GREIERASUL SI FURNICA

Cic-odata furnicuta,
Intr-o iarna pe-nserat,
Se trezeste, ca-i sopteste
Cineva chiar linga pat:
 - Furniccuto, miticuto,
Fa-mi te rog si mie loc,
N-am nici masa,
N-am nici casa,
Nici un lemn sa-l pun pe foc...
Tineretea nu ma lasa,
Ca sa stau inchis in casa.
 - Cin-te crezi, tu, greierase,
Daca eu is vaduvioara,
Crezi ca n-am o aripioara,
De cotcari sa ma pazeasca?
 - Eu, cumatra, cum vezi bine,
Am venit cum se cuvine...
Copilasi, sotie n-am,
O vioara subsuara,
Un coniac de cel pastrat
Tocmai bun sunt de amant!
Furnicuta ii zimbeste,
Cum stia ea, vaduveste,
Greierul sa nu priceapa
De surpriza ce-l asteapta...
Se-invirteste si-l loveste
Unde forta-i infloreste...
Si de-atuncea, mai amici,
Nu mai merge la furnici! (1997, ziarul Furnica)