Aceasta carte imi veni in gind demult, dar nu ma-m grabit s-o astern pe hirtie. Viata imi mai pregatea niste incercari, de parca cele prin care trecusem nu erau suficiente. Cind impartaseam ideea cartii unor apropiati de-ai mei, acestea mi-au zis promt: "Cit te-a cernut si te-a secerat destinul, n-o sa-ti ajunga hirtie sa le insiri pe toate..." Si aveau dreptate. Atitea au trecut prin sufletul si inima mea ca asi aduna citeva volume, iar ghemul intimplarilor nu s-ar micsora. Dar pornesc la drum cu aceasta...
"M-am nascut ca sa traiesc", este titlul cartii mele. Mi s-a parut potrivit, deoarece am venit pe lumea asta, pe acest pamant pentru Viata. Dar circumstantele, chiar de la inceputul existentei mele, nu au fost intotdeauna prielnice. Gindul neadormit a "celui rau" a uneltit mereu impotriva mea si a urzit nopti intunecoase ca umbra lor sa ma doboare, vrind sa-mi ia de nenumarate ori zilele daruite de Dumnezeu.
Dar, spre regret, viata nu ne ofera doar bucurii, ci si suferinte. Se pare ca acestea sunt mai multe si-s de durata. Or, pe pamant exista si binele, si raul care mereu e impotriva noastra.
Am incercat sa ma pun "in poara cu viata", sa-i cer sa fie mai indulgenta cu mine, ca sa nu zic, "Doamne, nu-mi da atit cit pot sa rabd!" Sau: "Tu, Doamne, stii cit sa pui pe umerii mei - ca sa-mi pot duce crucea!" Poate, ca si fiecare om, am vrut sa-mi demonstrez mie insami sau si celor din jur, ca merit si eu un strop de fericire si am sa lupt pentru ea!
E demonstrat atit de psihologi, cit si de diversi oameni de stiinta ca viata este ca o balanta si cumpana ei mereu balanseaza intre "bine" si "rau", inclinindu-se ba intr-o parte, ba in alta... Sunt mereu in asteptarea binelui. Sper ca pe cer, dupa ploaie, sa apara Curcubeul, iar Soarele sa-mi lumineze calea...
Stau uneori si ma gingesc: toti viseaza binele, dar de unde sa iei atita bine, daca tot mai putini dintre noi il fac? Raul parca izvoraste din nicaieri, parca rasare ca o buruiana otravitoare de sub orice piatra. Iar alteori, parindu-ne ca in viata calcam pe partea " neagra", ne abatem de la drum si alegem/acceptam cealalta parte, care se dovedeste a fi tocmai cea nepotrivita, de care ne-am temut...
Asa suntem noi, oamenii, deseori dam "vrabia din mana pe cea de pe gard".
Dar vreau eu sau nu vreau viata este asa cum este, si trecutul, desi il regreti, oricum nu-l poti schimba. Si chiar de incerc sa-l uit, nu pot, atit ca il privesc cu alti ochi, mai resemnata. Ma linistesc si-mi zic: "probabil asa mi-a fost scris..." Caci si Bunul meu Parinte din Cer a patimit pentru noi. El ne-a binecuvintat cu intelepciunea Lui Sacra si ne-a spalat de toate pacatele, prin singele Lui Sfint ce a curs pe Cruce la Golgota...Si ma resemnez si-Ti zic, "Iarta-ma, Doamne, pe mine, pacatoasa si nevrednica de dragostea Ta... Dar Tu, Doamne, cind toti aruncau cu pietre in mine, cind gurile lor spurcate si limbile veninoase ma blestemau, ma urau si ma judecau, m-ai mingiiat si m-ai sprijinit, cind devenisem orfana si parasita de toti, Tu mi-ai dat puteri sa ma ridic din patul mortii...
Deja nu mai sint singura pe lume...Am un Tata Milostiv si plin de iubire Care ma protejeaza, caci El m-a izbavit de intunericul si chinul groaznic al mortii. El mi-a adus izbavirea visata! Ceea ce-i cu neputinta omului e in puterea Domnului si toate se fac cu voia si binecuvintarea Lui. Sunt fericitan ca Dumnezeu m-a acceptat asa cum sunt si m-a smuls din intuneric si din ghearele mortii.
Sunt fericita, caci El mi-a daruit trei comori nepretuite - copii mei pe care ii iubesc cu tot sufletul si cu toata inima mea. Ei sunt viata mea - Nelu, Nicu si Marcel - prin ei voi ramine aici, pe pamant, si atunci cind nu voi mai fi calator al acestei lumi.
Cinstesc numele parintilor mei Pavel si Elena, din venele carora a izvorit si viata mea. Il iubesc si pe fratele meu Iulian si sper sa-l regasesc intr-o noua lume, intr-o "alta viata..."
Ma simt fericita si implinita, in pofida tuturar incercarilor, greutatilor si nenorocirilor prin care mi-a fost dat sa trec. Suferinta mi-a dat curaj sa inaintez si am inteles un lucru important si util: fara suferinta, nu e posibila biruinta! Mai cu seama ca: "M-am nascut ca sa traiesc!
(File din
ARGUMENT, Cartea "M-am nascut ca sa traiesc")
"M-am nascut ca sa traiesc", este titlul cartii mele. Mi s-a parut potrivit, deoarece am venit pe lumea asta, pe acest pamant pentru Viata. Dar circumstantele, chiar de la inceputul existentei mele, nu au fost intotdeauna prielnice. Gindul neadormit a "celui rau" a uneltit mereu impotriva mea si a urzit nopti intunecoase ca umbra lor sa ma doboare, vrind sa-mi ia de nenumarate ori zilele daruite de Dumnezeu.
Dar, spre regret, viata nu ne ofera doar bucurii, ci si suferinte. Se pare ca acestea sunt mai multe si-s de durata. Or, pe pamant exista si binele, si raul care mereu e impotriva noastra.
Am incercat sa ma pun "in poara cu viata", sa-i cer sa fie mai indulgenta cu mine, ca sa nu zic, "Doamne, nu-mi da atit cit pot sa rabd!" Sau: "Tu, Doamne, stii cit sa pui pe umerii mei - ca sa-mi pot duce crucea!" Poate, ca si fiecare om, am vrut sa-mi demonstrez mie insami sau si celor din jur, ca merit si eu un strop de fericire si am sa lupt pentru ea!
E demonstrat atit de psihologi, cit si de diversi oameni de stiinta ca viata este ca o balanta si cumpana ei mereu balanseaza intre "bine" si "rau", inclinindu-se ba intr-o parte, ba in alta... Sunt mereu in asteptarea binelui. Sper ca pe cer, dupa ploaie, sa apara Curcubeul, iar Soarele sa-mi lumineze calea...
Stau uneori si ma gingesc: toti viseaza binele, dar de unde sa iei atita bine, daca tot mai putini dintre noi il fac? Raul parca izvoraste din nicaieri, parca rasare ca o buruiana otravitoare de sub orice piatra. Iar alteori, parindu-ne ca in viata calcam pe partea " neagra", ne abatem de la drum si alegem/acceptam cealalta parte, care se dovedeste a fi tocmai cea nepotrivita, de care ne-am temut...
Asa suntem noi, oamenii, deseori dam "vrabia din mana pe cea de pe gard".
Dar vreau eu sau nu vreau viata este asa cum este, si trecutul, desi il regreti, oricum nu-l poti schimba. Si chiar de incerc sa-l uit, nu pot, atit ca il privesc cu alti ochi, mai resemnata. Ma linistesc si-mi zic: "probabil asa mi-a fost scris..." Caci si Bunul meu Parinte din Cer a patimit pentru noi. El ne-a binecuvintat cu intelepciunea Lui Sacra si ne-a spalat de toate pacatele, prin singele Lui Sfint ce a curs pe Cruce la Golgota...Si ma resemnez si-Ti zic, "Iarta-ma, Doamne, pe mine, pacatoasa si nevrednica de dragostea Ta... Dar Tu, Doamne, cind toti aruncau cu pietre in mine, cind gurile lor spurcate si limbile veninoase ma blestemau, ma urau si ma judecau, m-ai mingiiat si m-ai sprijinit, cind devenisem orfana si parasita de toti, Tu mi-ai dat puteri sa ma ridic din patul mortii...
Deja nu mai sint singura pe lume...Am un Tata Milostiv si plin de iubire Care ma protejeaza, caci El m-a izbavit de intunericul si chinul groaznic al mortii. El mi-a adus izbavirea visata! Ceea ce-i cu neputinta omului e in puterea Domnului si toate se fac cu voia si binecuvintarea Lui. Sunt fericitan ca Dumnezeu m-a acceptat asa cum sunt si m-a smuls din intuneric si din ghearele mortii.
Sunt fericita, caci El mi-a daruit trei comori nepretuite - copii mei pe care ii iubesc cu tot sufletul si cu toata inima mea. Ei sunt viata mea - Nelu, Nicu si Marcel - prin ei voi ramine aici, pe pamant, si atunci cind nu voi mai fi calator al acestei lumi.
Cinstesc numele parintilor mei Pavel si Elena, din venele carora a izvorit si viata mea. Il iubesc si pe fratele meu Iulian si sper sa-l regasesc intr-o noua lume, intr-o "alta viata..."
Ma simt fericita si implinita, in pofida tuturar incercarilor, greutatilor si nenorocirilor prin care mi-a fost dat sa trec. Suferinta mi-a dat curaj sa inaintez si am inteles un lucru important si util: fara suferinta, nu e posibila biruinta! Mai cu seama ca: "M-am nascut ca sa traiesc!
(File din
ARGUMENT, Cartea "M-am nascut ca sa traiesc")
