среда, 10 февраля 2016 г.

CUCUL

Cit e padurea de mare,
Cucul cuibul sau nu are.
Azi e ici, mine-i colea,
Vreau, fac pui si tu mi-i ia
Si mi-i creste dumneata!

Iata asa vara intreaga
Cucul rege se distreaza,
Iar cind iarna in prag vine,
Cucul uita de rusine,
Si la cuib strain revine:

 - Eu is tare necajit,
Sotioara m-a gonit
Si-am ramas eu singur-cuc,
Nu am unde sa ma duc!

Si ramine dragul cuc
Sa ierneze in alt cuib,
Iar cind primavara vine,
Cucul iar se simte bine,
Uita de indatoriri,
Uita si de-ai sai copii.

Puisorii cucului,
Piuiesc, dar nu stiu cui,
Caci cucul i-a parasit,
Chiar de el i-a zamislit!

Pling sarmanii viata toata,
Ca n-au dragoste de tata,
Doar padurea ii a lor,
Cerul blind si sclipitor.

Maica-sa, cu aripele-n pamant
Alergind si cautind,
Din vazduh si din pamant
Hrana pentru ai sai copii,
Ce-au ramas la numar trei,
Ca sa-i creasca, ca-s a ai!

Cucul insa cuc ramine,
Vara trece, iarna vine...
Si asa viata intreaga -
Umple el padurea toata,
Puisori straini de soarta...

Din pacate, dragii mei,
"Cuci" avem pe unde vrei.
Cucul ii pasare, mai frate,
Insa omu-i lasitate.
Cucul constiinta n-are,
Omul insa toate are!

"Oameni-cuci", bagati de seama,
Nu lasati in chin sa geama,
Ai vostri prunci nevinovati,
Ce prin lume ii purtati...
Va veni o zi in care,
Vom raspunde fiecare
Pentru toate, sa stiti, zau
Raspuns dati Lui Dumnezeu!



Комментариев нет:

Отправить комментарий