Adie a primavara, care e asteptata de noi toti in fiecare an cu mare nerabdare. Acest splendid anotimp face sa fie asteptat si indragit deoarece e timpul reinorii naturii-mame. Se trezesc la viata copacii, precum si ierburile, atit gizele, cit si animalele, care au dus-o intr-un somn lung de iarna.
Viata continua, in jur e numai splendoare, agitatie. Toti se grabesc ca sa se bucure de sosirea ei, sa ia de la ea, regina anotimpurilor, tot ce le ofera: amor, sperare, viata...
Copacii isi desfac mugurii. Ici colo pe covorul verde si matasos isi scot capsoarele aurii papadiile. Pe malurile adinci ale ripei ce serpuieste de-a lungul satului se asterne rind pe rind podbalul plusat de un verde intunecat. Sus, pe o costisa se intinde o fisie de salcim. La picioarele ei rasar ca in poveste fel de fel de floricele de toate culorile curcubeului.
Intr-adevar Zina Primavara e tinara si fermecatoare, buna si mingiioasa, datatoare de sanatate si iubire. Domnita Primavara si-a dat drumul parului, care la o mica adiere a vintului imprastie in juru-i aroma florilor de basm, asterne la picioarele-i un covor moale, catifelat de toate culorile curcubeului.
Timp de trei luni ea e stapina lumii. E ajutata de fratii ei mai tineri, care se folosesc de aceasta ocazie.
Fratele - Martie - Mugurar, e cel mai mare, iar in stapinirea lui sunt exact 31 de zile si 31 de nopti. El topeste zapezile, iar apele le duce in riuri, mari, oceane, facind rezerve pentru timpurile secetoase de vara, sora a doua a lui. Tot d-lui imbraca dealurile, vaile cu miros de ghiocei, viorele, mugurasi imbobociti, iarba matasoasa. Una dupa alta isi scot capsoarele-i gingase de prin covorul verde si fraged.
Livada isi arata si ea garderoba. Persicul s-a imbracat in rochie de bal, roza, catifelata de parca e Cenusareasa din basmul cu acelasi nume. Ciresul inalt si mindru si-a imbracat costumul de gala de culoare alba-alba cum e neaua sclipitoare. Nu ramane in urma nici marul, prunul care si-au pus straiele dantelate de un alb impunator. Iar nucul, faimosul si nobilul si-a desfacut mugurii unicali, alungiti si pufosati aratindu-si toata splendoarea sa barbateasca care pare in aceasta livada un adevarat domn cu maniere inalte.
Dupa asta ii vine rindul si lui April - Florar, un flacau nu mai putin aratos de cit celalalt. Harnic de fire, iute de picior se apuca de gospodarit, caci nu e vremea de dormit, vorba aceea: "O zi de primavara hraneste un an intreg". Ce mai minunatie in jur, pomii is numai in floare, zumzet de albini, fluturasi multicolori, care alearga din floare in floare, din pom in pom, sorbind nectarul dulce si se scalda in roua petalelor imaculate ale florilor.
Trilurile vesele ale mierlelor, priveghetorilor se rasuna peste tot. Cucul, vesnicul indragostit fara pereche isi tot cinta de veacuri numele in codru. Cintecul lui se aude tocmai din sat.
Harnicile albinute alearga din pom in pom, din floare in floare adunind nectarul dulce si aromat. Fluturasii multicolori efectueaza si ei polemizarea alaturi de albine.
Furnicile misuna peste tot.
Craiasa primavara isi tot moaie pensula in curcubeu si zugraveste intreg satul, intreg pamantul. Le poarta de grija la toate: ba ici i-a mai ramas ceva de lucru, ba colo. A dat o fuga si in vii, a pictat bobocii mai intii, apoi niste frunzulite, mici de tot, apoi le-a mai intins putin si le-a zugravit niste lastarasi de mai mare dragul. Deodata si-a amintit parca ceva si a luat-o din loc plutind ca o zina prin vazduhul inmiresmat. S-a urcat sus, in inaltul cerului innoindu-l cu un azuriu orbitor, aruncind unde si unde cu putina vopsea alba din care se destramau ursuleti, omuleti, iepurasi care se destramau incet si se transformau in fel de fel de minuni scamoase, usoare si plutitoare. Si-a mai amintit craita ceva si repede ca gindul a luat cu pensula ceva din albastrul curcubeului si a primenit izvoarele care au inceput sa susure vesel si imbietor, piriiasele, lacurile. Apoi si-a facut privirea roata, vazind ca sus, la crama a uitat sa zugraveasca ogorul negru ca bezna noptii. Cit ai clipi din ochi ogorul a prins viata: ici griul isi inalta crestetul spre soare, colo porumbul mijeste si se intinde alene. O pasarica din zbor se apleaca spre porumb si inghite margelele de roua, caci rau i se uscase gitul de atita cintare. Un iepuras sari dintr-un tufar neinmugurit inca si se apropie de iarba frageda, rontaind lacom.
Aici Primavara parca a muscat-o cineva, a improscat repede tufarul care din neatentie a ramas golut. imbracat si el in strai nou se uita in jur cu sfiala.
Gingasa Primavara e insotita pretutindeni de un tinar inflacarat, cu pletele-i de aur, cu numele de Soare.
Maria sa Soarele, o mingiie cu privirile-i fierbinti, iar mai apoi ii face o invitatie la dans, facind o plecaciune usoara cu capul. Pare-se ca ambii sunt indragostiti unul de altul. Valseaza lin prin vazduh, in cer, prin vii, livezi, apoi coboara incet spre izvorul cristalin din mijlocul codrului. Oare nu-i Catalin si Catalina? Da poate-s Veronica cu Mihai? Nu, e Primavara si Soarele care ne invita pe noi toti la nunta lor.
Iata ca a luat gospodaria in mani si cel mai mic dintre frati, fratele Mai, sau cum ii mai spun din strabuni Ciresar. Din citeva miscari, ajutat de cumnatul Soare a atirnat de crengile pomilor cirese dulci, mustoase, pe care baietii le atirna la fete pe dupa urechi, impodobindu-le cu cercei de rubin. La git le atirna siraguri de romanite, pe cap le aseaza coronite inmiresmate de flori. Ce frumoase-s copilele! Parca-s niste Zine, iar flacaii niste Feti- Frumosi din basme.
Toata lumea gusta din dulceata ciresilor de pe masa mirelui si a miresei. Sunt prezenti la nunta toti, incepind de la furnica si terminind cu opinca. Caci fiind in calitate de vornicei, nuntasi, muzicanti sunt totodata si in calitate de miri si mirese, caci in imparatia Primaverii predomina dragostea, bunaintelegerea. Caci nu degeaba se spune ca primavara e simbolul iubirii, al tineretii.
Aceasta legenda mi s-a aratat in vis, dar in orice vis, poate este si un pic de adevar... Cine stie?
Viata continua, in jur e numai splendoare, agitatie. Toti se grabesc ca sa se bucure de sosirea ei, sa ia de la ea, regina anotimpurilor, tot ce le ofera: amor, sperare, viata...
Copacii isi desfac mugurii. Ici colo pe covorul verde si matasos isi scot capsoarele aurii papadiile. Pe malurile adinci ale ripei ce serpuieste de-a lungul satului se asterne rind pe rind podbalul plusat de un verde intunecat. Sus, pe o costisa se intinde o fisie de salcim. La picioarele ei rasar ca in poveste fel de fel de floricele de toate culorile curcubeului.
Intr-adevar Zina Primavara e tinara si fermecatoare, buna si mingiioasa, datatoare de sanatate si iubire. Domnita Primavara si-a dat drumul parului, care la o mica adiere a vintului imprastie in juru-i aroma florilor de basm, asterne la picioarele-i un covor moale, catifelat de toate culorile curcubeului.
Timp de trei luni ea e stapina lumii. E ajutata de fratii ei mai tineri, care se folosesc de aceasta ocazie.
Fratele - Martie - Mugurar, e cel mai mare, iar in stapinirea lui sunt exact 31 de zile si 31 de nopti. El topeste zapezile, iar apele le duce in riuri, mari, oceane, facind rezerve pentru timpurile secetoase de vara, sora a doua a lui. Tot d-lui imbraca dealurile, vaile cu miros de ghiocei, viorele, mugurasi imbobociti, iarba matasoasa. Una dupa alta isi scot capsoarele-i gingase de prin covorul verde si fraged.
Livada isi arata si ea garderoba. Persicul s-a imbracat in rochie de bal, roza, catifelata de parca e Cenusareasa din basmul cu acelasi nume. Ciresul inalt si mindru si-a imbracat costumul de gala de culoare alba-alba cum e neaua sclipitoare. Nu ramane in urma nici marul, prunul care si-au pus straiele dantelate de un alb impunator. Iar nucul, faimosul si nobilul si-a desfacut mugurii unicali, alungiti si pufosati aratindu-si toata splendoarea sa barbateasca care pare in aceasta livada un adevarat domn cu maniere inalte.
Dupa asta ii vine rindul si lui April - Florar, un flacau nu mai putin aratos de cit celalalt. Harnic de fire, iute de picior se apuca de gospodarit, caci nu e vremea de dormit, vorba aceea: "O zi de primavara hraneste un an intreg". Ce mai minunatie in jur, pomii is numai in floare, zumzet de albini, fluturasi multicolori, care alearga din floare in floare, din pom in pom, sorbind nectarul dulce si se scalda in roua petalelor imaculate ale florilor.
Trilurile vesele ale mierlelor, priveghetorilor se rasuna peste tot. Cucul, vesnicul indragostit fara pereche isi tot cinta de veacuri numele in codru. Cintecul lui se aude tocmai din sat.
Harnicile albinute alearga din pom in pom, din floare in floare adunind nectarul dulce si aromat. Fluturasii multicolori efectueaza si ei polemizarea alaturi de albine.
Furnicile misuna peste tot.
Craiasa primavara isi tot moaie pensula in curcubeu si zugraveste intreg satul, intreg pamantul. Le poarta de grija la toate: ba ici i-a mai ramas ceva de lucru, ba colo. A dat o fuga si in vii, a pictat bobocii mai intii, apoi niste frunzulite, mici de tot, apoi le-a mai intins putin si le-a zugravit niste lastarasi de mai mare dragul. Deodata si-a amintit parca ceva si a luat-o din loc plutind ca o zina prin vazduhul inmiresmat. S-a urcat sus, in inaltul cerului innoindu-l cu un azuriu orbitor, aruncind unde si unde cu putina vopsea alba din care se destramau ursuleti, omuleti, iepurasi care se destramau incet si se transformau in fel de fel de minuni scamoase, usoare si plutitoare. Si-a mai amintit craita ceva si repede ca gindul a luat cu pensula ceva din albastrul curcubeului si a primenit izvoarele care au inceput sa susure vesel si imbietor, piriiasele, lacurile. Apoi si-a facut privirea roata, vazind ca sus, la crama a uitat sa zugraveasca ogorul negru ca bezna noptii. Cit ai clipi din ochi ogorul a prins viata: ici griul isi inalta crestetul spre soare, colo porumbul mijeste si se intinde alene. O pasarica din zbor se apleaca spre porumb si inghite margelele de roua, caci rau i se uscase gitul de atita cintare. Un iepuras sari dintr-un tufar neinmugurit inca si se apropie de iarba frageda, rontaind lacom.
Aici Primavara parca a muscat-o cineva, a improscat repede tufarul care din neatentie a ramas golut. imbracat si el in strai nou se uita in jur cu sfiala.
Gingasa Primavara e insotita pretutindeni de un tinar inflacarat, cu pletele-i de aur, cu numele de Soare.
Maria sa Soarele, o mingiie cu privirile-i fierbinti, iar mai apoi ii face o invitatie la dans, facind o plecaciune usoara cu capul. Pare-se ca ambii sunt indragostiti unul de altul. Valseaza lin prin vazduh, in cer, prin vii, livezi, apoi coboara incet spre izvorul cristalin din mijlocul codrului. Oare nu-i Catalin si Catalina? Da poate-s Veronica cu Mihai? Nu, e Primavara si Soarele care ne invita pe noi toti la nunta lor.
Iata ca a luat gospodaria in mani si cel mai mic dintre frati, fratele Mai, sau cum ii mai spun din strabuni Ciresar. Din citeva miscari, ajutat de cumnatul Soare a atirnat de crengile pomilor cirese dulci, mustoase, pe care baietii le atirna la fete pe dupa urechi, impodobindu-le cu cercei de rubin. La git le atirna siraguri de romanite, pe cap le aseaza coronite inmiresmate de flori. Ce frumoase-s copilele! Parca-s niste Zine, iar flacaii niste Feti- Frumosi din basme.
Toata lumea gusta din dulceata ciresilor de pe masa mirelui si a miresei. Sunt prezenti la nunta toti, incepind de la furnica si terminind cu opinca. Caci fiind in calitate de vornicei, nuntasi, muzicanti sunt totodata si in calitate de miri si mirese, caci in imparatia Primaverii predomina dragostea, bunaintelegerea. Caci nu degeaba se spune ca primavara e simbolul iubirii, al tineretii.
Aceasta legenda mi s-a aratat in vis, dar in orice vis, poate este si un pic de adevar... Cine stie?
Комментариев нет:
Отправить комментарий