четверг, 28 июля 2016 г.

M-AM NASCUT CA SA TRAIESC - noua mea carte!

Aceasta carte imi veni in gind demult, dar nu ma-m grabit s-o astern pe hirtie. Viata imi mai pregatea niste incercari, de parca cele prin care trecusem nu erau suficiente. Cind impartaseam ideea cartii unor apropiati de-ai mei, acestea mi-au zis promt: "Cit te-a cernut si te-a secerat destinul, n-o sa-ti ajunga hirtie sa le insiri pe toate..." Si aveau dreptate. Atitea au trecut prin sufletul si inima mea ca asi aduna citeva volume, iar ghemul intimplarilor nu s-ar micsora. Dar pornesc la drum cu aceasta...
   "M-am nascut ca sa traiesc", este titlul cartii mele. Mi s-a parut potrivit, deoarece am venit pe lumea asta, pe acest pamant pentru Viata. Dar circumstantele, chiar de la inceputul existentei mele, nu au fost intotdeauna prielnice. Gindul neadormit a  "celui rau" a uneltit mereu impotriva mea si a urzit nopti intunecoase ca umbra lor sa ma doboare, vrind sa-mi ia de nenumarate ori zilele daruite de Dumnezeu.

   Dar, spre regret, viata nu ne ofera doar bucurii, ci si suferinte. Se pare ca acestea sunt mai multe si-s de durata. Or, pe pamant exista si binele, si raul care mereu e impotriva noastra.
Am incercat sa ma pun "in poara cu viata", sa-i cer sa fie mai indulgenta cu mine, ca sa nu zic, "Doamne, nu-mi da atit cit pot sa rabd!" Sau: "Tu, Doamne, stii cit sa pui pe umerii mei - ca sa-mi pot duce crucea!" Poate, ca si fiecare om, am vrut sa-mi demonstrez mie insami sau si celor din jur, ca merit si eu un strop de fericire si am sa lupt pentru ea!
   E demonstrat atit de psihologi, cit si de diversi oameni de stiinta ca viata este ca o balanta si cumpana ei mereu balanseaza intre "bine" si "rau", inclinindu-se ba intr-o parte, ba in alta... Sunt mereu in asteptarea binelui. Sper ca pe cer, dupa ploaie, sa apara Curcubeul, iar Soarele sa-mi lumineze calea...
   Stau uneori si ma gingesc: toti viseaza binele, dar de unde sa iei atita bine, daca tot mai putini dintre noi il fac? Raul parca izvoraste din nicaieri, parca rasare ca o buruiana otravitoare de sub orice piatra. Iar alteori, parindu-ne ca in viata calcam pe partea " neagra", ne abatem de la drum si alegem/acceptam cealalta parte, care se dovedeste a fi tocmai cea nepotrivita, de care ne-am temut...
   Asa suntem noi, oamenii, deseori dam "vrabia din mana pe cea de pe gard".
   Dar vreau eu sau nu vreau viata este asa cum este, si trecutul, desi il regreti, oricum nu-l poti schimba. Si chiar de incerc sa-l uit, nu pot, atit ca il privesc cu alti ochi, mai resemnata. Ma linistesc si-mi zic: "probabil asa mi-a fost scris..." Caci si Bunul meu Parinte din Cer a patimit pentru noi. El ne-a binecuvintat cu intelepciunea Lui Sacra si ne-a spalat de toate pacatele, prin singele Lui Sfint ce a curs pe Cruce la Golgota...Si ma resemnez si-Ti zic, "Iarta-ma, Doamne, pe mine, pacatoasa si nevrednica de dragostea Ta... Dar Tu, Doamne, cind toti aruncau cu pietre in mine, cind gurile lor spurcate si limbile veninoase ma blestemau, ma urau si ma judecau, m-ai mingiiat si m-ai sprijinit, cind devenisem orfana si parasita de toti, Tu mi-ai dat puteri sa ma ridic din patul mortii...
   Deja nu mai sint singura pe lume...Am un Tata Milostiv si plin de iubire Care ma protejeaza, caci El m-a izbavit de intunericul si chinul groaznic al mortii. El mi-a adus izbavirea visata! Ceea ce-i cu neputinta omului e in puterea Domnului si toate se fac cu voia si binecuvintarea Lui. Sunt fericitan ca Dumnezeu m-a acceptat asa cum sunt si m-a smuls din intuneric si din ghearele mortii.
   Sunt fericita, caci El mi-a daruit trei comori nepretuite - copii mei pe care ii iubesc cu tot sufletul si cu toata inima mea. Ei sunt viata mea - Nelu, Nicu si Marcel - prin ei voi ramine aici, pe pamant, si atunci cind nu voi mai fi calator al acestei lumi.
   Cinstesc numele parintilor mei Pavel si Elena, din venele carora a izvorit si viata mea. Il iubesc si pe fratele meu Iulian si sper sa-l regasesc intr-o noua lume, intr-o "alta viata..."
   Ma simt fericita si implinita, in pofida tuturar incercarilor, greutatilor si nenorocirilor prin care mi-a fost dat sa trec. Suferinta mi-a dat curaj sa inaintez si am inteles un lucru important si util: fara suferinta, nu e posibila biruinta! Mai cu seama ca: "M-am nascut ca sa traiesc!


(File din
ARGUMENT, Cartea "M-am nascut ca sa traiesc")

ANALIZA

Viata-i scurta...
ca si fericirea
si ambele ne sunt daruite
de Dumnezeu!
Tineretea si frumusetea
sunt trecatoare, dar:
Sufletul,
(Gindul, Mintea si Fapta)
aproba Invesnicia,
prin care alegerea iti apartine
de-a fi Etern!

воскресенье, 24 июля 2016 г.

UNIVERS ETERN: CA MINE NU-I NICI UNA!

UNIVERS ETERN: CA MINE NU-I NICI UNA!: Miroase a fericire, Adie a mister... Si ploua cu iubire Pe chipul tau de zeu. Esti plin de intelepciune Si priceput in toate. Inima ...

CA MINE NU-I NICI UNA!

Miroase a fericire,
Adie a mister...
Si ploua cu iubire
Pe chipul tau de zeu.

Esti plin de intelepciune
Si priceput in toate.
Inima mea pura -
Te vrea cu fermitate.

Suna rupta struna
Feericului dor...
Patruns in mine acuma
Poftesti al meu amor.

Alina-mi tu, durerea
Si satura-mi faptura
Increde-te in mine,
Ca mine nu-i nici una!

суббота, 16 июля 2016 г.

MI-I RAU FARA DE "RAU"...

Mi-i bine fara rau,
Mi-i rau fara de "rau"...
Mi-i greu fara de el
Banal e visul meu.

Mi-i dor de el acum
De asta n-o sa-i spun.
In mine am sa tac
Si bine am sa fac...

E spornic visul meu,
Din ce in ce mai greu
Din mine il alung
Desi-l doresc mai mult...

Paradoxal de tot
Dar ce sa fac, cind pot,
Doar sa-l imaginez
Nu sa-l indeplinesc...?

Mi-i rau fara de "rau",
Din ce in ce mai greu...
De dor rapusa rau
La el visez mereu...

вторник, 12 июля 2016 г.

EL SI EA (Doinei si lui Ion Aldea- Teodorovici)

Au cintat o limba dulce
Ea, printesa, el - un duce.
Pe Eminescu l-au cintat
In cintari de neuitat,
Intr-un imn frumos de stat!
Iar pe cei ce ne-au tradat
Si-n picioare ne-au calcat,
Jugu-n git ni l-au bagat,
Ei prin cint i-au blestemat
Si tari multe au colindat.
Doinind Doine tu, Doinita,
Ai ajuns sa fii zeita.
El - Luceafar romanesc,
Pe plaiul nostru stramosesc.
Bunul nostru Dumnezeu
S-a indurat de dinsii, zau!
I-a luat in Carul Mare
Cu a Lui mana salvatoare,
I-a-naltat mai sus de soare,
Ca sa arda mult mai tare,
Sa topeasca acea tradare,
Din noaptea nemuritoare!
Prin voi Doina si Ion,
Dainui-va acest popor,
Iar limba ne va fi cintata,
Si painea preacurata!

                                                            1994

CUNUNA DREPTATII

Va veni o zi mai buna
Sa impletim Sfinta cununa?
Va veni clipa in care
Sa avem dreptate oare?

Cu speranta - inainte!
Cit si inima presimte -
O cununa a dreptatii
Si-o enigma a libertatii.

Va veni o zi mai pura
Sa amuteasca reaua gura?
Va veni momentu-n care
Sa pasim pe dreapta cale?

Cu credinta - inainte!
Catre Cer, catre Parinte!
Sa ne dea El, sensul vietii
Drept cununa a dreptatii!

понедельник, 4 июля 2016 г.

DRAGOSTE,...IUBIRE...

Dradoste, iubire,
Iubit si indragostit,
Prieten, despartire,
Tovaras indragit...

O, dracul sa le ieie,
Pe acele slove mari,
Ce acum, de la o vreme,
Imi prefac doar ele,
Inima-n frigar...

De ce pin la atita,
Atunci te indrageam?
De ce voiam a-ti spune,
Dar nu ma hotaram?

De ce sa-mi spui tu oare,
Cu vorba m-ai purtat...
Calcind totu-n picioare -
Azi greu e de uitat.

De ce atitea lucruri oribile-ai facut,
M-ai dus in intuneric, cu umbre de temut?
Probabil, ca raspunsul, acuma nu-l vei sti,
Cit inima ti-i neagra, iubit tu nu vei fi!

Dragoste, iubire,
Indragostit iubind,
Ce fara implinire
Ramai loial si blind.

Si nu vreau nimeni sa ieie,
Aceste slove mari...
Ce acum, de la o vreme,
Mi-au prefacut doar ele,
Inima-n frigar.

TE-AM INDRAGIT CINDVA...

Te-am indragit ca pe un zeu,
Inima la tine-mi era mereu,
De nimeni si nimic nu ascultam
Si viata-mi tie eu ti-o daruiam.

Sunt vinovata de acest efect,
Sper ca-mi va fi de invatatura,
Credeam ca totu-i sincer si perfect,
Dar am primit o mare lovitura.

Sunt vinovata, dar nu in toate,
Sa spun aceasta, asi fi om injosit.
Vinovatie-ti las si tie jumatate,
Nu-ti mai aminti ca te-am iubit!

Ma simt jignita, de ce asa ar trebui sa fie,
Simt, ar trebui, deacum sa tac...
Nu e taina, esti obsedat de propria-ti iubire,
Si nu-mi voi pune masca, ca sa-ti fiu pe plac!

NU E ARSITA...

Nu e arsita afara
Si nu-i colbul atit de des,
Nu mai vreau ca altadata,
Sa cuceresc ce am ales.

Ma intorc incet spre casa
Si alte ginduri ma framanta,
De ce-a fost, putin imi pasa,
Nu stiu ce va fi curind...

INEACA TOT AMARUL...

Ca soarele ti-i parul,
Ca marea-s ochii tai,
Ca singele ti-i gura,
Iar inima-i de fier.

Cu lacrimi mi-e iubirea,
Destinu-i destramat,
Mi-e-n vise fericirea,
Dar sufletu-i curat.

Enigma suferinda
Imi este inima,
Vad soarta-n oglinda,
La fel si patima.

Rostesc in taina ruga,
Incerc sa mai visez,
Trec anii toti la fuga,
Iar eu te mai distrez.

Si sesizez prea bine,
Vorba veche ce suna:
 - Lupu paru-si schimba...
Deprinderea-i tot dura!

Ca soarele ti-i parul,
Ca marea-s ochii tai,
Ce ineaca tot amarul
In fum sau in scntei.

MI-I SETE DE VIATA!

Mi-i sete de-o viată -
Curată, liberă, senină...
Să sorb din prefata
Blîndă, bună, blajiă

Mi-i sete de viată
În care tu să fii
Pur ca și fata
Unui prunc, copil.

Mi-i sete de viată
În care să am -
Curaj de-a trai
Pe orișice ram!

Mi-i dor de infinit...
Cu lungitudini nesfîrșite
De-al Cărții Sfinte Cuvînt
De omenire necitite...

Mi-e sete de tine,
Mi-i dor de-al "tău dor"
Și inima-n mine
Visează usor...