„M-am născut ca să trăiesc”, editura
Pontos, Chișinău, 2016 – IMPRESIONANTĂ!
La superlativ Cartea Ta, Liliana, precum
și Tu ca ființă ești fantastică!!! M-ați cucerit, ambele - și Tu, și Cartea!
Dumnezeu-Tatăl, care îți este Protectorul tău de nădejde, să te ocrotească în
continuare și să-ți ajute să trăiești viața fără griji, fără nevoi. Ești o
persoană puternică! Meriți toată admirația și un bărbat adevărat în preajmă.
(rânduri din cartea Lilianei)
...Recent mi-am editat a treia carte –
volumul de versuri „Univers Etern – Femeia”, în care am arătat dorințele și
necesitățile femeiei. Vorbesc în carte despre Femeia-Mamă, domnișoară,
bunicuță. Am vrut să demonstrez importanța femeiei în societate și să
evidențiez gândul că Femeia este un Univers Etern.
Nu am ezitat să descriu esența adevărată
a femeiei. În I-ul capitol „Caut iubirea” zugrăvesc femeia visătoare,
îndrăgostită de viață, de tot ce este bun și frumos, care caută fericirea ca pe
un briliant, visează în permanență prințul pe calul bălan; caută dreptatea pe
la toate ușile, caută profesia ideală, locul potrivit de muncă. În lupta pentru
existență dorește o lege dreaptă și sfântă, mereu își apără demnitatea. Dar
viața e ca viața, are și urcușuri, și coborășuri..., iar femeia , din păcate, adeseori
își dă seama că ce caută, nu e de găsit... doar că speranța niciodată nu
moare... pagina 148-149
Atunci când Poezia-ți devine scut și
înger...
...Parcă îmi venisem în fire,
reîncepusem munca. Într-o zi mi-am adunat poeziile de peste tot, de pe unde le
zăvorâsem – din copilărie, dar și cele ce-mi izvorâseră din spiritul rănit, din
ură, altele din dragoste, altele din trăirile, zbuciumul și neîmplinirile mele.
Am creat și două poeme, inspirate din Biblie: „Viața lui Isus” și „Dumnezeu a
creat cerurile”, apoi au urmat mai multe, din care am închegat un capitol „Să
veghem la cele sfinte”, în care îmi căutam refugiu din toate suferințele,
deziluziile și suferințele mele... pag. 126
Uneori mă gândesc: toți visează binele. Dar de unde să iei atâta bine, dacă tot mai puțini dintre noi îl fac? Răul parcă izvorăște din nicăieri, răsare ca o buruiană otrăvitoare de sub orice piatră. Uneori închipuindu-ne că în viață călcăm pe „partea neagră”, ne abatem din drum și alegem, acceptăm cealaltă parte, care se dovedește a fi tocmai cea nepotrivită, de care ne temeam cel mai tare..., pag. 4
Spicuiri semnate de Nina Macari, profesor de Istorie, Scriitoare
