei 47 de lei, si bineinteles si oglinda studentului. Si se incep necazurile pe capul nenorocitului de student. Nu-i era de ajuns cite le avea... Ia bani, bre, de unde vrei pe imprumut, dezbraca-te si vindele pe ceva pe un pret de pomana si fuga la facut duplicatul ca mine ai colocviu si-i "amba" cu tine. Fuga la fotografiat, mai lasa si aici ceva ca amintire si fuga la secretariat, decanat si iar...

   Iata ca s-a pricopsit cu documente, a scapat in sfirsit de taxatoarele cele "guralive" care varsa si varsa strasnicii de ti se face parul maciuca. Fuga la colocviu ca se mai vad studenti linga usa. Aici insa il asteapta pe unul norocul, iar pe cel sarman - nenorocul. Iese si mai necajit si mai neagra-i pare viata! Dar inima ii este tare, voeba aceea: "Speranta moare ultima"! Gaseste de la ceilalti camarazi un leu, doi si trage o fuga pin la tara, sa dovedeasca sa vina inapoi, caci mine are altul de dat. Acasa il asteapta parintii care sa vedeti  minune au imbatrinit asa de-odata, s-au incovoiat nu stiu cum, au imbartinit de nu-i mai cunosti. Vocile is ale lor. Desigur studentul i-a o mina vesela, fericita, nu le spune de necazurile lui. Inconjoara si-i da pe de-a dreptul:

   - Papa si bani!

Intervine biata mama, unica din familie care lucreaza. Educa si ea rinduri - rinduri de absolventi, le baga in cap la prostii cum ca limba noasta-i limba de stat, ca-i la ea acasa, ca avem o tara mare si bogata (eu insa stiu alta), ca avem un neam blind (ca boul), harnic si rabdator, ( prea rabdator si prea traje in jug), ca vor fi cine vor dori (chiar si la cirma tarii, iaca asta n-o mai cred). Mai in scurt le spune sarmana niste povesti, iar ei le inghit, pentru ca le spune convingator, si cum sa n-o creada, ca doamna profesoara e cinstita, ceea ce cere si de la ei. Cit is de naivi sarmaneii. Mai apoi vin si ei in lumea cunostintelor, iar drumul vietii e hopuros si bietii studenti se lovesc cap in cap cu o alta realitate, intoarsa pe dos.

   Sa revenim la ale noastre. Infuleca studentul nostru la fasole nerugumate ca la mama acasa, ca a ruguma el si in drum spre capitala. Umfla doua genti cu de ce are mama: fasole, faina, salaturi, dulceturi, nuci, mere, ca altceva insului nostru nici nu-i mai trebuie. Ca chiar daca ar avea carne i sa-r opri in dinti, brinza i s-ar face ochii albi, lapte, oua s-ar  mai gasi ceva sa fie. Ei dar vorba aceea , e post si trebuie de postit ca studentul e pacatos, face pacate la fiece pas. Inmorminteaza cele doua bunici si cei doi bunei de patru ori pe an, motivindu-si lipsele de la lectii. Iar ei, fie-le tarina usoara ce-o sa le fie, ca nu le-a mai fi nimic ca tot una is morti demult. Alta-i la mijloc ca bunica de pe mama e vie, dar "moarta" cind e nevoie.

   Gata, pleaca, ii saruta pe bunii lui parinti si la drum. Cind se leaga amurgul de zi ajunge si necajitul nostru acasa, la sectorul Riscani. Nu coboara bine din maxi-taxi ca hop! Doi vlajgani cu cutite ii taie geanta din umar in care erau conspectele, un pieptene, carnetul de note, biletul studentesc si ceva "capital" marunt din a doua bursa, caci ii primise si-si cumparase geanta asta pe care numai ce i-au taiat-o si rapit-o. Mai avea niste lucrari efectuate, dactilografiate, i-a colea niste eseuri, articole, schite - munca de mai multe zile si nopti. Avea si o iconita care i-o pusese maicuta in geanta sa-l pazeasca de cei "rai."

Inzadar le stiga studentul ca n-are cine stie ce bani, degeaba i-au sticat bunatate de geanta. S-a zis cu bursa pe o luna. Inca a mai ramas dator, ca o geanta costa mai mult decit o bursa studenteasca. Ii implora sa-i lese documentele, conspectele, lucrarile, Dar degeaba, risca sa-si piarda si viata!

Necajit nevoie mare se tiriie acasa cu chiu, cu vai cu gentile acelea "popesti"cum zicea bunicul, Dumnezeu sa-l ierte. N-a inchis un ochi de necaz. Ce sa faca? Cu lucrarile cum sa se achite? Hai din nou la scris si dai si dai bataie. Nici nu stie cind e zi, cind e noapte. Maine are examen in scris, sa nu iute sa plece la examen.Dar azi mai e ceva timp. Va pleca la decanat, va plinge, va implora sa i se dea inca o bursa, ca i se cuvine, iar de nu, nici nu stie incotr-o s-o apuce sa imprumute. Si-a amintit! La piata acolo este un coleg de clasa, l-a imprumutat si da-i zor la facut actele,ca mane n-ai ce te prezenta la examen. E-he-he! Dar necazurile nu vin cite unul, navalesc peste el cu carul.Secretara e plecata, va veni mane. Ma rog, are si ea problemele ei, are tot dreptul. A alergat de la usa la usa, adunind semnaturile profesorilor in carnetul de note, facind spume la gura, implorindu-i. Ce-i de glumit?! Notele pe trei ani de zile! sa vezi ca-i mare Dumnezeu, l-a ajutat pe necajitul si oropsitul de student. Numai profesorul de franceza l-a necajit, nu i-a pus colocviu. de necaz nu-si mai vede prapaditul de el capul. Dar sesia continua. Mai are inca 3 examene de sustinut. Cu colocviile a legat-o, daca nu includem franceza. Curaj, gaina, ca te tai: Vivat profesia!

RIDE CIOB DE OALA SPARTA -2 (SCHITA-ESEU)

A ride de ceva, sau a ride de cineva nu este greu, ba chiar e foarte usor, simplu, nu cere nici un efort. Iata asa: ai ris si basta. Se mai zice ca-i bine sa rizi, cica e folositor. Cine ride mult se ingrasa, asa ca celor slabi le recomandam sa rida cit mai mult! Rideti! Hai sa ridem cu totii! Asa foarte bine: ridem si ne ingrasam, deoarece "risul" inlatura toate emotiile negative din sistemul nervos, ne face sa ne simtim "okkei"!

Dar stop! Ce ne facem daca ridem prea mult? Ne vom ingrasa asa de tare ca ne vom transforma in niste fiinte uriase.... cam ca... o, nu, numai nu asta. Ma tem ca o sa recurgem la unul din sfaturile lui Gheorghe Urschi, care ne tot indeamna sa le facem pe toate cu masura, adica sa nu incalcam masura. De exemplu, zice d-lui sa mincam cu masura, sa bem cu masura, c-apoi in situatia economica in care ne aflam  noi, in ptrezent moldovenii care nu prea avem nici pin la mica noastra masura, nu ca sa-o depasim. Daca ti-e foame, zice in continuare sotia d-lui atunci rabda, ca dracu nu te-a lua.

Da, trebuie de rabdat, caci asa am fost invatati de mici: "cu rabdarea treci si marea". Bine rabdam pina ne mai tine "rabdaul", ca nu de alta, dar vor zice despre noi urmatoarele: "N-au cei sapte ani de acasa". Si cine, ma rog, zice? Tot un "ciob" ce se ride de o "oala sparta". Ce mai la deal la vale? Un om educat, care pe linga educatie mai are si ceva minte in capul ce-l poarta pe umeri apoi, stie cind sa rida, unde sa rida, cum sa rida, de ce sa rida si concret de cine sa rida sau viceversa sa nu rida.Pentru ca cel de ride, trebuie sa tina cont de proverbul care ne spune urmatoarele: "Ride bine cine ride la urma". Ceea ce ar insemna ca acel de ride sa fie sigur ca el singur nu va ajunge de risul gainilor sau de risul ciorilor inca si mai rau.

   A incercat odata un gospodar de-al nostru sa rida de un altul, caruia cica sotia ii umpluse ograda cu copii de toate culorile: mai balaiori, mai smolitei, roscatei, galbiori, negrisori, cu ochi holbati , ori ca "cheutoarea la cufaica"" s.a.m.d. Dar ce-l inveselea pe primul mai tare era ca toti erau "fatarnici" si-l numeau pe sotul acesteia "tata". Ei, dar sa revenim la proverbul spus mai sus: "Ride hirb de oala sparta", pe care i l-a reamintit omul cu necazul.

Atunci gospodarul s-a scarpinat in cap, de parca a simtit o lovitura, apoi a pus mana la barba, cind se insenina la fata isi cheama odraslele in fata lui, le aliniase pe toate noua care erau toate ca una leit vecinul de care s-a ris cu pofta! Si-a dat seama ca cam s-a intrecut cu saga, dar a inteles un lucru in sfirsit: Cine ride? Risul ride! Si daca ai muscat din mar inghite-l tot, nu-l da cu piciorul! Caci trebuie de inteles ca in toate este o ma-su-ra si inainte de a ride trebuie sa te uiti sub nasul tau si sa nu-ti bagi nasul in farfuria altui.

RIDE CIOB DE OALA SPARTA (ESEU-SCHITA) 1

"Risul" se spune ca-i folositor, daca-i la tanc, adica la locul lui. Cine se ride mult cica se ingrasa. Deci rideti cu noi. Asa! Bine, foarte bine! Dar stop. nu rideti prea mult ca ce ne vom face daca ne vom ingrasa prea tare? Ne vom face cit elefantii? Aoleu, maicuta draga, numai nu asta, vom fi caraghiosi. Dar este si colacul de salvare al d-lui Urschi care ne aminteste de "masura".

 - Masura! Ma-su-ra si iar ma-su-ra!

   Ride bine cine ride la urma, vorba aceea. ca s-a mai ris daunazi mos Ion de mos Vasile, pentru ca fiica lui a venit din capitala cu bratele pline.Cica maritata n-a fost, dar copii a facut.

Da lui mos Vasile "ris" i-a trebuit ca fiica lui, unde dai si unde crapa. I-a facut in ciuda vecinii si i-a opintit trei de gemei:

-Lasa, tata, ca nu ti-a fi urit la batrinete, ai cu cine te mingiia!

A mai ris de-atunci bietul om vreodata?

A mutit de crede si azi satul ca si-a inghitit limba. Cind au ramas in doi cu mos Ion au scos un singur cuvint:

 - "Sotsorevnovanie". Se intrec, adica.

Ce sa-i faci, o fi avind si ele, mititelele vreun plan de implinit. Acum cica si cele cu barbati sunt intrebate peste hotare, daca incap in  "masura".Au cica smecherii ceia o masura speciala, daca incap merge, daca nu - nu si gata. Daca-i oleaca mai facuta sau mai "rasaritica" s-a zis cu Turcia sau Grecia.

Dar daca-s fete mari, inca si mai bine, primesc la palma foc nu alta. platesc numai dolarasi. Si se duc bre, se duc din sat cirduri. Barbatii stau acasa. Coc mititeii painica, spala plozii, varuiesc, vopsesc, de toate s-au invatat sa faca. S-au deprins bietii barbati. Cum vin acasa, le trimit iar. Si iar, si iar, ca nu le mai pot opri, caci au acolo locusorul lor de lucru, la caldut si se tem sa nu-l piarda. Stii mata vorba aceea: "Rau cu rau, dar mai rau fara de rau".

   Dar sa vedeti mai treaba: Anisoara lui badea Nicolae lucreaza artista de cinema in Turcia. A impins-o pacatul sa le aduca acasa un "vidic" de celea turcesti. Copiii de cind e lumea l-au scos pe dracu din oala. Repede il pun in priza, tocmai cind era casa plina de neamuri, vecini, copii.

Si sa vedeti minune, apar pe ecran patru hojmalai, zdraveni, smolitei, ma rog, turci, ca ai nostri is balaiori si Anisoara lui badea Nicolai in mijloc. Da cum era imbracata, ca o artista bre! Numai o cordicuta dinainte, alta dinapoi. Iar mai sus in dreptul sinilor, ia asa cit pui amindoua mainile avea femeia doua capacele si straluceau parca erau de foc.. Ea unde incepe a invirti corpul de la mijloc de parca era rupt.

Da fetita ei cei mai mica iese afara si striga:

 - Hai, tata, mai repede in casa ca arata un film cu mama in rolul principal!

Cind a intrat omul in casa mai n-a crapat de rusine bietul om - Anisoara lui facea sex in grup, ma rog, ca peste granita, ca la noi nu s-a stiut de acestea. Mezina o cheama si pe maica-sa de afara. Aceea cind a intrat mai n-a crapat fierea in ea mititica. Nu i-a dat in cap de asa ceva ca acei de la slujba ei sa-i faca o astfel de surpriza. Ma rog, le-a daruit cite un video-magnetofon cu tot cu film, pe viu, ca din viata.

   Aici cam s-a inecat risul in git la toti. Vecinii, neamurile nu stiau pe unde sa iasa din casa, ca badea Nicolai cind s-a izbit dupa Anisoara lui parea a fi un tigru. Ba mai rau, un vampir, de cei din filmele de groaza. S-a mai ris satul dupa aceea cit s-a ris, dar vorba aceea:

Nu-i  mort, cumatrie, sau nunta unde sa nu rida lumea.Adica rid si ei pina nu iese la suprafata alta intimplare si apoi o talmacesc pe aceea fiecare adaugind ce poate si cit poate. Ca cine sa-i impiedice, nimeni. S-apoi e mai interesanta intimplarea daca-i mai pui zorzonei, floricele pe la urechi.

   Dar mos Ignat ce-a patit?

Avea si el o fata cum scrie cartea: frumoasa, voinica si intrebata. Vine mai daunazi un flacau si n-o gaseste acasa. Mai vine odata, de doua ori. Da a treia oara mosului i-a fost mila si-l intreaba:

 - Da ce-ti trebuie, Marioara mea, mai baiete?

 - Apoi i-am adus, mosule un bat.

 - Pune-l dupa poarta, i-oi spune eu cind o veni, ca-i de la tine. N-o astepta, ca nu mai vine ea asa degraba.

   Mai, ce mai risete era in sat, pe seama lui mos Ignat si batul flacaului!

   Si satul ista a cam intrecut masura. Ride, si ride de parca s-a spart vreun detaliu in ei. Rid intr-una. Da cine credeti ca ride, ride ciob de oala sparta. Mai binezis ride ruptul de cirpit, ca el e mai potrivit (ride risul de ris).

   Da, asa-i, nu va mirati. Ca oamenii gospodari nu se rid. Ei stiu ca unui om asezat adica cu scaunul la cap nici nu-i sade bine sa rida., ca se rid numai risurile, adica acei ce nu-si dau seama de ce rid. Ei rid de la o nimica toata.

   N-ai zice ca sotia lui Urschi "stop?!" mai da ce-s nebuni si sotii Urschi. Mai, mai, mai. Cind apar in fata lumii, apoi rizi nu saga. Parca-s facuti de-o mama.

FIORUL DIVIN

Visez cheia succesului,
Accept calea progresului.
Fug din imperiul stresului,
Condamn scopul interesului.

Astept linistea si puritatea,
Respect legea si demnitatea.
Caut dragostea si fericirea,
Ce vor salva omenirea.

Evadez din desimea in care
Mor, pier, fara crutare...
Talmacesc structura visului,
Deschid usa paradisului.

Privesc la cerul luminos:
 - Ce ascunde chipul lui Hristos?
Orbesc de raze sclipitoare
Si imi gasesc un loc sub soare.

Beau apa vie din izvor,
Ma plimb prin sfintul ogor.
Sorb nectarul de pe flori,
Aprinsa de divini fiori.

NU-TI PLINGE SOARTA!

De ce ma tulburi, tu ti-ai ales o alta soarta,

De ce ma privesti, caci eu nu sunt deloc a ta.

Nu crede tu, ca eu iti sunt o boarfa,

Sau o marioneta docila-n mana ta!

Nu ma chema in nopti intunecate,

Ca-mi torci si tu povete obosite.

Nu invidia in lume o libertate,

In ciuda noptilor tale nedormite.

Si nu mi te mai plinge de viata ta bizara,

Ca esti nefericit si insingurat, avind pereche.

Tu insuti lasata-i sufletul sa-ti moara,

Parindu-ti totul in jur floare la ureche!

Ah, cit de bine ti se potriveste

Imbrobodit, inlantuit si strajuit...

Aceasta zina mandra din poveste

Ce in destin  la tine s-a ivit!

PLIN DE MISTER...

Cu o tigara-n dinti,

Tramdafir cu ghimpi fierbinti.

Ai soare-n par -

Plin de mister...

Ai ochi verzi,

Spune, ce crezi?

Daca ochilor tai le-ar placea,

Destinul sa-l schimbi ai putea.

Nu te-ai mai gindi la nimic,

Nici la punctul tau de viata mic.

Dar, stiu bine, de cind esti,

Tu mereu imi spui povesti,

Iar in povestea ta ma vad,

Si-n viata ta usor ma pierd.

ESTI BOGAT SI AI DE TOATE

Tu esti bogat si ai de toate:

Invidie si ura, si placere,

Iar in prezent acestea toate

Iti sunt intreaga ta avere.

Tu esti bogat si ai de toate:

Lacomie sau nesat si gelozie,

Si cine stie, dac-acestea, poate,

Iti vor ajunge pe o vecie?

Cu toate astea, tu bogat mai esti,

Doar un triumf stupid te copleseste,

Pe cine astazi vreai sa amagesti,

Cu scopul tau fantastic ca-n poveste?

Tu esti bogat si ai de toate,

Creier pustiu, cuget durut,

Si in prezent acestea toate,

Iti sunt intregul tau avut!

PLING...

Sper sa nu fiu crocodil,

Sper sa nu fiu o urgie...

Viata-mi plina doar de chin,

Mi-o detest si nu e bine.

Si nu vreau sa fiu napasta,

Si nu vreau sa fiu urita,

Soarta-mi de jignire vasta,

Ma tot duce in ispita...

Nici doresc sa pling in patimi,

In greseli de neiertat,

Vreau sa ma strecor prin datini,

Sa iubesc cu adevarat!

Dar ma frige o povara,

Strig in gind neauzita.

Pling, ma rog ziua si seara

Dar nu scap nepedepsita!

SUNT...FIRE DE PAIANJENI

Prin fire de paianjeni,
In soarta mea privesc.
Destin lipsit de margini,
Din care se rostogolesc,
Fine fire de paianjeni.

Din fire de paianjeni,
Asi vrea sa impletesc
O viata cu imagini
De tot ce-i omenesc.
Din fire de paianjeni.

Cu fire de paianjeni,
Imi tes un trai decent.
Drept raspuns la toate,
Iti cer sa fii si tu atent,
La fire de paianjeni.

SPUNE-MI DOAMNE , CE SA FAC?

Spune-mi, Doamne, ce sa fac,

Cind sunt singura pe lume,

Cind n-am bani si nici un leac,

Cind nu pot nimic a spune,

Spune-mi, Doamne, ce sa fac?

Spune-mi, Doamne, ce sa fac?

Aproapele m-a inselat,

Cu placere m-a tradat,

In picioare m-a calcat,

Spune-mi, Doamne, ce sa fac?

Spune-mi, Doamne, ce sa fac?

Eu am vrut sa fac doar bine,

Si-am primit necaz, rusine,

Viata m-a certat pe mine...

Spune-mi, Doamne, ce sa fac?

Spune-mi, Doamne, ce sa fac?

Cind cei dragi is dusi din lume.

Si nu au nimic a spune, 

Sa-mi dea sfaturi bune,

Spune-mi, Doamne, ce sa fac?

Spune-mi, Doamne, ce sa fac?

Nu stiu ce-i cu a mea viata,

Cind ramin un ghem de ata,

Cind am inima de gheata,

Spune-mi, Doamne, ce sa fac?

DEFINITIA IUBIRII...

Un fior usor,

Plin de amor,

Te tulbura cu dor.

Te invirte, te cuprinde,

Dupa asta te alinta...

Si te invata el minte.

O, insomnie,

Cu gindul la cine

Speri sa-ti fie bine,

Cuprins de gelozie...

In creier un farmec,

In suflet un dangat.

Un clopot puternic - 

In ochi a lui chip.

Un vis multdorit,

Un cuget rivnit,

De amor prabusit,

Aproape topit.

Un dor al nebuniei

E taina fericirii.

Dorinta implinirii

E definitia iubirii!

MUGURI MAI NOI

Asi scoate inima din mine,
Sa improsc cu ea in tine!
Si asi scoate-o si pe-a ta la soare,
Si asi praji-o pe-o tigaie...

Asi scoate si sufletul la plimbare,
La-si chema si pe-al tau cu ardoare,
Sa-l dezbrac de amar si venin,
Sa sterg praful din el pe deplin.

Asi opri si potopul din mine,
Asi scoate si frina din tine!
Iar tu sa-mi presori seminte de flori
Din mine sa iasa muguri mai noi...

ATENT SA FII CU FLORILE

In ziua nuntii tale,
Nu vin ca sa te vad,
Caci sufletul ma doare
Si nu pot sa cred...

In ziua nuntii tale,
Tu te desparti de toti,
De lumea, poate-n care
Tu ai facut ce poti...

Ah, ce frumos mai esti tu azi,
Cu-o floare-n piept, cu alta la brat.
Si-o floare-am fost si eu de neuitat,
O floare rupta, dar de aruncat...

Atent sa fii cu florile-ti doresc -
De nu le stringi la piept, se ofilesc,
De nu le daruiesti caldura si dulceata,
Degeaba te mai legi de-a lor viata!

NU MAI VREAU...

Nu mai vreau sa te mai vad,

Nu mai vreau sa te mai cred,

Nici nu vreau sa te ascult,

Pleaca undea-i petrecut!

Nu mai vreau ca mai departe,

Sa te suport, as fi...nebuna.

Ma gindesc ades la moarte

Si la viata-mi de pe urma.

Ajunge cu minciuna,

Cu tirania si tradarea.

Ma minti intotdeauna,

Gata, mi-a crapat rabdarea!

Nu intelegi si nici pricepi,

Cit de mult tu ma jignesti,

Imi pui "tocmagi "pe urechi,

Imi este sila de povesti!

Du-te tu in lumea mare

Sa-ti gasesti pe alt-undeva,

Alta proasta, poate care

Sa te suporte tot asa!

"Iepurasului"

Lumin-n suflet decazut,

Tristete mare pin'la infinit,

Mindrie de crizantema ofilita,

Unduitoare raza de ispita.

Ma face cu tristete sa ma gindesc,

La "iepurasul" meu pe care il doresc

Si in potop de flori ma scald zicind:

Se naste azi iubirea pe pamnint!

Sa ma trezesc la sinul care poate,

Imaculat straluce multa sanatate,

Iar trupu-mi micut, neastimparat,

Nu va afla aroma unui alt barbat!

Fragil imi esti ca acel fir de lumina,

Incerc sa ma ascund in umbra-ti divina

Si plina sunt de-a fiorilor speranta,

Iti daruiesc iubirea si a mea viata!

OCHII CARE SE VAD

Ochii care se vad - se satura
De priviri inocente si pasive,
De deprinderi deocheate...
Si de incapabilitatea obiectiva.

Ochii care des se vad,
Scurg ploi pe obraji,
Tristete si bucurie cad
Din privirile mai dragi.

Ochii care se mai cred
Sunt acei ce sunt iubiti
Spalind amintiri ce le vad
Doar acei indragostiti.

ADUCI VICTORIE!

Iubirea niciodata sa nu o stingi,

Din fructul ei totul sa scurgi

Amare in tulpine-s radacini,

Si acre si mai dulci prin maracini...

Azi focul ei emana fum,

Funigina ne asteapta-n drum.

Intimidata de emotii si de timp

Refugiu isi gaseste-n anotimp...

E judecata mereu si e criticata,

E umilita si e invidiata

De tradatori straini de soarta

Ce bat aiurea in a ei poarta!

Iubirea niciodata sa n-o fringi,

Pe fata ei curata s-o saruti,

Pe pieptul chinuit de-al inimii batai

Ai stat de veghe mai toti anii tai...

Dar ai pazit-o si ai salvat-o

Cu a ta simtire a-i onorat-o

Si o rasfeti in glorie,

Aduci prin ea victorie!

DE-AI VREA...

De mi-ai da atita sens
Mult ti-asi da de inteles.
De mi-ai da atita torta
As cuprinde a ta forta.

De m-ai asculta cu dor
As strabate al tau fior.
De mi-ai da a ta suflare
Te-asi urma pe-a ta carare.

De mi-ai asculta durerea
Ai cunoaste mingiierea,
De-ai veni in zbor de noapte
Alintat vei fi in soapte.

De vei vrea sa fii cu mine
Te-asi scalda intr-o privire,
De-ai dori sa-mi fii aproape
Te-asi cuprinde zi si noapte.

De doresti sa te alipesti
De mrejele-mi pamantesti,
De-ai putea sa ma incalzesti
Sunt a ta de ma doresti!

De-ai putea si de vei vrea
Pe-o aripa vei zbura
La mine-n prag te vei opri
Cu foc nestins ma vei iubi!

LASA-MA SA TE IUBESC

Lasa-ma sa vin la tine,
Lasa-ma sa te iubesc,
Caci in gind, stiu bine,
Eu mereu te regasesc.

Lasa-ma sa-ti vin in vise.
Sa-ti soptesc ceva de-amor,
Poti sa crezi ca in culise,
Viata este un simplu dor.

Lasa-ma sa-ti fiu aproape,
Sa te mingii, sa te vad,
Iar minciunile din noapte,
Eu, se pare, ti le cred...

Lasa-mi sufletul in noapte,
La tine sa viseze,
El nu vrea si nici nu poate,
O iubire sa tradeze.

LAS-O BALTA...

Lasa, omule, tristetea,
Ca ne trece tineretea
Si imbatrinim certindu-ne,
In loc dulce sarutindu-ne!

Lasa, omule, si banul,
Ca se duce-n fuga anul.
Lasa, omule, si munca,
Ca fug anii tot la fuga...

Lasa-le, om bun, in pace
Si fa doar ceea ce-ti place.
Ca maine nu vom mai fi,
S-apoi cui vom trebui?

Lasa-le balta pe toate -
Si iubeste-ma in soapte,
Cuprinde-ma la piept tare
Si-mi mai da o sarutare!

NU POT FARA TINE

Te iubesc si te doresc,
Dar mindria te-a orbit,
Te astept si te iubesc,
Chiar de esti nesuferit.

Te ador si te accept,
Asta-ti da putere mare.
Fara tine nu mai pot,
Nu ma chinui mai tare!

Vreau sa fii al meu acum
Si de ce nu-mi dai tu maina?
Ochii mei, totul iti spun,
De aceea scoate frina!

ASTAZI SUNT O ARMONIE

Azi ma joc si-mi pare bine,
Mine pot sa mai regret.
Astazi sunt o armonie,
Miine vis indiferent...

Azi sunt cea mai fericita,
Maine nu mai sunt nimic.
Si din inima-mi calita,
Impart dragoste prin chip.

Azi vorbesc, tu m-asculta,
Maine tac si te ascult.
Azi iti pot dedica multe,
Maine chiar nu ti le-arat.

Azi sunt unica si buna,
Maine sloi de cheata rece,
Azi sunt vesela, nebuna,
Maine-n scirba voi petrece!

MA TOPESC IN SEARA

Cind am hotarit sa pun,
Capat la iubire,
M-a inseninat din fum
Blinda ta privire.

Si tu esti la fel ca toti,
Ori, doar mi se pare,
Si chiar de n-o sa poti,
Imi vei fi o alinare...

Si avind in lume o viata,
Esti si tu la fel ca mine...
M-ai trezit din somn de gheata
Si astepti, draga, multumire.

Nu-s copila sa nu stiu,
Ce e fierbinteala...
Ma indragostesc divin,
Ma topesc in seara.

Si nu stiu cum s-a intimplat
Sa privesc spre tine,
Cind nici nu ma-m asteptat,
Eu am dat de bine.

Ce frumoasa-i dragostea,
Sincera si clara,
Cit de scurta-i viata mea
Si noptile de vara.

VAI DE TINE SI "HARAM"!

Pacat de tine, femeie,
Cum iti irosesti timpul
Nu regreti nici o ideee,
Si-ti obosesti mereu trupul.

Pacat de tine, femeie,
Cum te chinui nealintata,
Stai inchisa sub lacata
Si nu strigi niociodata.

Vai de tine, copila,
Vai, de viata ce-o ai,
Vai de cei ce n-au mila
De-o faptura ca din rai!

Haram, de tine, barbate,
Degeaba-n lume mai stai,
Daca-n viata ta te bate,
Nebunia pe care o ai!

Pacat de tine, femeie,
Vai de tine, copila,
Capul sus, Medee,
"Haram" de cei ce n-au mila!

LUME, N-AM SA TE ASCULT!

De ce imi tulburi tineretea,
De ce ma "imboldesti", o, viata,
De ce ma -navalesti tristete?
Si nu ma lasi odata-n pace!

De ce, o, lume, ma tot judeci,
De-o viata ma urasti, birfesti,
Si niciodata nu te in-cumeti
Sa ma-ntelegi, sa ma iubesti.

Mai uita-te  tu si  la tine,
Ca nici pe aproape tu nu esti
Deloc mai buna decit mine,
Dar te-ai gasit... sa ma jignesti!

Stiu de-acuma ce-am sa fac,
N-am sa ma "laud" ca mi-i bine...
Dusmanii mei ce-n usa bat
Se iau in goana dupa mine...

Dar n-am sa le fac eu pe chef,
N-o sa pling de soarta-mi grea.
Sa-si puna "pofta-n cui", ca eu,
Am sa-mi caut fericirea mea!

Cum sa traiesc si cum sa fiu,
De tine, lume, n-am sa ascult,
Caci gura ta, de cind o stiu,
E aspra... si loveste crunt....

Poti sa injuri cu vorbe goale,
Poti sa birfesti, caci de acum
Eu o sa zic; "in cot ma doare",
Caci nu ma afectezi nicicum!

MI-I DOR...

Mi-i dor de-a ta privire,
Visez a ta iubire,
Mi-i dor de-a ta soptire,
Mi-i dor de-a ta zimbire.
Mi-i dor de-a ta visare,
Mi-i dor de-a ta suflare...
Mi-i dor de-al tau iubit,
Mi-i dor de blindu-ti chip.
Mi-i dor de-a ta speranta,
Mi-i draga a ta viata,
Visez al tau amor,
Mi-i dor, mi-i dor, mi-i dor...

PLIN DE MISTER, LUCEAFĂRUL (poem)

A fost odată, traia în cer
Un Luceafăr plin de mister,
Privind necontenit spre pământ
De Catalina tandră s-a îndrăgostit.

Dar Cătălina, după cum știm,
Copilă dulce, fiică de-mpărat,
Avea surîsul cald și pasul fin
Și tocmai bună era de măritat.

Fiind frumoasă, drăgostoasă,
Mîndră, blîndă și grațioasă,
Împrăștia în jur splendoare,
Pe pământ era tainică floare.

Veneau mulți fii de împărați
Din neamuri mari și toți bogați,
Cu caracter nobil, manierați
Pețind-o, îi ofereau a lor braț...

Minunata fată de împărat,
Curată, fară de păcat,
Nu s-a lăsat de ei ademenită,
De Luceafar era îndrăgostită.

-Revino tu, Luceafăr sfînt,
Cobori încet, pe-al meu pământ,
Eu te ador nespus de mult
La pieptul tău vreau să mă ascund!

Căci te-am văzut ești minunat,
Strălucitor și adevărat.
Tu mă privești și mă dorești
Și-n vise doar mă regăsești!

Luceafărul privea de sus
La Cătălina, căci nespus
La ea ținea și-o adora,
Chipul ei îl tulbura.

Luceafărul nu-i răspundea,
Tăcerea lui o distrugea,
Noapte și zi ea-l aștepta,
El în tăcere o adora.

Privind la stele și la lună,
Fata visa la o cunună,
Cea de mireasă, caci îl iubea,
Dar el tăcea și o privea.

-Cobori la mine, pe pământ,
Să te cuprind iubite sfînt,
Inima bătînd să ți-o ascult,
Eu te iubesc atît de mult!

Apleacă sfîntă raza ta,
Și luminează viața mea.
Eu te implor, nu mă uita,
Vreau să fiu mireasa ta!

Luceafărul o cuprindea,
Cu razele o lumina
Din creștet pînă la picioare,
Caci o iubea la fel de tare!

Luceafărul, fidel și sfînt,
Privea adesea spre pământ,
Surîsul lui pe ea o întărea
Și tot mai mult la el visa.

Într-un amurg, tîrziu de tot,
Luceafărul rostise: "Nu mai pot,
Cumplit mă arde al tău dor,
E dulce-amor acest fior.

-Da, te iubesc și eu prea mult,
De sus te văd și te ascult
A-s coborî acum la tine eu,
Dar nu mă lăsa Creatorul meu.

Doamne Sfinte, Dumnezeu,
Tu potolește-mi chinul meu!
Căci o doresc și o iubesc,
De dorul ei mă prăpădesc!

Era-n vîrtej și mare fum,
Luceafărul visa, dar nu știa cum
Pe Catălina să o ia în schimb
Și se dezise de-al veșniciei nimb.

Luceafărul în ceruri sus trăind,
Purta în suflet Darul Sfînt.
De dragoste fiind răpus
Nu mai dorea cerul de sus.

Arde-n scîntei și în văpăi
De stele ocrotit, de zei.
Iubit de soare și de lună,
Dorea să treacă-n alta lume.

Era gata să coboare pe pământ,
Să lase tot ce-avea mai sfînt
Doar pentru o clipa de iubire,
Pentru dulcea fericire.

El zise Tatalui hotărît:
- Vreau să trăiesc pe cel pământ,
Să sorb din dragoste curată,
Să gust iubirea adevarată!

Dumnezeu l-a deslegat,
De veșnicie l-a eliberat:
- Îți dau ce vreai - să fii iubit
Și să iubești sublim și sfînt!

Tu muritor vei fi curînd,
Cobori, Luceafăr, pe pământ!
S-a desprins de cer, de sus,
Și pe pământ el a ajuns.

Plutind pe apele din mări,
Lăsînd în urma sa scîntei,
Misterios el admira lumea,
În care a poposit de-acuma.

Iar Cătălina în nori privea,
Spre ceruri, sus, îl aștepta.
De-odata îl vede lîngă ea...
Și-n brațe i se arunca.

Cu dragoste el o privea,
În părul ei bălai prindea
O stea de foc și de amor,
Ea îl conduce cu mult dor...

Și ochii ei în ochii lui se uită
De-ardoare sufletele li se umple,
Se scaldă-n lacrimi de iubire,
Se bucură de tainică întîlnire.

El o privea cu ochi divini,
Ea îl sorbea cu a ei priviri,
Și sufletele lor încet, încet
Se contopeau ca-ntr-un buchet...

Suav și gingaș, ca un domn,
Luceafărul o îmbrățișa ușor
De umerii rotunzi și goi...
Și-i dărui buzele lui moi.

Și Cătălina îl săruta reciproc,
Îl cuprinde și, ca într-un joc,
Cu el mult de tot se iubea
Nu deosebea ziua, nici noaptea.

S-au cununat pe lună plină,
Cu dragoste-n noapte senină,
Iar martori - stelele din cer
Și universul plin de mister...

În dragoste și-n voie bună
Cu dor, vise, doar împreună
Ei se adorau și se iubeau
De toți și toate ei uitau.

Treceau zilele rînd pe rînd
În aroma dragostei plutind.
Acei doi mari îndrăgostiți
Au devenit curînd părinți.

În zori de ziuă și în apus,
Nici nu știau cum au ajuns
Să aibă un fiu prea minunat
Un nou Luceafăr adorat.

Luceafăr fiu, Luceafăr tată,
Iar Cătălina o mămică dragă...
Creștea în dragostea lor pură
A lor micuță și fină creatură.

Din zi în zi, Luceafărul mic
Creștea în har: destept, voinic
Și înțelept, în toate priceput
Devenea din ce în ce mai mult.

Avea ținută de înalt domn:
Senin, divin cu chip de om.
Cu păr bălai ca și maică-sa,
Cu ochi senini ca lacrima.

Traia în pace și în voie bună,
În pricepere și-n înțelepciune,
Senin ca cerul, curat ca soarele.
Păsari cîntau, susurau izvoarele.

Era frumos de tot, cum nimeni
Altul, ca el pe lume nu era.
Era deștept și pretutindeni
Unde pășea, totul primenea.

Și fete multe, ca niște flori,
Îl adorau, atinse fiori,
Se îndrăgosteau de Luceafărul văzut
De fiul tatălui din ceruri căzut.

Luceafărul la acestea rece era,
Indiferent, el dragostea le-o respingea.
Spre cerul sfînt el tot privea
Plăcerea-n ceruri căuta.

Privea la cerul blînd și sfînt
Îl admira de pe pământ
Și se gîndea în sinea sa:
 - Doar sus să urc, atît aș vrea!

Plimbîndu-se din noapte-n noapte,
Din ceruri auzea divine șoapte:
 - Știu că visezi nespus de tare
Să faci prin ceruri o plimbare!

Vreai să te urci pe bolta, sus,
De unde tatăl tău s-a dus,
Să trăiești în cerul sfînt,
Să te ridici de pe pământ.

 - O, da, doresc nespus de mult
Să mă ridic, vreau să mă ascund,
De lumea rea de pe pământ.

Mă vreau în ceruri orișicînd!

Să mă strecor în finii nori,
Descoperind divinile comori.
Să cunosc cerul, stelele, luna,
Soarele rotund și întotdeauna

Să mă găsesc acolo, pe bolta, sus,
Lîngă tronul sfînt a Lui Iisus.
Să vorbesc cu îngerii, sfinții
Și să-mi veghez de sus părinții.

Nu mai suport să stau aici,
Rădăcinile mă trag în veci.
Sunt o părticică din iubire,
Visez senin, la tainică împlinire.

Să-mi trăiesc destinul meu,
Sus, lîngă tronul sfînt al Tău.
O, Dumnezeule, al lumii Domn,
Ridică-mă la cer, eu te implor!

Domnul Sfînt din cer l-a auzit
Și-n cer cu dragoste l-a primit
Luceafăr blînd, un înger sfînt,
Fiu a doua lumi: Cer și Pământ.

- O, în sfîrșit mă simt acasă,
În patria-mi de sus, frumoasă!
Ca un zeu, plutind pe cer,
S-a reîntors la Dumnezeu.

Luceafărul și Cătălina
Au trăit viața scurtă, una,
Au gustat din plin iubire,
S-au bucurat de fericire...

Luceafărul, a lor fecior,
S-a reîntors în cer, pe nori,
El stă și azi și strălucește,
E viu, sfînt, și pur iubește.

Iubește Cerul și Pământul,
Admiră aștrii, oprește vîntul,
Ascultă în ceruri de Dumnezeu
Și împlinit se simte ca un zeu.

El este veșnic și luminează,
Lui stelele i se supun
Și Ursa mare el o veghează
Și-n glorie traiește acum!

-O, mi-am găsit acum comoara,
Spre care eu am fost chemat,
Ce minunat și cît de usoară
E viața mea cu-adevărat!

Trăiesc din plin, cu bucurie,
Mă scald, plutesc în veșnicie.
Nu încape nimic acolo neîntinat
Totul e pur, e sfînt și-adevărat!

O, slavă Domnului, trăiesc în infinit
Cu putere sacră am fost înveșnicit,
Iubesc, trăiesc, căci sunt dorit
Toate le am, mă simt astrul împlinit!


                                                       EDITURA PONTOS, Chisinau, 2012

CE-AR FI?

Ce-ar fi astazi un destin -
Moarte, viata sau un chin?
Ce-ar fi astazi o iubire -
Vrajba, ura sau gelozie?

Ce-ar fi astazi o mingiiere -
Zimbet, plinset sau placere?
Ce-ar fi azi o viata buna -
Bani, avere sau minciuna?

Ce-ar fi astazi o credinta -
Sacrificiu sau vointa?
Ce-ar fi azi o fericire -
Voie buna sau iubire?

Ce-ar fi azi sa fii cinstit -
Gol, naiv ori proslavit?
Ce-ar fi azi daca-ai iubi?
Foarte mult ai pagubi...

Ce-ar fi azi, dac-o sa taci?
Foarte bine o sa faci...!

VISUL REALITATII

Sunt ca o umbra palida
In noaptea de vara,
Hoinaresc bezmetica,
In frageda seara.

Ma plimb in dricul noptii,
Chemind luceferi din cer,
Visindu-ma ca-s Catalina,
In realitate, sunt doar eu.

Sunt o umbra nevazuta,
Galagioasa doar ziua.
In seninul noptii - muta,
Asa sunt, asa mi-i firea.

Pasii ma duc spre flori,
Strivesc petalele crinilor,
Ce abia imbobociti si usor
Se trec in valea ruinelor...

Adorm pe covorul de frunze,
Dulce soptind printre buze:
"Sa nu mai visez eu nicicind,
Doar noaptea din cind in cind!"

ARZINDA LUMINARE

Mi-i soarta plina de tristete,
De durere si de chin.
Detest naiva-mi tinerete,
Ce mi-a rapit-o al meu destin.

Mi-e soarta plina doar de poatimi,
De neintelegeri si de dor.
Asi prefera sa uit de vechi datini
Si mai apoi iubind, pot si sa mor!

Mi-e soarta lipsita de iubire,
Ea s-a ascuns si a fugit de mine.
Imaginea tradarii crunt ma doare
Si ma topesc, arzinda luminare.

AM SUFLETUL CURAT

Trezindu-ma din greul somn al noptii,
Abia incerc sa deslusesc ce am visat,
Spiritul, ce-mi potcoveste haina sortii
Imi sopteste printre buze: "N-am iertat!"

Numele mi-i simplu, viata incordata,
Imi plamadesc si eu destinul la intimplare.
Distrusa de iluziile roase dintr-o data,
Nu am de spus nimic, caci n-am crezare.

Si cum in graba imprumut de toate:
Primitivism, salbaticism si chatehism,
Eu as lasa moderna viata la o parte,
Caci vreau sa ma intorc in Paradis.

Dar uite cum ma mistuie in lume,
Salbaticile mele nopti de nimeni alintate.
Si amintiri in flacari ma sugruma...
Veacul se schimba, lumea-i deocheata!

M-au ruinat aztazi culmile fericirii,
Lacrimile in pustiu le-am transform.
Nu mai simt ispitele iubirii,
Si sufletul mi-i sincer si curat!

MI-I DOR DE TINE

Mor dupa tine,
Ma topesc ca mierea.
Ai patruns in mine,
Mi-ai sleit puterea.

Mor de iubire,
Ma pierd in noapte,
Vino la mine,
In vise si soapte.

Mor dupa tine,
Ma usuc stii bine,
Mi-i dor de tine,
Na-i sens fara mine!

Ma-i scos din infern,
 Iubire mareata,
Ma usuc, mor si pier
Far de tine n-am viata!

DA-MI...

Da-mi, te rog, iubirea ta,

Daruie-mi suflarea...

Pe obraz imi sta lacrima,

In suflet - asteptarea.

Daruieste-mi te implor,

Clipe de iubire.

Poarta-ma pe aripi de dor,

Vino linga mine!

Da-mi, te rog, privirea ta,

Tot de-ale iubirii.

Soarta, nu ma judeca,

In secolul venirii.

Daruieste-mi, eu te rog,

Dragoste curata,

Vreau sa stiu ce e amor,

Caci traiesc odata!

Da-mi, te rog, iubirea ta,

Daruieste-mi alinarea,

Ada-mi tu pe buze-o stea

Implineste asteptarea!

MA-M TREZIT!

M-am trezit din somnul mortii,
Din cenusa, uite, eu am reinviat,
Dezvelita stau acum in fata sortii
Cersind iubirea ta ca niciodata!

Vreau si eu, nu prea multe,
Oare chiar e complicat?
Dragoste cu strune rupte,
Eu te-am asteptat.
Cit de putin ma-i alintat!

Cer eu, in miezul vietii,
Fericire, doar atit,
O ispita-n fata sortii,
Si-o astept la infinit!

Ma-m trezit si eu la viata,
Ca o pasare gasita in nestire...
Vreau iubire, cer speranta,
Vreau sa fiu din nou cu tine!

MI-I INIMA CARBUNE

Mi-i inima o piatra dura,
Mi-i inima carbune,
Caci nu mai am nimic in lume,
In noaptea de taciune.

Mi-i sufletul pustiu,
Gindurile ma apasa,
Cu tine vreau sa fiu,
Tu ai plecat de-casa.

Mi-s ochii riuri nesecate,
Corpul parca-i impietrit.
Un prunc fara de pacate,
Pe noi doi ne va-ncalzi.

Ma inec in al vietii amar,
Nu mai inteleg cine sunt,
Am murit in seara de cosmar,
Cind tu pe mine ma-i jignit!

Nu stiu acuma ce sa fac,
Caci am ramas a nimanui,
Cu cine soarta sa mi-o impart,
Cind sunt nici nu mai stiu a cui?!

MA REGASESC IN TIPUL DEVOTAT!

Eu voi muri distrindu-te in viata,
Stimate calator, pe acest pamant!
Si-n urma mea eu las speranta-
Si-un bobocel in radacina de cuvint.

Eu voi pleca in tarmuri nestiute,
Tu, falnic om,ce esti in lumea ta,
Sa ma gasesti pe drumuri cunoscute
Cind tineve-i in mana cartea mea!

Eu voi lasa a mea mare iubire -
Doar tie, om sarcastru, minunat
Sa o imparti in portiuni, caci cine stie
De reusesti sa sorbi tot ce ti-am dat?!

Din univers Etern, din poezie,
Din largul infinit, nedescifrat
Din lumea creaturilor sublime
Din stea de praf, pe lume am picat!

Te iau cu mine, Sfinte Om, te tin in mine,
Te imbib in sufletu-mi curat...
Ca-n-tr-o oglinda ma privesc si eu in tine
Ma regasesc in tipul devotat!