NU MAI AM NIMIC A PIERDE...

Ce folos mai este in lume
Cind traiesti si nu poti spune,
Ce gindesti si ce doresti,
Ce iubesti si ce urasti?

Care-i rostul vietii mele,
Petrecut doar in durere?
Regret nopti neadormite
Si abstracte vise risipite.

Intrebari mai am o mie,
Cui sa i le adresez eu, tie?
Nu, nici tu, nu-mi raspunde,
Iesi din umbra, nu te ascunde!


Toti in jur tac ca si racii,
Veseli, monotoni si haini.
Lumea le-au furat-o dracii,
Dar la ei, eu nu ma-nchin!

Chiar si ingerii n-asculta,
In tacere sumbra, devin muta
Si nici moartea nu ma vede,
Deci, nu am nimic a pierde!

AM SA CINT CIT AM SA FIU

Nu-i dreptate pe pamant!
Obosesc sa lupt sperind,
Se va face, vreo zi odata,
Sa-mi vad viata luminata?!

Nu-i in asta lume fericire,
Nu-i in lume numai bine.
Nu-i si n-a fost niociodata
Viata-mi e iarasi ruinata.

Norocul care la-m avut,
Intr-o zi mi la-m pierdut,
Cine oare l-a gasit
Si de el s-a folosit?

De atunci eu pling intr-una
Insa viata-i numai una.
Una-s si eu pe pamant,
Si-mi ramane doar sa cint.

Si-am sa cint, cit o sa fiu,
Despre viata ce-o mentin,
Despre aier  si putere,
Sa mai uit eu de durere.

Si ma-s duce in padure,
Sa pling la copaci si mure,
Sa le strig in gura mare,
Sa le cer lor indurare!

SA SE BUCURE AMURGUL!

Jos cu jalea si tristetea,

Birfe, lacrimi, vorbe goale,

Sa-nfloreasca tineretea

Si-ale dragostei petale!

Piara chinul si necazul,

Vrajba, ura si minciuna.

Sa nu-mi sopteasca crezul,

Ca ne-apasa lavitura.

Jos cu cearta si buclugul,

Disperarea si tradarea,

Sa se bucure si- amurgul

Cind ne vede veseli seara.

Jos si tu singuratate,

Dispari, hirca, nepoftita,

Sa prospere toti si toate

Sa avem viata fericita!

De sus un "adeneu" mi-ai aratat

Pe o perdea albastra, caramizie,
De in subtire rasucit si purpurie
Lucrata cu atita maiestrie si chin.
Iti vad chipul Sfint de heruvim.

Pe altarul Sfint din lemn de salcim,
Ca un gratar sub stresina iar
Iti vad chipul sacru, blind si divin
Si pe-o tava-mi intinzi al vietii dar...

Imbracat intr-un vesmint de nedescris,
Tu faci minuni si semne mari...
Si-n mana ai o Carte Sfinta, esti in Paradis,
O tii cu atita dragoste si har...

Sunt, Doamne, fiica Ta, zic eu,
De sus un "adeneu" mi-ai aratat...
Si-ti multumesc, o, Dumnezeu,
Caci Tu cu drag, deja ma-i infiat!

NU TE MAI CHEM...

Ca o straina-n patul de nesomn si chin,

Pe cind disperata plingeam si noaptea,

Iar lantul greu ma stringea ca un venin.

Si te asteptam si eu cu toata fermitatea.

Visul clocotea in mine ca o cascada,

Ca marea-n spume tulburata...

Ca o leoaica ce-si vineaza prada,

De ura si iubire plina eram toata.

Pe pieptul chinuit de sete al pamantului,

Stateam in tihna, far ca sa strig ceva, 

Stringeam in pumn nisip din calea vintului

Si un ecou mai vechi amarnic ma insela.

Acum tristetea, nu-ncape-n visul meu,

Si viata-mi troneaza luminata.

Imi indrept fruntea spre cerul etern

Si nu te mai chem niciodata!

PREFACATORUL

Prefacatorule miniaturist,

Lucid in toate mi te-ai aratat,

Prin demagogie multe mi-ai promis,

Si eu zadarnic te-am ascultat,

Prefacator miniaturist!

Prefacatorule ambitios,

Antropoid pornit in stricaciuni.

Ramasa-i tu un ipocrit capricios,

Cu vorbele-ti ticsite de minciuni.

Prefacator ambitios!

Prefacatorule neastimparat,

Mizantrop venit din alta lume,

In soarta mea ce ai cautat,

La ce bun sa afli al meu nume?

Prefacator neastimparat!

Ah, vorbe dulci...

Ah, vorbe dulci, nu va dau crezare,
Mi-i sufletul pustiu si otravit de voi,
Oglinzi denaturate si tradatoare,
Dar vorbe dulci scuipate in gunoi!

Ah, vorbe dulci, mai dulci ca mierea,
Ce mai doriti si voi din spiritul ranit!
Nu cautati deloc la mine mingiierea,
Eu necajita sunt de voi si-am obosit!

Ah, vorbe dulci, pline de cruzime,
Cum prin vazduh la mine cautati
Asa cum infloresc flori in gradina,
Sa mi le rupeti si sa mi le aruncati!

Ah, vorbe dulci, pline de minciuna,
Ati incurcat adresa, aici cautind,
In lumea asta asa de subreda, nebuna,
Doar o placere patimasa...si atit!

Ah, vorbe dulci, guri de desfriu,
Ce provocati voi veacul disperat?
Sa ma feresc de voi, cit nu-i tirziu,
Sa nu v-ascult, caci este un pacat!

Ah, vorbe dulci, sunteti o gluma,
Si viata e un spectacol aicea ratacit.
S-aprind o lumanare ca pe urma,
Sa nu am remuscari ca v-am iubit!