De multe ori recurg la ajutorul Bibliei. In ea gasesc alinare spirituala chiar si atunci, cind mi-e greu, cind in jur totul si toti mi se par oribili, insuportabili. Numai ea ma alina si tot ea ma face sa-mi para iarasi lumea larga, frumoasa cu oameni buni si dragi.
Revin la buna mingiietoare si in clipele cind ma simt cea mai fericita fiinta de pe batrinul nostru pamant. Deseori ma intreb de ce oare fac acest lucru, si tot eu imi raspuns ca, probabil, de aceea ca are si ea in stapinire miraculosul, fabulosul, feericul, bunatatea, adevarul, credinta, dragostea, multe alte perle rare cu care lupta asupra forteleor negre, acestea fiind rautatea, minciuna, ranchiuna, tradarea pe care le invinge. Vin la credincioasa mea prietena intotdeauna pentru ca este "insuflata de Dumezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate". (II Timotei 3, 16). Indiferent de dispozitia pe care o am, absorb din ea, cu nesat, multe lucruri folositoare si pline de intelepciune. Din ea invat sa traiesc, sa nu procedez gresit ca sa nu-mi jignesc apropiatii, bunii mei parinti, rudele, prieteni, cit si celelalte fiinte. Tot din ea preiau multe povete de care am nevoie, invat sa-mi iubesc patria in care m-am nascut, casa in care am crescut, sa nu uit cine ne-au fost stramosii si sa le cinstesc numele luminoase si dragi.
Biblia e cea mai sincera prietena care iti lumineaza gindul atunci cind esti impietrit si nici lacrimile nu-ti mai folosesc la nimic, atunci cind zaci in haosul deznadejdii, disperarii, al egoismului si cel al nepasarii. Sfinta Scriptura te poate corecta prin pocainta si smerenie. Iar daca n-ai tinut piept ispitelor si ai muscat din aceste patimi (cit si altele neomenesti), tot Ea iti da putere si ragaz sa rezisti si sa ceri iertare si mila de la Tatal Ceresc. Biblia deschisa e insusi viata vesnica care marturiseste despre Iisus Hristos. Omul tine in mana Biblia, o citeste, iar cele citite il framinta adinc. Expresia fetei se schimba intruna. Ba ride, ba plinge, ba se intristeaza iar. Cuvintele din Biblie nu-l parasesc nici in somn, de parca s-ar deplasa el insusi in lumea acestei carti sacre, indiferent de secol, de tara descrisa, de personajele din ea. Cititorul se viseaza cu ei, sufera si se bucura alaturi de ei. Ar vrea sa-i ajute si chiar incearca s-o faca. Carte Sfinta are sufletul ei, care este o particica rupta din sufletul Celui datator de viata pe pamant. Dumnezeu a creat-o cu mare migala, depunind in ea lumina din Lumina Lui, intelepciune din Intelepciunea Lui, duh din Duhul Lui, dragoste din Dragostea Lui. Daca n-ar fi fost El, n-ar fi aparut la lumina zilei nici Ea - Cartea Cartilor. Biblia e tezaurul omenirii, pentru ca ca ea e istoria ei, trecutul, prezentul, e viitorul, e cultura, e insusi sufletul acesteia.
E nenorocit acel om care n-a tinut in mana Biblia, nu i-a rasfoit paginile miraculoase, nu i-a aflat tainele sfinte, nu i-a savurat aroma cereasca. E foarte sarac sufleteste acel om, care avind de toate - stare materiala bine indestulata (palate, bani, limuzine, etc). Mi-e mila de el, ca-i atit de marginit, ca este cu sufletul pustiit. Altii, vrind sa para in ochii lumii "destepti" fac colectii de carti, de tot felul, inclusiv si religioase, cu coperte frumos ilustrate, cu litere aurii, voluminoase, zicind ca acesta e un "hoby" al lor. La drept vorbind ei nici nu le deschid, nu ca sa le si citeasca, ori sa le dea altcuiva sa faca acest lucru, din teama sa nu i se ia poleiul de pe coperta atragatoare. Este bine sa ai in biblioteca personala literatura artistica, stiintifica, economica, politica, etc. Noi trebuie sa cunoastem cultura neamului nostru si a altor popoare. Trebuie sa-i studiem pe acei martiri ce si-au dedicat, sau isi dedica viata in intregime patimii de a scrie, de a fi cununati cu muza, de a se lipsi de dragul acesteia de lucrurile si placerile lumesti. A-i studia nu-i un lucru rau. Dar, in primul rind, ar fi cazul sa cunoastem cine ne-a creat si cu ce scop a facut-o, ca mai apoi sa aflam cine suntem, de unde venim sau incotro mergem.
Popoarele trebuie sa-l slaveasca cu demnitate pe Creatorul acestei lumi, care ne-a daruit si aceasta Carte Sfinta - Biblia. Numai astfel va dainui pacea intre popoare, dragostea Tatalui Ceresc va umple inimile noastre cu bunatate si cinste. Asa este scris in Cartea Cartilor si asa va fi, dupa cum a zis Creatorul acestei lumi, caci ea este icoana sufletului, e apa fara de care nimeni si nimic n-ar putea exista, e aierul cu care respiram si fara de care am pieri in bezna intunericului groaznic al mortii.
publicata in revista "Alfa si Omega" (Studentul), septembrie, 2000
