понедельник, 6 июня 2016 г.

MAMA, MI-I ATIT DE DOR DE TINE...

Mama, mi-i atit de dor de tine,
Scumpa mea, cum pot sa te revad?
Plinge jalnic sufletul in mine,
Ca te-ai dus, nu vreau, nu pot sa cred...

Mama, mi-i atit de dor de tine,
De indemnul si de sfatul tau,
De cuvintul cald si bun al inimii
Cu care ma-i mingiiat mereu!

O, maicuta mea, pe veci icoana,
Scumpa, dulce si nemuritoare.
Te iubesc si sufletul ma doare
Ca te-ai stins arzinda luminare...

Asa-i legea viatii pe pamant:
Ieri mama ai fost - azi mama sunt.
Toate le adun in inima de mama
Mama, azi copiii mei ma cheama...

Mama, mi-i atit de dor de tine,
Sa ma jeluiesc tie imi vine...
Dar deja copii mei mari imi cresc
Vin la mine si-i povatuiesc...

Mama, mi-i atit de dor de tine,
De cuvintl scump si bratul sfint
Iar golul imens al inimii din mine
Copilasii mei mi-l iau curind...

Mi-i atit de dor de tine, mama,
De-asi putea intoarce roata vietii
Te-asi purta pe aripa palmei
Si ti-ar inflori coroana viatii!

GREU E AL BATRINETII DRUM...

Doi batrini asteapta la un geam,
Cu par alb ca si vechiul neam...
Doua inimi inca se mai zbat
Pe pamantul gol si intristat...

Doua gutui galbene in fereastra,
Doua doruri sfinte in casa noastra.
Doi parinti batrini si insingurati
In voia soartei de ai sai copii lasati.

Am adus pe lume noi copii,
Si-am ramas ai nimanui...
Ei s-au imprastiat in lumea mare
Dar pe noi sufletul tare ne doare...

Asteptam la geam noi zi si noapte
Dar copiii tare-s dusi departe...
Isi aduna comori si bogatii,
Au uitat ca noi suntem batrini.

Doi parinti cuminti ce leaga dorul -
Sa vina acasa fiica si feciorul,
Sa-si mai vada o data nepoteii
Ca sa-si cunoasca si ei buneii...

Mai copii ce-n lume rataciti,
Nu uitati de-ai vostri parinti!
Mai ginditi-va ca mane voi ve-ti sta
La geam ca si ei si-ti astepta...

Tare grea in lume-i asteptarea,
 Mare-i chinul si descurajarea,
Greu e al batrinetii drum -
N-am cuvinte ca sa-ti spun!

вторник, 31 мая 2016 г.

BIBLIA NE APROPIE DE DUMNEZEU

De multe ori recurg la ajutorul Bibliei. In ea gasesc alinare spirituala chiar si atunci, cind mi-e greu, cind in jur totul si toti mi se par oribili, insuportabili. Numai ea ma alina si tot ea ma face sa-mi para iarasi lumea larga, frumoasa cu oameni buni si dragi.
   Revin la buna mingiietoare si in clipele cind ma simt cea mai fericita fiinta de pe batrinul nostru pamant. Deseori ma intreb de ce oare fac acest lucru, si tot eu imi raspuns ca, probabil, de aceea ca are si ea in stapinire miraculosul, fabulosul, feericul, bunatatea, adevarul, credinta, dragostea, multe alte perle rare cu care lupta asupra forteleor negre, acestea fiind rautatea, minciuna, ranchiuna, tradarea pe care le invinge. Vin la credincioasa mea prietena intotdeauna pentru ca este "insuflata de Dumezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate". (II Timotei 3, 16). Indiferent de dispozitia pe care o am, absorb din ea, cu nesat, multe lucruri folositoare si pline de intelepciune. Din ea invat sa traiesc, sa nu procedez gresit ca sa nu-mi jignesc apropiatii, bunii mei parinti, rudele, prieteni, cit si celelalte fiinte. Tot din ea preiau multe povete de care am nevoie, invat sa-mi iubesc patria in care m-am nascut, casa in care am crescut, sa nu uit cine ne-au fost stramosii si sa le cinstesc numele luminoase si dragi.
   Biblia e cea mai sincera prietena care iti lumineaza gindul atunci cind esti impietrit si nici lacrimile nu-ti mai folosesc la nimic, atunci cind zaci in haosul deznadejdii, disperarii, al egoismului si cel al nepasarii. Sfinta Scriptura te poate corecta prin pocainta si smerenie. Iar daca n-ai tinut piept ispitelor si ai muscat din aceste patimi (cit si altele neomenesti), tot Ea iti da putere si ragaz sa rezisti si sa ceri iertare si mila de la Tatal Ceresc. Biblia deschisa e insusi viata vesnica care marturiseste despre Iisus Hristos. Omul tine in mana Biblia, o citeste, iar cele citite il framinta adinc. Expresia fetei se schimba intruna. Ba ride, ba plinge, ba se intristeaza iar. Cuvintele din Biblie nu-l parasesc nici in somn, de parca s-ar deplasa el insusi in lumea acestei carti sacre, indiferent de secol, de tara descrisa, de personajele din ea. Cititorul se viseaza cu ei, sufera si se bucura alaturi de ei. Ar vrea sa-i ajute si chiar incearca s-o faca. Carte Sfinta are sufletul ei, care este o particica rupta din sufletul Celui datator de viata pe pamant. Dumnezeu a creat-o cu mare migala, depunind in ea lumina din Lumina Lui, intelepciune din Intelepciunea Lui, duh din Duhul Lui, dragoste din Dragostea Lui. Daca n-ar fi fost El, n-ar fi aparut la lumina zilei nici Ea - Cartea Cartilor. Biblia e tezaurul omenirii, pentru ca ca ea e istoria ei, trecutul, prezentul, e viitorul, e cultura, e insusi sufletul acesteia.
   E nenorocit acel om care n-a tinut in mana Biblia, nu i-a rasfoit paginile miraculoase, nu i-a aflat tainele sfinte, nu i-a savurat aroma cereasca. E foarte sarac sufleteste acel om, care avind de toate - stare materiala bine indestulata (palate, bani, limuzine, etc). Mi-e mila de el, ca-i atit de marginit, ca este cu sufletul pustiit. Altii, vrind sa para in ochii lumii "destepti" fac colectii de carti, de tot felul, inclusiv si religioase, cu coperte frumos ilustrate, cu litere aurii, voluminoase, zicind ca acesta e un "hoby" al lor. La drept vorbind ei nici nu le deschid, nu ca sa le si citeasca, ori sa le dea altcuiva sa faca acest lucru, din teama sa nu i se ia poleiul de pe coperta atragatoare. Este bine sa ai in biblioteca personala literatura artistica, stiintifica, economica, politica, etc. Noi trebuie sa cunoastem cultura neamului nostru si a altor popoare. Trebuie sa-i studiem pe acei martiri ce si-au dedicat, sau isi dedica viata in intregime patimii de a scrie, de a fi cununati cu muza, de a se lipsi de dragul acesteia de lucrurile si placerile lumesti. A-i studia nu-i un lucru rau. Dar, in primul rind, ar fi cazul sa cunoastem cine ne-a creat si cu ce scop a facut-o, ca mai apoi sa aflam cine suntem, de unde venim sau incotro mergem.
   Popoarele trebuie sa-l slaveasca cu demnitate pe Creatorul acestei lumi, care ne-a daruit si aceasta Carte Sfinta - Biblia. Numai astfel va dainui pacea intre popoare, dragostea Tatalui Ceresc va umple inimile noastre cu bunatate si cinste. Asa este scris in Cartea Cartilor si asa va fi, dupa cum a zis Creatorul acestei lumi, caci ea este icoana sufletului, e apa fara de care nimeni si nimic n-ar putea exista, e aierul cu care respiram si fara de care am pieri in bezna intunericului groaznic al mortii.

publicata in revista "Alfa si Omega" (Studentul), septembrie, 2000

CUVINTUL E ROBUL TAU CIND IL TII ASCUNS, DE CUM IL ROSTESTI EL ITI DEVINE STAPIN

   Dumnezeu a creat cerul si Pamantul, daruind viata si lumina. Tot El "barbat si femeie a facut si i-a binecuvintat si le-a pus numele: Om, in ziua in care i-a facut" (Facerea V,2). Ascultind porunca Lui: "Creste-ti si va imultiti si umpleti pamantul si-l stapiniti", fiecare dintre noi vine pe pamint cu o menire. Si fiecare o indeplineste de cum s-a nascut. Oamenii sunt diferiti, au ginduri variate, dar se conduc dupa legi unice. Deci, copiii sunt invatati de mici de parintii lor sa faca fapte bune, acestea la rindul lor cind cresc ii invata si ei pe copii lor ce au invatat de la parinti. Dar nu toti le indeplinesc, deoarece pe pamant sunt doua forte - pozitiva, care este Dumnezeu si negativa (diavolul) si fiecare isi alege forta dupa care sa se conduca. Bine ar fi daca si-ar alege calea dreapta. Fiecare om trebuie sa urmareasca exprimarea gindurilor sale sa fie responsabil de ceea ce vorbeste. De aceea trebuie sa nu ascultam de zvonuri desarte, sa nu ne unim cu cei nedrepti si sa nu fim martori mincinosi. Pentru ca un cuvint poate ucide sau salva pe cineva. Noi nu trebuie sa ne lasam ispititi de invidie, lacomie, fatarnicie. Nu este corect, cind ratiunea omului e predominata de o forta negativa, toate gindurile lui sunt proaste, intunecate. Noi nu trebuie sa fim obsedati de slava desarta, sa nu preamarim faptele noastre, sa ne debarasam de vorbe rele. Pentru ca ele mai devreme sau mai tirziu vor lovi asupra noastra ca pietrele ce se rostogolesc din munti nimicindu-ne. Sfinta Scriptura ne invata: "Nu va laudati si cuvinte trufase sa nu iasa din gura voastra, caci Domnul este Dumnezeul a toata cunostinta si lucrurile la dinsul sunt cintarite" (Regi II,3). Gindurile si vorbele noastre tin de mintea noastra, de dorinta noastra. O intelepciune populara spune ca: "Mai intii capul sa gindeasca, apoi limba sa vorbeasca". Cuvintul trebuie sa aiba trei lacate: in inima, in git si pe buze. Daca ti-a iesit cuvintul din inima sa-l opresti in git, daca ti-a iesit din git sa-l opresti pe buze dar daca nu ai stapinit cuvintul, atunci asteapta rasplata. Pentru mine cuvintul este ca o fiinta vie e ca o putere, care imi poate aduce atit bucurie, cit si tristete. In popor se spune ca cuvintele bune sunt dulci ca mierea, iar cele rele taie ca sabia. De aceea omul trebuie sa-si dirijeze gindurile spre lumina dumnezeiasca. trebuie sa stie ce sa vorbeasca, uinde si cui sa-i vorbeasca. Daca vrem sa fim fericiti, sa nu avem greutati in viata, sa fim iubiti si intelesi de cei din jur, atunci trebuie sa ne placa adevarul, binele, frumosul, sacrul. Sa nu uitam de poruncile Lui Dumnezeu, caci "Domnul da intelepciune; din gura Lui izvoraste stiinta si prevederea; El pastreaza mintuirea pentru oamenii cei drepti. El este si pentru cei ce umbla in calea desavirsirii" (Pilde II, 6,7). Numai Bunul si Milostivul Dumnezeu ne iubeste cu adevarat, de aceea ne vrea pe calea dreptatii. Noi trebuie sa tinem cont intotdeauna de faptele noastre, caci clevetirele, hulele si vorbele rele sunt un mare pacat ce se cere rasplatit.

publicat in revista  "Alfa si Omega" (2000)

четверг, 26 мая 2016 г.

IN PACE SA NE LASATI!

Am fost o tara si un neam,
Avem un grai frumos ce cinta-
Despre comorile din Rai,
Si despre limba noastra sfinta!

Aveam o mama comuna:
Mama noastra-i Tara Romaneasca,
Dar sortile....si politica "buna"...
Nu vor ca fratii sa se mai uneasca!

Suntem o tara si un neam,
Avem comune toate:
Istoria, tricolorul si orice ram
Ne-o spune asta frate!

Suntem un singe, un popor:
Pe Stefan -Voievod ca domnitor!
Avem un grai lasat de Dumnezeu
Cu Prutul si cu Nistru - frati mereu!

De ce ne instrainati de mama,
De ce ne despartiti de frati?
Noi nu va cerem de pomana
Ci-n pace doar sa ne lasati!

SUNTEM FRATI SI PUNCTUM! (dedicata scumpului meu frate de peste Prut, Paul Szaz Sebes)

Suntem frati si punctum!
Suntem romani adevarati,
Si plinge jalnic Prutul
Cind ne instrainati!

Avem aceeasi farima de soarta,
Cintam aceeasi doina si balada.
Cind stam pe vechea prispa,
Vorbim aceeasi limba...

Toate le avem in comun
Suntem un neam cum altu nu-i!
Cam dur ne-a fost trecutul...
Suntem romani si punctum!

Suntem frati si punctum!
Noi nu uitam trecutul...
Cit mai avem suflare-n noi -
Frati suntem si in vint, si-n ploi!

Desteapta-te romane!
Destinul ne asteapta!
Suntem romani si gata,
A noastra este vatra!

воскресенье, 22 мая 2016 г.

PRIMAVARA SI SOARELE (Legenda Primaverii)

Adie a primavara, care e asteptata de noi toti in fiecare an cu mare nerabdare. Acest splendid anotimp face sa fie asteptat si indragit deoarece e timpul reinorii naturii-mame. Se trezesc la viata copacii, precum si ierburile, atit gizele, cit si animalele, care au dus-o intr-un somn lung de iarna.
   Viata continua, in jur e numai splendoare, agitatie. Toti se grabesc ca sa se bucure de sosirea ei, sa ia de la ea, regina anotimpurilor, tot ce le ofera: amor, sperare, viata...
   Copacii isi desfac mugurii. Ici colo pe covorul verde si matasos isi scot capsoarele aurii papadiile. Pe malurile adinci ale ripei ce serpuieste de-a lungul satului se asterne rind pe rind podbalul plusat de un verde intunecat. Sus, pe o costisa se intinde o fisie de salcim. La picioarele ei rasar ca in poveste fel de fel de floricele de toate culorile curcubeului.
   Intr-adevar Zina Primavara e tinara si fermecatoare, buna si mingiioasa, datatoare de sanatate si iubire. Domnita Primavara si-a dat drumul parului, care la o mica adiere a vintului imprastie in juru-i aroma florilor de basm, asterne la picioarele-i un covor moale, catifelat de toate culorile curcubeului.
Timp de trei luni ea e stapina lumii. E ajutata de fratii ei mai tineri, care se folosesc de aceasta ocazie.
Fratele   - Martie - Mugurar, e cel mai mare, iar in stapinirea lui sunt exact 31 de zile si 31 de nopti. El topeste zapezile, iar apele le duce in riuri, mari, oceane, facind rezerve pentru timpurile secetoase de  vara, sora a doua a lui. Tot d-lui imbraca dealurile, vaile cu miros de ghiocei, viorele, mugurasi imbobociti, iarba matasoasa. Una dupa alta isi scot capsoarele-i gingase de prin covorul verde si fraged.
Livada isi arata si ea garderoba. Persicul s-a imbracat in rochie de bal, roza, catifelata de parca e Cenusareasa din basmul cu acelasi nume. Ciresul inalt si mindru si-a imbracat costumul de gala de culoare alba-alba cum e neaua sclipitoare. Nu ramane in urma nici marul, prunul care si-au pus straiele dantelate de un alb impunator. Iar nucul, faimosul si nobilul si-a desfacut mugurii unicali, alungiti si pufosati aratindu-si toata splendoarea sa barbateasca care pare in aceasta livada un adevarat domn cu maniere inalte.
Dupa asta ii vine rindul si lui April - Florar, un flacau nu mai putin aratos de cit celalalt. Harnic de fire, iute de picior se apuca de gospodarit, caci nu e vremea de dormit, vorba aceea: "O zi de primavara hraneste un an intreg". Ce mai minunatie in jur, pomii is numai in floare, zumzet de albini, fluturasi multicolori, care alearga din floare in floare, din pom in pom, sorbind nectarul dulce si se scalda in roua petalelor imaculate ale florilor.
   Trilurile vesele ale mierlelor, priveghetorilor  se rasuna peste tot. Cucul, vesnicul indragostit fara pereche isi tot cinta de veacuri numele in codru. Cintecul lui se aude tocmai din sat.
Harnicile albinute alearga din pom in pom, din floare in floare adunind nectarul dulce si aromat. Fluturasii multicolori efectueaza si ei polemizarea alaturi de albine.
Furnicile misuna peste tot.
   Craiasa primavara isi tot moaie pensula in curcubeu si zugraveste intreg satul, intreg pamantul. Le poarta de grija la toate: ba ici i-a mai ramas ceva de lucru, ba colo. A dat o fuga si in vii, a pictat bobocii mai intii, apoi niste frunzulite, mici de tot, apoi le-a mai intins putin si le-a zugravit niste lastarasi de mai mare dragul. Deodata si-a amintit parca ceva si a luat-o din loc plutind ca o zina prin vazduhul inmiresmat. S-a urcat sus, in inaltul cerului innoindu-l cu un azuriu orbitor, aruncind unde si unde cu putina vopsea alba din care se destramau ursuleti, omuleti, iepurasi care se destramau incet si se transformau in fel de fel de minuni scamoase, usoare si plutitoare. Si-a mai amintit craita ceva si repede ca gindul a luat cu pensula ceva din albastrul curcubeului si a primenit izvoarele care au inceput sa susure vesel si imbietor, piriiasele, lacurile. Apoi si-a facut privirea roata, vazind ca sus, la crama a uitat sa zugraveasca ogorul negru ca bezna noptii. Cit ai clipi din ochi ogorul a prins viata: ici griul isi inalta crestetul spre soare, colo porumbul mijeste si se intinde alene. O pasarica din zbor se apleaca spre porumb si inghite margelele de roua, caci rau i se uscase gitul de atita cintare. Un iepuras sari dintr-un tufar neinmugurit inca si se apropie de iarba frageda, rontaind lacom.
   Aici Primavara parca a muscat-o cineva, a improscat repede tufarul care din neatentie a ramas golut. imbracat si el in strai nou se uita in jur cu sfiala.
   Gingasa Primavara e insotita pretutindeni de un tinar inflacarat, cu pletele-i de aur, cu numele de  Soare.
   Maria sa Soarele, o mingiie cu privirile-i fierbinti, iar mai apoi ii face o invitatie la dans, facind o plecaciune usoara cu capul. Pare-se ca ambii sunt indragostiti unul de altul. Valseaza lin prin vazduh, in cer, prin vii, livezi, apoi coboara incet spre izvorul cristalin din mijlocul codrului. Oare nu-i Catalin si Catalina? Da poate-s Veronica cu Mihai? Nu, e Primavara si Soarele care ne invita pe noi toti la nunta lor.
   Iata ca a luat gospodaria in mani si cel mai mic dintre frati, fratele Mai, sau cum ii mai spun din strabuni Ciresar. Din citeva miscari, ajutat de cumnatul Soare a atirnat de crengile pomilor cirese dulci, mustoase, pe care baietii le atirna la fete pe dupa urechi, impodobindu-le cu cercei de rubin. La git le atirna siraguri de romanite, pe cap le aseaza coronite inmiresmate de flori. Ce frumoase-s copilele! Parca-s niste Zine, iar flacaii niste Feti- Frumosi din basme.
   Toata lumea gusta din dulceata ciresilor de pe masa mirelui si a miresei. Sunt prezenti la nunta toti, incepind de la furnica si terminind cu opinca. Caci fiind in calitate de vornicei, nuntasi, muzicanti sunt totodata si in calitate de miri si mirese, caci in imparatia Primaverii predomina dragostea, bunaintelegerea. Caci nu degeaba se spune ca primavara e simbolul iubirii, al tineretii.
   Aceasta legenda mi s-a aratat in vis, dar in orice vis, poate este si un pic de adevar...  Cine stie?