DOAR PLOAIA...

Intr-o lume indepartata,
Linga un trist si vechi mormint,
Sade un copil in ploaie,
Pe maicuta sa plingind...

Mainile-i sunt inghetate,
Fata-i palida de tot,
Vrea sa strige, dar nu poate
Ca se ineaca-n git cu-n nod...

Plinge, plinge si-o boceste,
Insa totu-i in zadar,
Caci maicuta nu mai este,
A trecut in alt hotar...

Capu-i greu parca pe umeri,
I se desface in bucati...
El suspina insa nimeni
Nu-l aude printre morti.

Si doar ploaia impartaseste
Cu el acelasi sentiment,
Doar ea il mai potoleste
Si-l mingiie la moment...