Trista si ingindurata, cocotata pe un deal, cu acoperisul lasat putin pe ceafa, clipoceste in bataia vinturilor aspre de toamna, face hoteste cu celalalt ochi soarelui, din primavara pina hat toamna tirziu. E pustie si ograda si casuta matusii Tudora. Satul o numea Tudorita.
Inainte de-a pleca de acasa, se ierta si cu lacrimi in ochi isi lua ramas bun de la toti, de parca se ducea pe aceea lume...
- Da ce cumatra Tudora, pleci deacum cu totul? - o intreba mama.
- Da, cumatra Lenuta, plec cu totul... plec la Gahita, raspunse ea. Cu ochii sfiosi de jale o privi indelung pe mama, apoi mai adauga:
- Cum vezi, cumatra, tineretea m-a parasit, sunt sleita de puteri, si cine stie, maine, poimaine...
- Ia taci, cumatra Tudora,, ca esti inca-n putere.
In fata portitei matusii Tudora se odihnea un camion. Sus pe un morman de bulendre de-ale matusii, facea ordine Gahita, fiica ei.
Apoi o cuprinse pe mama in brate si mama pe ea reciproc, si cu ochii scaldati in lacrimi, murmura abia deslusit:
- Ma rog de ma iarta, cumatra Lenuta, ca poate am gresit si eu cu ceva, da... c-asa-i in viata... Caci cine stie ne vom mai intilni pe lumea asta, caci batrinetile ma apasa... ei stii vorba aceea "ca-i mult pina maine".
- Domnul sa te ierte, ma rog de ma iarta si mata pe mine, zise mama, c-asa-i obiceiul la noi la crestini...
Dar lasa mata, nu te mai scirbi atita caci deal cu deal, vale cu vale se intilneste dar inca omul...
Dupa asta isi mai lua ramas bun de la cascioara sa, mai facu o raita prin ograda, caci aici s-a nascut,, aici a copilarit, aici a facut nunta cu Toader al ei, fie-i tarina usoara, aici si-a petrecut tineretile, tot aici i-a zamislit si crescut pe cei doi copii ai ei Galita si Vasilica, si tot de aici si-au luat zborul, cind le-au crescut aripile, fiecare pe la casa sa, mai intii Vasilica, care s-a-nsurat aici, in sat, nu departe de casa mamei sale. Mai apoi Galita care s-a oprit din zbor cu maritisul tocmai la Sudul Moldovei, la capatul pamantului, cum zicea matusa Tudora.
Mai arunca o privire indurerata gospodarioarei sale, atintinsu-si privirile la copaceii crescuti de ea, care o plingeau cu frunzele ingalbenite de jale si durere ca nu o vor mai vedea trebaluind prin ograda pe stapina lor. Mainele ei muncitoare nu-i vor mai ingriji la primavara viitoare coroana, si nu le va mai gusta roadele. Apoi isi facu semnul Crucii, izbucni in hohot de plins, stergindu-si siroaiele de lacrimi, care curgeau ca dintr-un izvor nesecat...
- Haide mai repede, cucoana mireasa,, ca zestera-i gata! - zise Galita in gluma, vrind sa-i inmoaie putin durerea.
* * * * * * * * * * * * *
E iarna. Totul in jur e imbracat in haina argintie. E frumoasa si cascioara matusii, dar e si mai trista, si mai rece. Din toate hogeagurile iesea fumul gros, care se urca spre cerul inalt. Numai din hogeagul ei nu iesea fum. La un moment mie mi s-a parut ca vad iesind fum si-i zic mamei, bucuroasa despre iluziile mele de copil, dar mi se parea ceea ce doream nespus de mult sa fie in realitate. O tristete apasatoare ne inclestase sufletul vaduvit de frigul iernii ori poate de lipsa acestui fum. Cine stie. Atunci eu rupsei tacerea:
- Mama, nu stiu de ce, dar in fiecare dimineata imi arunc ochii spre casuta asta si nu inteleg de ce, dar astept ceva sa se intimple, astept ca intr-o dimineata sa vad iesind din hogeagul matusii fumul strengar.
Mama imi raspunse cu nostalgie in glas:
- Fiica mea, exista in viata o taina nedezlegata inca de nimeni pina acum. Nici nu stiu cum sa-ti explic.
- Ce fel de taina, mama?
- E vorba de instrainarea omului de bastina de tot ce e legat de viata lui, de casa parinteasca, de palma de pamant pe care se tine aceasta casa, acest neam... Sa-l desparti pe basarabeanul nostru de toate astea, e imposibil, zace ca de o boala grea.
Nu stiu de ce, dar am o presimtire ca matusa Tudorita se va intoarce acasa, nu se va putea deprinde printre straini, iar casata ei cuminte o va astepta cu rabdare.
* * * * * * * * * * * * *
\
Cele patru miisoare de ruble pe care le luase ea pe casuta parca nici n-au mai fost. Ce-i un pumn de hirtiute: acu este, acu nu-s. I le-a dat Gahitei sa le stringa pentru comind. Gahita i-a cheltuit la fuga ba pe una, ba pe alta si gata. Avea ea de toate: casa cu doua etaje, imbracata ca o papusa, masina. Dar vorba aceea "omul de ce are tot mai mult ar vrea sa aiba". Nu se stie ce s-a intimplat, dar se zvonise prin sat ca fiica a lungat-o, dindu-i doar doua mii din ce-i mai ramasese.
Cine stie care era pricina. A doua zi dis-de-dimineata s-a ridicat matusa pe muchia dealului, s-a oprit ca sa se sprijine in cirja, sa rasufle aierul care-i lipsea. Si-a scos din buzunarul fustei basmaluta impaturita in patru, s-a sters pe ochi, apoi s-a uitat lung la casuta ei.Din adincul pieptului a izbucnit un suspin inabusit. Apoi pieptul a inceput sa se cutremure in miscari ritmice, dureroase.
- Casuta mea, scumpa mea prietena...Lacrimile o podideau intruna.Picioarele au inceput sa-i tremure, simtea ca puterile se sleiesc. S-a mai uitat odata peste umar la cuibusorul amarit, si catinel, catinel, sprijinindu-se in cirja s-a coborit la vale...
* * * * * * * * * * * * *
A trecut inca o vara mai calduroasa si mai lunga decit celelalte. Craiasa toamna a calcat pragul satului din nou.Ii harnica foc, peste tot umbla si nimic nu-i scapa din ochi. Ba pe unul il trimite la cules, ba pe altul la cules livada, ba la strins painica si asa din zori si pina noaptea e cot la cot cu cojusnenii .Ba singura se prinde cumatra ba la unul, ba la altul. Nici de la nunti nu lipsea. Avea grija si de acei ce treceau cu traiul la casa noua, de copiii ramasi singuri acasa fara supravegherea celor in virsta. I-a purtat grija si matusii Tudora. Ce-a facut, ce-a dres, dar cind a aflat ca matusa Tudora a ramas pe drumuri, caci fiul si nora au tinut-o numai pina au batut la papuc cele doua miisoare ale matusii. Cum s-au terminat, i-au dat foaie de drum.Se oplosise sarmana la una din vecine, mai la deal de casa ei. de aici, din ograda ei, biata matusa, isi vedea zilnic casuta din spate.Dar si aici sperantele nu erau prea mari, caci iarna iaca, iaca vine in prag. Aflase de la o cumatra ca badea Petrea i-a stricat soba, cuptorul si tinea in casuta oile. I se srtringea inima ghem la gindul ce va fi mane cu ea, unde o va prinde moartea, in al cui prag de usa sau la care rascuce de drumuri. Asa se zvircolea inca sufletul viu al ei. Se gindea la Dumnezeu si la ziua de maine. Si-l ruga s-o ajute, sa se indure de ea si sa fie milostiv cu Galita si cu Vasilica ai ei, pe care ii iubeste inca, dupa toate acestea.
Sa vedeti minune. Am zis ceva mai inainte ca aici au avut grija mai multi de batrina. Poate Dumnezeu a pus maina si mila ca matusa Tudora s-a trezit intr-o dimineata de nesomn, s-a spalat pe mani, pe fata, s-a sters, si-a facut Cruce si s-a pornit devale.A deschis portita, a cazut in genunchi, sarutind-o, apoi a mers la pragul casei a ingenunchiat, a cuprins-o ca pe o fiinta vie si-a izbucnit intr-un bocet amar. Cit a stat in asta stare, nu stie. Asa a dat de ea badea Petrea, care a ridicat-o de jos, a apucat-o de umeri ca pe o mama, apoi a privit-o in ochi si i-a zis:
- Sezi, matusa Tudora, linisteste-te si ramii in casa matale cite zile ii avea. In prag s-a aratat si taca Galea, sotia lui badea Petrea cu o paine si o strachinica aburinda:
- Ia si maninca, matusa Tudorita, ne vei fi ca o mama. Iti vom purta de grija, vei avea de toate.
Mare era bucuria matusii. Plingea si ridea de bucurie. Cuvintele acestor copii straini pentru ea au miscat-o adinc. ii tremurau buzele. Cuvintele ii ieseau incilcite, mainile bijbiiau in aier ceva...
- Ga...lita.... suspina ea, Petrica, copiii mei, Dumnezeu sa va aiba in paza si sa va miluiasca pentru ceea ce faceti pentru o nenorocita ca mine.
Inainte de-a pleca de acasa, se ierta si cu lacrimi in ochi isi lua ramas bun de la toti, de parca se ducea pe aceea lume...
- Da ce cumatra Tudora, pleci deacum cu totul? - o intreba mama.
- Da, cumatra Lenuta, plec cu totul... plec la Gahita, raspunse ea. Cu ochii sfiosi de jale o privi indelung pe mama, apoi mai adauga:
- Cum vezi, cumatra, tineretea m-a parasit, sunt sleita de puteri, si cine stie, maine, poimaine...
- Ia taci, cumatra Tudora,, ca esti inca-n putere.
In fata portitei matusii Tudora se odihnea un camion. Sus pe un morman de bulendre de-ale matusii, facea ordine Gahita, fiica ei.
Apoi o cuprinse pe mama in brate si mama pe ea reciproc, si cu ochii scaldati in lacrimi, murmura abia deslusit:
- Ma rog de ma iarta, cumatra Lenuta, ca poate am gresit si eu cu ceva, da... c-asa-i in viata... Caci cine stie ne vom mai intilni pe lumea asta, caci batrinetile ma apasa... ei stii vorba aceea "ca-i mult pina maine".
- Domnul sa te ierte, ma rog de ma iarta si mata pe mine, zise mama, c-asa-i obiceiul la noi la crestini...
Dar lasa mata, nu te mai scirbi atita caci deal cu deal, vale cu vale se intilneste dar inca omul...
Dupa asta isi mai lua ramas bun de la cascioara sa, mai facu o raita prin ograda, caci aici s-a nascut,, aici a copilarit, aici a facut nunta cu Toader al ei, fie-i tarina usoara, aici si-a petrecut tineretile, tot aici i-a zamislit si crescut pe cei doi copii ai ei Galita si Vasilica, si tot de aici si-au luat zborul, cind le-au crescut aripile, fiecare pe la casa sa, mai intii Vasilica, care s-a-nsurat aici, in sat, nu departe de casa mamei sale. Mai apoi Galita care s-a oprit din zbor cu maritisul tocmai la Sudul Moldovei, la capatul pamantului, cum zicea matusa Tudora.
Mai arunca o privire indurerata gospodarioarei sale, atintinsu-si privirile la copaceii crescuti de ea, care o plingeau cu frunzele ingalbenite de jale si durere ca nu o vor mai vedea trebaluind prin ograda pe stapina lor. Mainele ei muncitoare nu-i vor mai ingriji la primavara viitoare coroana, si nu le va mai gusta roadele. Apoi isi facu semnul Crucii, izbucni in hohot de plins, stergindu-si siroaiele de lacrimi, care curgeau ca dintr-un izvor nesecat...
- Haide mai repede, cucoana mireasa,, ca zestera-i gata! - zise Galita in gluma, vrind sa-i inmoaie putin durerea.
* * * * * * * * * * * * *
E iarna. Totul in jur e imbracat in haina argintie. E frumoasa si cascioara matusii, dar e si mai trista, si mai rece. Din toate hogeagurile iesea fumul gros, care se urca spre cerul inalt. Numai din hogeagul ei nu iesea fum. La un moment mie mi s-a parut ca vad iesind fum si-i zic mamei, bucuroasa despre iluziile mele de copil, dar mi se parea ceea ce doream nespus de mult sa fie in realitate. O tristete apasatoare ne inclestase sufletul vaduvit de frigul iernii ori poate de lipsa acestui fum. Cine stie. Atunci eu rupsei tacerea:
- Mama, nu stiu de ce, dar in fiecare dimineata imi arunc ochii spre casuta asta si nu inteleg de ce, dar astept ceva sa se intimple, astept ca intr-o dimineata sa vad iesind din hogeagul matusii fumul strengar.
Mama imi raspunse cu nostalgie in glas:
- Fiica mea, exista in viata o taina nedezlegata inca de nimeni pina acum. Nici nu stiu cum sa-ti explic.
- Ce fel de taina, mama?
- E vorba de instrainarea omului de bastina de tot ce e legat de viata lui, de casa parinteasca, de palma de pamant pe care se tine aceasta casa, acest neam... Sa-l desparti pe basarabeanul nostru de toate astea, e imposibil, zace ca de o boala grea.
Nu stiu de ce, dar am o presimtire ca matusa Tudorita se va intoarce acasa, nu se va putea deprinde printre straini, iar casata ei cuminte o va astepta cu rabdare.
* * * * * * * * * * * * *
\
Din nou e primavara. satul s-a inveselit, s-a primenit. Cojusnenii forfotesc in toiul ei caci au multe de facut. Ei ebuie sa faca tot posibilul si imposibilul sa se ispraveasca cu toate si sa are si sa semene, si cu viile si cu livezile sa se lamureasca. Intr-un cuvint si in ograzi este mult de lucru. unuia ii fata oile, altuia ii fata vaca. lui badita Mihail i-a facut sotia tocmai trei fete de gemeni. La inceput era cam necajit omul, caci avea acasa o fata si astepta ca sotia sa-l noroceasca cu un fecior, dar ea i-a facut-o... Ce era sa faca bietul om, cu femeile nu-i saga, s-a impacat cu soarta, caci aceea l-a amenintat ca daca da semne de nemultumire, vine acasa si-i mai rastoarna la anul sapte fete! Cica a citit intr-un ziar ca o americanca a nascut sapte baieti.
Intr-o dimineata s-a intimplat ceva despre care la inceput nici nu banuiam.Prin mahala circula o veste, cum ca se intorsese matusa Tudora, care se oprise la fiul ei, Vasile. De ce nu la casa ei? Pentru ca asta toamna i-o vinduse lui badea Petrea, vecinul ei,care vroia sa-si largeasca un pic ograda, caci in patru ari ce putea sa faca bietul om cu pasarile si oile lui, care se inmulteau nebanuind de necazul omului. Caci asa se dadea pe atunci locul de casa, nu ca acu tocmai douasprezece ari.Cele patru miisoare de ruble pe care le luase ea pe casuta parca nici n-au mai fost. Ce-i un pumn de hirtiute: acu este, acu nu-s. I le-a dat Gahitei sa le stringa pentru comind. Gahita i-a cheltuit la fuga ba pe una, ba pe alta si gata. Avea ea de toate: casa cu doua etaje, imbracata ca o papusa, masina. Dar vorba aceea "omul de ce are tot mai mult ar vrea sa aiba". Nu se stie ce s-a intimplat, dar se zvonise prin sat ca fiica a lungat-o, dindu-i doar doua mii din ce-i mai ramasese.
Cine stie care era pricina. A doua zi dis-de-dimineata s-a ridicat matusa pe muchia dealului, s-a oprit ca sa se sprijine in cirja, sa rasufle aierul care-i lipsea. Si-a scos din buzunarul fustei basmaluta impaturita in patru, s-a sters pe ochi, apoi s-a uitat lung la casuta ei.Din adincul pieptului a izbucnit un suspin inabusit. Apoi pieptul a inceput sa se cutremure in miscari ritmice, dureroase.
- Casuta mea, scumpa mea prietena...Lacrimile o podideau intruna.Picioarele au inceput sa-i tremure, simtea ca puterile se sleiesc. S-a mai uitat odata peste umar la cuibusorul amarit, si catinel, catinel, sprijinindu-se in cirja s-a coborit la vale...
* * * * * * * * * * * * *
A trecut inca o vara mai calduroasa si mai lunga decit celelalte. Craiasa toamna a calcat pragul satului din nou.Ii harnica foc, peste tot umbla si nimic nu-i scapa din ochi. Ba pe unul il trimite la cules, ba pe altul la cules livada, ba la strins painica si asa din zori si pina noaptea e cot la cot cu cojusnenii .Ba singura se prinde cumatra ba la unul, ba la altul. Nici de la nunti nu lipsea. Avea grija si de acei ce treceau cu traiul la casa noua, de copiii ramasi singuri acasa fara supravegherea celor in virsta. I-a purtat grija si matusii Tudora. Ce-a facut, ce-a dres, dar cind a aflat ca matusa Tudora a ramas pe drumuri, caci fiul si nora au tinut-o numai pina au batut la papuc cele doua miisoare ale matusii. Cum s-au terminat, i-au dat foaie de drum.Se oplosise sarmana la una din vecine, mai la deal de casa ei. de aici, din ograda ei, biata matusa, isi vedea zilnic casuta din spate.Dar si aici sperantele nu erau prea mari, caci iarna iaca, iaca vine in prag. Aflase de la o cumatra ca badea Petrea i-a stricat soba, cuptorul si tinea in casuta oile. I se srtringea inima ghem la gindul ce va fi mane cu ea, unde o va prinde moartea, in al cui prag de usa sau la care rascuce de drumuri. Asa se zvircolea inca sufletul viu al ei. Se gindea la Dumnezeu si la ziua de maine. Si-l ruga s-o ajute, sa se indure de ea si sa fie milostiv cu Galita si cu Vasilica ai ei, pe care ii iubeste inca, dupa toate acestea.
Sa vedeti minune. Am zis ceva mai inainte ca aici au avut grija mai multi de batrina. Poate Dumnezeu a pus maina si mila ca matusa Tudora s-a trezit intr-o dimineata de nesomn, s-a spalat pe mani, pe fata, s-a sters, si-a facut Cruce si s-a pornit devale.A deschis portita, a cazut in genunchi, sarutind-o, apoi a mers la pragul casei a ingenunchiat, a cuprins-o ca pe o fiinta vie si-a izbucnit intr-un bocet amar. Cit a stat in asta stare, nu stie. Asa a dat de ea badea Petrea, care a ridicat-o de jos, a apucat-o de umeri ca pe o mama, apoi a privit-o in ochi si i-a zis:
- Sezi, matusa Tudora, linisteste-te si ramii in casa matale cite zile ii avea. In prag s-a aratat si taca Galea, sotia lui badea Petrea cu o paine si o strachinica aburinda:
- Ia si maninca, matusa Tudorita, ne vei fi ca o mama. Iti vom purta de grija, vei avea de toate.
Mare era bucuria matusii. Plingea si ridea de bucurie. Cuvintele acestor copii straini pentru ea au miscat-o adinc. ii tremurau buzele. Cuvintele ii ieseau incilcite, mainile bijbiiau in aier ceva...
- Ga...lita.... suspina ea, Petrica, copiii mei, Dumnezeu sa va aiba in paza si sa va miluiasca pentru ceea ce faceti pentru o nenorocita ca mine.
Комментариев нет:
Отправить комментарий