CUVINTUL E ROBUL TAU CIND IL TII ASCUNS, DE CUM IL ROSTESTI EL ITI DEVINE STAPIN

   Dumnezeu a creat cerul si Pamantul, daruind viata si lumina. Tot El "barbat si femeie a facut si i-a binecuvintat si le-a pus numele: Om, in ziua in care i-a facut" (Facerea V,2). Ascultind porunca Lui: "Creste-ti si va imultiti si umpleti pamantul si-l stapiniti", fiecare dintre noi vine pe pamint cu o menire. Si fiecare o indeplineste de cum s-a nascut. Oamenii sunt diferiti, au ginduri variate, dar se conduc dupa legi unice. Deci, copiii sunt invatati de mici de parintii lor sa faca fapte bune, acestea la rindul lor cind cresc ii invata si ei pe copii lor ce au invatat de la parinti. Dar nu toti le indeplinesc, deoarece pe pamant sunt doua forte - pozitiva, care este Dumnezeu si negativa (diavolul) si fiecare isi alege forta dupa care sa se conduca. Bine ar fi daca si-ar alege calea dreapta. Fiecare om trebuie sa urmareasca exprimarea gindurilor sale sa fie responsabil de ceea ce vorbeste. De aceea trebuie sa nu ascultam de zvonuri desarte, sa nu ne unim cu cei nedrepti si sa nu fim martori mincinosi. Pentru ca un cuvint poate ucide sau salva pe cineva. Noi nu trebuie sa ne lasam ispititi de invidie, lacomie, fatarnicie. Nu este corect, cind ratiunea omului e predominata de o forta negativa, toate gindurile lui sunt proaste, intunecate. Noi nu trebuie sa fim obsedati de slava desarta, sa nu preamarim faptele noastre, sa ne debarasam de vorbe rele. Pentru ca ele mai devreme sau mai tirziu vor lovi asupra noastra ca pietrele ce se rostogolesc din munti nimicindu-ne. Sfinta Scriptura ne invata: "Nu va laudati si cuvinte trufase sa nu iasa din gura voastra, caci Domnul este Dumnezeul a toata cunostinta si lucrurile la dinsul sunt cintarite" (Regi II,3). Gindurile si vorbele noastre tin de mintea noastra, de dorinta noastra. O intelepciune populara spune ca: "Mai intii capul sa gindeasca, apoi limba sa vorbeasca". Cuvintul trebuie sa aiba trei lacate: in inima, in git si pe buze. Daca ti-a iesit cuvintul din inima sa-l opresti in git, daca ti-a iesit din git sa-l opresti pe buze dar daca nu ai stapinit cuvintul, atunci asteapta rasplata. Pentru mine cuvintul este ca o fiinta vie e ca o putere, care imi poate aduce atit bucurie, cit si tristete. In popor se spune ca cuvintele bune sunt dulci ca mierea, iar cele rele taie ca sabia. De aceea omul trebuie sa-si dirijeze gindurile spre lumina dumnezeiasca. trebuie sa stie ce sa vorbeasca, uinde si cui sa-i vorbeasca. Daca vrem sa fim fericiti, sa nu avem greutati in viata, sa fim iubiti si intelesi de cei din jur, atunci trebuie sa ne placa adevarul, binele, frumosul, sacrul. Sa nu uitam de poruncile Lui Dumnezeu, caci "Domnul da intelepciune; din gura Lui izvoraste stiinta si prevederea; El pastreaza mintuirea pentru oamenii cei drepti. El este si pentru cei ce umbla in calea desavirsirii" (Pilde II, 6,7). Numai Bunul si Milostivul Dumnezeu ne iubeste cu adevarat, de aceea ne vrea pe calea dreptatii. Noi trebuie sa tinem cont intotdeauna de faptele noastre, caci clevetirele, hulele si vorbele rele sunt un mare pacat ce se cere rasplatit.

publicat in revista  "Alfa si Omega" (2000)