Spune-mi, nucule batrin,
Potolindu-mi al meu chin,
Si raspunde-mi tu asa:
Are virsta dragostea?
Nucul n-a raspuns nimic
Doar s-a clatinat un pic.
Si atunci am luat aminte
Nucul nu poate, nu minte!
Spune-mi izvoras cu dor,
Potolind al meu fior
Si raspunde-mi tu asa:
Are virsta dragostea?
Izvorasul a murmurat,
Cu apa rece m-a spalat
Si am inteles adica
Ce izvorul vrea sa-mi zica.
M-am urcat eu pe un munte,
Sper ca acesta nu ma minte
Si l-am intrebat asa:
Are virsta dragostea?
Am privit la cer, la luna,
Ele-mi impleteau cununa.
Am privit la mindrul Soare
Si la ale florilor petale,
M-am uitat la iarba verde
Si la ochii ce m-or crede,
Toate mi-au raspuns asa;
N-are virsta dragostea!
Комментариев нет:
Отправить комментарий