VISUL REALITATII

Sunt ca o umbra palida
In noaptea de vara,
Hoinaresc bezmetica,
In frageda seara.

Ma plimb in dricul noptii,
Chemind luceferi din cer,
Visindu-ma ca-s Catalina,
In realitate, sunt doar eu.

Sunt o umbra nevazuta,
Galagioasa doar ziua.
In seninul noptii - muta,
Asa sunt, asa mi-i firea.

Pasii ma duc spre flori,
Strivesc petalele crinilor,
Ce abia imbobociti si usor
Se trec in valea ruinelor...

Adorm pe covorul de frunze,
Dulce soptind printre buze:
"Sa nu mai visez eu nicicind,
Doar noaptea din cind in cind!"