Bate vîntul la fereastră,
Vîntul toamnei cel tîrziu,
Pe un pat, într-o cămară,
Stă un suflet grijuliu.
Mâinile îi sunt uscate,
Fata-i palidă de tot,
Gîndu-o duce hăt depare,
Dar suflarea-i stă pe loc.
Inima îi este mare,
Dar spernta-i de granit,
Ea nu cade-n disperare
Și se simte fericit!
Комментариев нет:
Отправить комментарий