среда, 8 июня 2016 г.

"STAPINA BALTII"

Afost odata ca niciodata,
O broasca ce traia in balta.
Era mindra si ocaia...
In balta ca ea, nimeni nu era!
Si multi broscoi o admirau,
La ea priveau si o doreau.
Toti o visau de sotie,
Cocheta broasca, mai badie!
Si cum sarea, cum alerga,
Din papura in nufar "colinda"...
Ea tot saltind se intilneste
Cu un bun soi de peste.
Pestele o saluta: "Bon jour!"
Broasca-l priveste de jur imprejur:
-Nu ma saluta, esti smecher tu,
Dar nu esti tu de mine, nu, nu!
Eu sunt o broasca mindra tare,
"Stapina baltii", sunt o floare,
Ce infloresc cind eu doresc
Si fac ce vreau cind eu poftesc...
Pestele rusinat n-a zis nimic
S-a scufundat sub apa "milc, milc"...
Iar verzisoara, nazbitioasa,
Tarcata si capricioasa -
Nu are astimpar, fuge si joaca,
De pe un picior pe altul calca
E numai para si schintei
Si toata lumea e a ei!
Tot saltind si pleoscaind
Din apa pe uscat pasind
Iar dintr-o tufa de acris
Apare un broscoi dintr-un tufis.
Indata el, saltind in fata-i se opreste
Broasca tremurind la el tinta priveste.
El o privi cu ochi mascati
Si ea la el cu ai sai holbati.
Si se privesc, se alipesc
Unul de altul se contopesc...
Si ce mai dragoste la ei,
Se-ncing ca-n joc de sar scintei!
Ei se rotesc, scufunda, se doresc
Se scutura de nuferii se ofilesc.
Tresar de sus in jos, rotesc...
Cu coapsele de broscoi pocnesc.
Si toata balta le ai privesc:
Cei mai indragostiti aici traiesc!
Asa dureaza iubirea lor,
O zi doua, trei, sapoi...
Broasca da nastere la trei broscoi
Ce ocaiesc, hrana doresc -
Sprijin si alin parintesc.
Dar broscoiul indragostit
Pe la broasca n-a venit
A facut tot ce-a dorit
Tot ce-a vrut si a poftit!
Si acum broasca fodula
A ramas cu a sa faptura.
Iar mindria in balta a lasat-o
Acolo pe veci a innecat-o...
Trei broscoi la brat cu ea,
Asta-i tot ce-n lume avea
Cum sa-i creasca, sa-i aline
Viata toata, nopti si zile?
Din nou in cale-i se iveste
Acel bun soi de peste.
Broasa il saluta: "Bon jour!"
Iar pestele o ignora fodul:
-Ai fost mindra, imi pare bine,
Mai mindreste-te putin...
Numai ca nu-s eu de tine,
Doar tu ai al tau destin!
Ascultind a lor discurs,
De sub apa intreaba un rac:
- De ce, broasco, te-ai ascuns
Pe uscat, sub tufa de liliac?
Broasca nici glas nu avea,
Rusinata capu-n jos pleaca...
Si doar pestele-i raspunde
Valurind prin balta unde:
-Ai uitat ca ea-i stapina,
Unde vrea acolo vine?
Si se aseaza si treieste
Ca e broasca, nu e peste!

Комментариев нет:

Отправить комментарий