Vai si amar de biatul student in aceasta perioada. Si in genere, iarna e cam grea pentru el, din toate punctele de vedere. Parale - ioc! De incaltat - ioc! De imbracat - ioc! De papat - ioc! Ce sa mai vorbim de culcusul de noapte (daca il mai au is cei mai fericiti studenti). Insa daca nu-l au atunci treaba e sluta de tot, deoarece trebuie sa-si vineze un loc la gara, sa se ghemuiasca si sa faca sfortari sa-si adune "averea" gramajoara si s-o incalzeasca. Dar sa nu adoarma cu totul ca e periculos se va trezi gol-golut cum s-a trezit si Nica, dar lui i-a mai convenit, ca era vara, insa studentului mai ca nu! Apoi trebuie sa-si caute un culcus unde sa se oploseasca pe un timp oarecare "in numele Domnului", ca nu are de unde plati nici gazda, nici camin. Daca se mai gaseste cite un crestin, noroc bun, insa cu parere de rau cam putini au ramas dintr-acestea, caci sporeste numarul celor lepadati de Hristos pe zi ce trece. Ce sa-i faci, fiecare cu ale lui. Fiecare cu gustul lui, iar cu gustul omului, ce a-i ma rog? Si se rupe studentul cu o viteza la seminare, zmulgind usa din tintini, sa-i descarce d-lui profesor cunostintele acumulate, ca is mari si grele, se revarsa inafara. Apoi fuga la biblioteca sa-si incarce iar "bagajul" de cunostinte. Umbla sarmanelul toata ziulica cit este de mare, fit-incolo, fit-incoace si cind se trezeste-i noapte de-a binelea. Simte ca-l stringe la lingurita si-si aminteste ca n-a mincat de citeva zile. Mare smechera mai e si foamea asta, vorba lui Creanga: "Da pe de-a dreptul". Vrei nu vrei ti se baga in suflet nepoftita si nedorita de nimeni. Ca pe cei de la conducere nu-i doare nicaieri, nu li-e frig, prin transport obstesc nu-si fac loc cu coatele, iar nasturii lor nu-s lustruiti de hotii de buzunare. Sa vedeti ce hoti prosti baga mana in buzunare si unde le baga, oameni buni? La bietul si nenorocitul de student care afara de carnet de note si biletul studentesc, citeva chaietele, un stilou nu mai are nimic. Poate gasi 4 lei, cel mult 10 lei, la altul poate gasi si la vreo 47 de lei, caci a dat Domnul si a mai primit si o bursa lunara, cu intirziere de vreo 3-4 luni, da vorba aceea: "Nemultumitului i se ia darul". Si hotul, blestematul ista de hot, ii haleste cei 4 lei, cei 10 lei, cei 47 de lei, si bineinteles si oglinda studentului. Si se incep necazurile pe capul nenorocitului de student. Nu-i era de ajuns cite le avea... Ia bani, bre, de unde vrei pe imprumut, dezbraca-te si vindele pe ceva pe un pret de pomana si fuga la facut duplicatul ca mine ai colocviu si-i "amba" cu tine. Fuga la fotografiat, mai lasa si aici ceva ca amintire si fuga la secretariat, decanat si iar...
Iata ca s-a pricopsit cu documente, a scapat in sfirsit de taxatoarele cele "guralive" care varsa si varsa strasnicii de ti se face parul maciuca. Fuga la colocviu ca se mai vad studenti linga usa. Aici insa il asteapta pe unul norocul, iar pe cel sarman - nenorocul. Iese si mai necajit si mai neagra-i pare viata! Dar inima ii este tare, voeba aceea: "Speranta moare ultima"! Gaseste de la ceilalti camarazi un leu, doi si trage o fuga pin la tara, sa dovedeasca sa vina inapoi, caci mine are altul de dat. Acasa il asteapta parintii care sa vedeti minune au imbatrinit asa de-odata, s-au incovoiat nu stiu cum, au imbartinit de nu-i mai cunosti. Vocile is ale lor. Desigur studentul i-a o mina vesela, fericita, nu le spune de necazurile lui. Inconjoara si-i da pe de-a dreptul:
- Papa si bani!
Intervine biata mama, unica din familie care lucreaza. Educa si ea rinduri - rinduri de absolventi, le baga in cap la prostii cum ca limba noasta-i limba de stat, ca-i la ea acasa, ca avem o tara mare si bogata (eu insa stiu alta), ca avem un neam blind (ca boul), harnic si rabdator, ( prea rabdator si prea traje in jug), ca vor fi cine vor dori (chiar si la cirma tarii, iaca asta n-o mai cred). Mai in scurt le spune sarmana niste povesti, iar ei le inghit, pentru ca le spune convingator, si cum sa n-o creada, ca doamna profesoara e cinstita, ceea ce cere si de la ei. Cit is de naivi sarmaneii. Mai apoi vin si ei in lumea cunostintelor, iar drumul vietii e hopuros si bietii studenti se lovesc cap in cap cu o alta realitate, intoarsa pe dos.
Sa revenim la ale noastre. Infuleca studentul nostru la fasole nerugumate ca la mama acasa, ca a ruguma el si in drum spre capitala. Umfla doua genti cu de ce are mama: fasole, faina, salaturi, dulceturi, nuci, mere, ca altceva insului nostru nici nu-i mai trebuie. Ca chiar daca ar avea carne i sa-r opri in dinti, brinza i s-ar face ochii albi, lapte, oua s-ar mai gasi ceva sa fie. Ei dar vorba aceea , e post si trebuie de postit ca studentul e pacatos, face pacate la fiece pas. Inmorminteaza cele doua bunici si cei doi bunei de patru ori pe an, motivindu-si lipsele de la lectii. Iar ei, fie-le tarina usoara ce-o sa le fie, ca nu le-a mai fi nimic ca tot una is morti demult. Alta-i la mijloc ca bunica de pe mama e vie, dar "moarta" cind e nevoie.
Gata, pleaca, ii saruta pe bunii lui parinti si la drum. Cind se leaga amurgul de zi ajunge si necajitul nostru acasa, la sectorul Riscani. Nu coboara bine din maxi-taxi ca hop! Doi vlajgani cu cutite ii taie geanta din umar in care erau conspectele, un pieptene, carnetul de note, biletul studentesc si ceva "capital" marunt din a doua bursa, caci ii primise si-si cumparase geanta asta pe care numai ce i-au taiat-o si rapit-o. Mai avea niste lucrari efectuate, dactilografiate, i-a colea niste eseuri, articole, schite - munca de mai multe zile si nopti. Avea si o iconita care i-o pusese maicuta in geanta sa-l pazeasca de cei "rai."
Inzadar le stiga studentul ca n-are cine stie ce bani, degeaba i-au sticat bunatate de geanta. S-a zis cu bursa pe o luna. Inca a mai ramas dator, ca o geanta costa mai mult decit o bursa studenteasca. Ii implora sa-i lese documentele, conspectele, lucrarile, Dar degeaba, risca sa-si piarda si viata!
Necajit nevoie mare se tiriie acasa cu chiu, cu vai cu gentile acelea "popesti"cum zicea bunicul, Dumnezeu sa-l ierte. N-a inchis un ochi de necaz. Ce sa faca? Cu lucrarile cum sa se achite? Hai din nou la scris si dai si dai bataie. Nici nu stie cind e zi, cind e noapte. Maine are examen in scris, sa nu iute sa plece la examen.Dar azi mai e ceva timp. Va pleca la decanat, va plinge, va implora sa i se dea inca o bursa, ca i se cuvine, iar de nu, nici nu stie incotr-o s-o apuce sa imprumute. Si-a amintit! La piata acolo este un coleg de clasa, l-a imprumutat si da-i zor la facut actele,ca mane n-ai ce te prezenta la examen. E-he-he! Dar necazurile nu vin cite unul, navalesc peste el cu carul.Secretara e plecata, va veni mane. Ma rog, are si ea problemele ei, are tot dreptul. A alergat de la usa la usa, adunind semnaturile profesorilor in carnetul de note, facind spume la gura, implorindu-i. Ce-i de glumit?! Notele pe trei ani de zile! sa vezi ca-i mare Dumnezeu, l-a ajutat pe necajitul si oropsitul de student. Numai profesorul de franceza l-a necajit, nu i-a pus colocviu. de necaz nu-si mai vede prapaditul de el capul. Dar sesia continua. Mai are inca 3 examene de sustinut. Cu colocviile a legat-o, daca nu includem franceza. Curaj, gaina, ca te tai: Vivat profesia!
Комментариев нет:
Отправить комментарий