SOARTA MIOAREI

I

A fost pe lume o oita,
Cu lina alba si plavita,
Cu ochi ca doua masline
Cu cirlionti ce-i purta bine!.
Dar era singura pe lume
Nu avea cui a spune -
Ce o framinta, sau ce o doare
Ce si-ar dori, dar ea nu are...
La ce viseaza, la ce aspira,
Cind toata lumea o admira.
Desi e singura pe lume
Multi o adora ca pe o zina
Berbecii la ea ca la o "jertva" privesc
Cu viclesug pe buze o doresc...
De faptura ei se indragostesc
Sa o cucereasca mult poftesc.
   Dar oitei blinde Mioara,
I se rupe inimioara,
Cind nu are alinare,
Sprijin si incurajare.
La dragoste viseaza tare,
Dar de unde astea oare?
Vrea sarmana fericire
Mult viseaza la iubire
La una adevarata
S-o traiasca viata toata.
Uite-n cale-i se iveste
Un berbec ce ii zimbeste:
- Buna ziua, Miorito!
Ce frumoasa esti fetito!
Dupa tine ma topesc,
Te iubesc si te doresc!
Vreau sa te ador mereu
Lasa-te pe bratul meu.
Sa-ti arat ce-i dragostea,
Vin la mine, draga mea!
Ce sa zica acu Mioara,
Inrosindu-i-se fetisoara?
Nu stia ce sa raspunda
Si-n tacere se inunda...
Dar berbecul generos
O cuprinde curajos.
Sarutind-o, i-a daruit
Un buchet alb inflorit
De flori dalbe, flori de dor,
Parfumate cu amor!
Iar Mioara rusinata,
De emotii tulburata,
Nu stia ce sa-i raspunda
Si-n tacere se scufunda.
Trece o zi, mai trec vreo doua
In suflet la Mioara ploua...
Cu dragoste nestinsa, frate,
De dorinta, inima-i se zbate.
Caci s-a indragostit de el,
De faimosul berbecel!
Il adora si-l asteapta
De cu zori si pina in noapte
Orele-i se par ani,
Zile fara el - calvar...
Unde dragutule, tu esti
Si pe unde ratacesti?
Si-a luat " inima-n dinti"
Si-a plecat cu pasi fierbinti
In lumea mare, ca sa-l vada
Pe Birsan al sau sa-l cate...
Hoinarind pe vai si glii
Intilneste-n cale doi miei
Frumusei si sprintenei,
Sbenguindu-se-n-tre ei.
Ea, de ei, s-a apropiat
De Birsan a intrebat...
Mieii jalnic i-au raspuns:
El e tatal nostru ce s-a dus,
Pe valea verde, pe cimpie
Sa aduca apa vie -
Pentru maica, ce-i bolnava,
Ce pascuse-n glie - otrava
Si acum se chinuieste
Frica mortii o zdrobeste.
Miorita cind auzi
Dintr-o data se scirbi.
Vrea sa alerge, sa aduca
Apa pentru a lor mamuca.
Dar de unde sa gaseasca,
Setea sa i-o potoleasca,
Moartea sa o ocoleasca,
Copilasii sa si-i creasca?

II

A pornit Mioara-n munti
Sa arunce fiorii fierbinti
Ce-i avea pentru Birsan
Si-a trait acolo un an...
A dat nastere a doi miei,
Frumuseii sunt fii ei,
Ea ii scoate la plimbare
La pascut pe valea mare!
Insa seara cind sosi,
Mieii acasa nu venii.
A plecat sa-i caute,
Pe toate cararile...
Multe dealuri a urcat
De-ai sai copii nu a dat.
Multe vai a coborit
Si nu i-a mai gasit.
Plinge Miorita-n ploaie,
Bocind soarta ei de oaie,
Ce-i mai drag a pierdut
Copii azi, iubit in trecut.
Pentru ce sa mai traiasca
Viata cui sa-i daruiasca?
Asa adormi pe Valea Mare,
Chiar in ploaie pe racoare
Si in vis i se arata
O scinteie minunata
Si o voce ii vorbeste:
-Ia, Mioaro, te trezeste!
Ea cind ochii i-a deschis,
Realitatea-i paru - vis...
Chiar in fata se trezeste
Cu Birsan iubit c-o veste:
 -Miorito, draga mea,
Te-am gasit si nu uita
Ca de astazi esti a mea,
Eu al tau toata viata!
Vom creste ai nostri copilasi
Impreuna ce-s dragalasi
Patru frumosi mielusei
Din scinteia dragostei!
Se apropie ca-n prima zi de ea
Daruindu-i toata iubirea sa
Birsan dulce a sarutat-o
A cuprins-o, alintat-o...
Are un foc la inimioara
Foc nestins si mare para.
O iubire adevarata
Ani de zile-n el purtata.
Din poiene apar mieii
Veseli in sinul primaverii
Mioara le va fi maicuta si lor
Mai au inca si doi fratiori...
-Maicuta Miorita, te iubim
Numele ti-l proslavim!
Te rugam sa fii cu noi
Cu ai nostri fratiori.
Mare bucurie mai era
In suflet la Miooara...
Ea si azi e fericita
Si se simte implinita
Are tata la copii,
Se iubesc ca-n prima zi
Are cugetul impacat
Traiul binecuvintat!